Filmul de animație și lumile fără limite. Mihai Mitrică, directorul Animest, explică cum a trecut România de la Mihaela și Azorel la un festival care se ține de două decenii

Festivalul Internațional de Film de Animație Animest, desfășurat în România, este, în prezent, una dintre cele mai importante platforme dedicate domeniului. Mihai Mitrică, director și fondator, povestește, în cadrul unui interviu pentru News Edge, că ideea proiectului a apărut în anul 2005. El spune că atunci era o perioadă în care tehnologia începea să schimbe modul în care oamenii puteau produce filme, așa cum s-a întâmplat în nenumărate industrii. „Pe vremea aceea, erau câțiva creatori care desenau și au început să facă primele încercări de digitalizare. Au început chiar să facă filme, deși nu erau chiar producții de animație în adevăratul sens al cuvântului”, își amintește Mihai Mitrică.

Dar, cu timpul, tehnologia a devenit mai accesibilă, iar atunci au apărut tot mai multe încercări de a face animație. Problema era că acele filme nu aveau unde să fie văzute. „Pentru genul acesta de producții nu exista acest loc, acest spațiu, această scenă unde ele puteau fi văzute. Ele se realizau și rămâneau la sertar”, spune directorul festivalului. De aici a pornit ideea Animest. Iar de la idee a fost nevoie de timp și muncă pentru ca, mai apoi, festivalul să se concretizeze în 2006, după obținerea primelor fonduri.

Animația, mai mult decât „desene animate”

Una dintre problemele pe care echipa Animest a încercat să le depășească a fost asocierea exclusivă dintre animație și desenele animate. Termenul, spune Mihai Mitrică, nu mai descrie realitatea actuală a domeniului. „Animația este un mod de a construi un film, nu un gen destinat unui anumit tip de public. Ea poate spune povești pentru copii, într-adevăr, dar poate aborda la fel de bine teme sociale, politice, istorice, relații de familie, război, traumă, identitate sau probleme ale vieții de zi cu zi. Poate fi folosită în filme de autor, documentare, reclame, videoclipuri sau producții experimentale”, a punctat directorul festivalului.

Iar varietatea de povești și abordări este posibilă pentru că animația nu pornește de la aceleași limite pe care le are filmul clasic, cu actori. „Creatorul nu trebuie să găsească un decor existent. Nu trebuie să construiască un obiect pentru a-l filma sau să lucreze cu limitele fizice ale unui spațiu. În animație, lumea în care se desfășoară povestea poate fi imaginată și construită aproape în întregime de la zero”, afirmă Mihai Mitrică.

El subliniază că filmul de animație oferă o libertate de expresie pe care filmul cu actori nu o are întotdeauna. „Nu există aceeași limitare legată de ceea ce poate fi construit fizic în fața camerei”, spune directorul Animest.

Încă de la primele ediții, organizatorii au descoperit că există un segment de spectatori care nu avea nevoie să fie convins că animația este destinată exclusiv copiilor. „Mulți ne-au zis atunci că vor să vadă exact genul ăsta de filme. Nu puțini ne-au spus că știau că animația nu este pentru copii”, își amintește Mihai Mitrică. În anii care au urmat, Animest a atras tot mai mulți tineri, în special studenți și persoane interesate de film. În paralel, numărul producțiilor înscrise a crescut, iar filmele au devenit tot mai elaborate.

De la golul de după anii ’90 la mini-studiouri și producții noi

Istoria animației românești este una veche mai veche. Țara noastră a avut, în deceniile de dinainte de 1989, o tradiție proprie de producție de animație, cu filme și personaje care au ajuns la un public larg. Un moment important a fost înființarea, în 1964, a studioului Animafilm. Proiectul a reunit echipa de animație a Studioului Cinematografic București și a devenit principalul centru de producție de animație din țară. În deceniile următoare au fost realizate aici sute de filme, de la scurtmetraje și seriale până la lungmetraje. Printre personajele care au intrat în memoria publicului s-au numărat Mihaela și Azorel, create de Nell Cobar, dar și alte personaje precum Bălănel și Miaunel sau Pătrățel. De asemenea, Ion Popescu-Gopo a devenit o figură importantă a animației românești, iar „omulețul” său a ajuns cunoscut și în afara țării.

După schimbarea regimului, însă, domeniul a trecut printr-o perioadă în care producțiile au devenit mult mai rare. Potrivit lui Mihai Mitrică, timp de ani buni s-a produs foarte puțin în domeniu. Schimbarea a început treptat în anii 2000, când accesul la tehnologie a permis apariția unor echipe mici care puteau produce grafică, animație și reclame. „Odată cu explozia de tehnologie și puterea de cumpărare, oamenii au creat mini-studiouri. Echipele erau mici, uneori formate din doar două-trei persoane, iar activitatea lor era legată și de publicitate sau de alte proiecte comerciale”, spune el.

Când a luat avântul animația românească?

Un rol important în dezvoltarea producției cinematografice l-a avut și Centrul Național al Cinematografiei. Odată cu reorganizarea finanțării, animația a început să primească un sprijin mai mare. Ulterior, a fost creat un buget dedicat filmului de animație. Ceea ce a permis finanțarea mai multor scurtmetraje. „Atunci, bineînțeles că a luat avânt filmul. Căci existau bani, exista un buget, erau casele de producție și aceste studiouri micuțe”, explică Mihai Mitrică.

Problema a continuat, totuși. Dacă scurtmetrajele pot fi produse de echipe relativ mici, serialele de animație presupun o infrastructură mult mai complexă, mai mulți oameni și bugete mai mari. „Nu s-au mai făcut seriale, din păcate, pentru că acolo este o întreagă producție și trebuie foarte mulți oameni”, spune directorul Animest.

Animatori, filme, reclame și jocuri

Într-o producție de animație pot lucra graficieni, modelatori 3D, specialiști în postproducție, efecte vizuale și numeroși alți profesioniști. Aceleași competențe sunt căutate și în industria jocurilor video, în publicitate sau în alte domenii creative. „România are oameni care lucrează în domenii conexe și care pot trece de la publicitate la gaming sau de la producții comerciale la film de autor”, adaugă Mihai Mitrică.

În anii 2000-2010, o parte dintre profesioniști a plecat însă în străinătate pentru oportunități mai bune. „Cei care mai erau cât de cât familiarizați cu industria de animație au reușit să-și găsească joburi prin afară. Pe de altă parte, unii s-au întors după o perioadă. Au revenit aici pentru că au apărut și la noi oportunități”, spune directorul festivalului.

AI-ul intră în animație, dar nu înlocuiește încă partea creativă

Una dintre cele mai mari schimbări prin care trece în prezent industria este legată de inteligența artificială. Pe rețelele sociale apar deja videoclipuri de animație generate cu ajutorul AI, iar tehnologia poate produce în câteva minute imagini și secvențe care în trecut necesitau ore sau chiar zile de muncă.

Mihai Mitrică subliniază că trebuie făcută o diferență între folosirea AI-ului ca instrument tehnic și folosirea sa pentru partea creativă. „Tot ce înseamnă inteligența artificială este un lucru eficient. Dar asta înseamnă doar automatizări”, spune el. În producțiile comerciale, de exemplu, AI-ul poate fi folosit pentru anumite etape tehnice, inclusiv în proiecte complexe precum serialele. „Asta nu înseamnă însă că povestea, personajele sau viziunea artistică sunt create automat. Pe partea creativă e greu de ajuns la ceea ce poate să facă omul versus AI”, afirmă directorul Animest.

Animest 2026: 10 zile de filme, competiții și teme despre natură

Festivalul funcționează ca un spațiu de întâlnire pentru comunitatea care lucrează în jurul animației. Ediția din acest an începe pe 2 octombrie și se desfășoară timp de 10 zile. Competiția reprezintă, ca în fiecare an, una dintre componentele importante ale evenimentului, iar filmele sunt evaluate de mai multe jurii.

Programul din 2026 include și mai multe direcții tematice. Una dintre ele este dedicată naturii. Filmele urmăresc relația dintre oameni și mediul în care trăiesc, dar și „natura umană”, cu povești despre relațiile dintre oameni și problemele vieții de zi cu zi. „Programul include, de asemenea, evenimentele devenite deja tradiționale pentru Animest, între care Ani-Music Video și Creepy Animation Night. Acestea din urmă aduc la București o selecție de filme rare și neobișnuite”, menționează Mihai Mitrică.

Industria crește

Directorul festivalului spune că unul dintre cele mai importante semnale venite în ultimii ani este faptul că festivalul primește tot mai multe producții românești. Finanțarea prin Centrul Național al Cinematografiei a contribuit la apariția acestor filme, iar faptul că ele ajung să fie înscrise în competiția românească reprezintă, pentru organizatori, un indicator al dezvoltării domeniului. „Unul dintre scopurile festivalului este nu doar de a aduce în fața publicului aceste producții, ci și de a contribui la dezvoltarea industriei autohtone a filmului de animație”, spune Mihai Mitrică.

După două decenii de Animest, animația românească se află într-un punct diferit față de momentul în care festivalul a apărut. Tehnologia a făcut producția mai accesibilă, au apărut noi generații de creatori. 

Iar Animest scoate în evidență faptul că există oameni care creează, filme care merită văzute și un public dornic să le descopere.