Cum vrea Armata SUA să-și protejeze bazele cu microreactoare nucleare. Cinci instalații intră în program

Cinci companii au fost selectate pentru a construi, deține și opera reactoarele. Finanțarea va fi acordată în etape, dacă acestea îndeplinesc obiectivele stabilite de Armată. În total, autoritățile se așteaptă ca programul să ducă la construirea și operarea a peste 20 de microreactoare nucleare. 

Planul face parte din efortul administrației Trump de a accelera dezvoltarea unei noi generații de reactoare nucleare. În prezent, niciun microreactor nuclear nu furnizează electricitate rețelei comerciale din Statele Unite. 

Reactoarele vor fi instalate în cinci baze militare

Programul, denumit Janus, a fost lansat anul trecut. Scopul este ca tehnologiile nucleare avansate să treacă de la stadiul de prototip la utilizarea efectivă pentru alimentarea cu energie. Conform Associated Press, cele cinci companii și bazele în care vor lucra sunt:

• Antares Nuclear – Fort Bragg, Carolina de Nord;
• BWXT – Fort Campbell, Kentucky;
• General Atomics Electromagnetic Systems – Fort Hood, Texas;
• Radiant Industries – Fort Benning, Georgia;
• Westinghouse Government Services – Fort Drum, New York. 

Donald Trump a semnat în mai 2025 mai multe ordine executive pentru accelerarea dezvoltării energiei nucleare. Armata a primit atunci sarcina ca un reactor nuclear avansat să devină operațional într-o bază militară din SUA până cel târziu la 30 septembrie 2028. 

Pot funcționa ani întregi fără realimentare

Microreactoarele sunt concepute pentru a alimenta infrastructura critică atunci când rețeaua electrică obișnuită nu mai funcționează. Potrivit oficialilor citați de AP, acestea ar putea funcționa ani întregi fără realimentare. 

Fiecare reactor ar urma să producă între 1 și 20 de megawați, în funcție de modelul companiei. Asta nu va fi suficient pentru alimentarea integrală a marilor baze militare, care pot consuma cât un oraș mic. Instalațiile vor rămâne conectate și la rețeaua electrică. Miza este însă existența unei surse proprii și stabile pentru operațiunile esențiale.

În prezent, Armata americană folosește în principal generatoare diesel ca soluție de rezervă pentru infrastructura critică. Oficialii militari avertizează că, într-un conflict, transportul combustibilului către baze poate deveni dificil. 

Secretarul Armatei, Dan Driscoll, susține că programul va permite bazelor să primească energie constantă fără să depindă complet de rețele externe, care pot deveni vulnerabile în timpul unei crize. 

De ce Armata a ales cinci companii

Oficialii americani recunosc că instalarea reactoarelor nucleare în baze militare nu va fi simplă. Jeff Waksman, responsabil în cadrul Armatei pentru instalații, energie și mediu, a explicat că tocmai de aceea au fost selectate cinci companii. Dacă unul sau mai multe proiecte eșuează, celelalte ar putea continua programul. 

Armata nu urmărește nici dezvoltarea unor tehnologii care să poată fi folosite exclusiv de militari. Ideea este ca modelele dezvoltate în cadrul programului să poată ajunge ulterior și în alte domenii. 

Companiile speră, la rândul lor, că investițiile militare vor accelera dezvoltarea comercială a microreactoarelor. General Atomics spune că reactorul său este proiectat să funcționeze timp de 40 de ani în regiuni izolate și în condiții extreme. Radiant a primit un contract de 750 de milioane de dolari în cadrul programului. 

Proiectul este contestat. Criticii vorbesc despre costuri și riscuri

Planul Armatei are și critici. Aceștia susțin că noile reactoare sunt prea scumpe și prezintă riscuri mai mari decât alte surse de energie. Alan Kuperman, profesor asociat la Universitatea Texas din Austin și coordonator al unui proiect pentru prevenirea proliferării nucleare, acuză Armata că folosește bugetul militar pentru a subvenționa companii care nu ar găsi suficienți clienți privați pentru aceste reactoare. El a descris programul în termeni extrem de critici. 

Există și o particularitate importantă privind autorizarea. Microreactoarele din bazele militare vor fi autorizate de Armata SUA, și nu de Comisia pentru Reglementare Nucleară, instituția care autorizează reactoarele nucleare comerciale. 

Oficialii Armatei susțin însă că instalațiile vor putea fi oprite în siguranță în cazul unei defecțiuni și că dimensiunile lor reduse permit controlarea mai ușoară a riscurilor. Ei spun că niciun reactor nu va fi instalat înainte ca Armata să fie convinsă că poate funcționa în condiții de siguranță. 

Ce se întâmplă cu deșeurile radioactive

Armata discută cu Departamentul american pentru Energie și despre gestionarea deșeurilor radioactive. Potrivit oficialilor, acestea nu vor fi depozitate pe termen lung în bazele militare în care vor funcționa microreactoarele. Armata lucrează la un acord prin care Departamentul Energiei să preia materialele radioactive rezultate. 

Instituția încearcă și să apropie propriile reguli de cele folosite pentru reactoarele comerciale. Scopul este ca producătorii să nu fie obligați să își modifice radical tehnologiile dacă vor ulterior să obțină autorizații pentru utilizare civilă. 

Pe lângă cele maximum 2,2 miliarde de dolari puse la dispoziție de Armată, oficialii se așteaptă ca programul să atragă și investiții private de ordinul miliardelor de dolari.