Ecouri de Confucius în inima Transilvaniei. Cinci documente chinezești de secol XVI au fost găsite într-un dosar din Bistrița-Năsăud

Identificarea acestor documente a fost rezultatul unei activități de rutină, adică sistematizarea fondurilor. Este o practică esențială pentru funcționarea arhivelor. Directoarea instituției de la Bistrița-Năsăud, dr. Cornelia Vlașin, explică faptul că astfel de surprize apar tocmai în momentele în care documentele sunt reanalizate, reevaluate și, uneori, redescoperite.

„Documentele au fost găsite într-un dosar care conținea corespondență diversă. Noi, din când în când, mai sistematizăm fondurile documentare, verificăm dosarele și descoperim astfel de documente unice. Fiindcă fie nu li s-a acordat atenție inițial, fie creatorul fondului le-a pus acolo, iar la descrierea dosarului a dat o descriere lacunară, probabil bazându-se pe propria memorie”, explică dr. Cornelia Vlașin în cadrul unui interviu pentru News Edge. 

Misterul documentelor chinezești

Cele cinci documente au fost identificate într-un fond personal, cel al arhivistului Onisim Filipoiu. Ceea ce complică traseul lor istoric, conform celor spuse de directoare. Proveniența exactă rămâne necunoscută momentan. Iar incertitudinea nu face decât să adauge un strat suplimentar de mister.

„Cele cinci documente au fost în posesia lui Onisim Filipoiu. Dar nu știm exact cum au ajuns la el. Probabil cineva i le-a cumpărat sau le-a cumpărat el de la cineva. Cert este că le-am identificat în fondul personal al domniei sale”, spune Cornelia Vlașin.

Unul dintre documente, datat în jurul anului 1540, reflectă idei din Confucianism ce evocă celebra maximă despre maturitatea spirituală atinsă la 50 de ani și stabilitatea morală în vremuri tulburi. Un alt text provenit din perioada Dinastia Ming îl aduce în prim-plan pe Alexandru cel Mare și oferă o perspectivă rară asupra modului în care figura lui a fost interpretată în cultura chineză.

Celelalte trei documente, datate în epoca Dinastia Qing, au un caracter biblic. Includ fragmente din „Geneza” și „Exodul”. Ele sunt, cel mai probabil, rezultatul activității misionarilor creștini, într-un moment în care Europa încerca să traducă și să adapteze mesajul religios în context cultural chinez.

Cum ajung documente chinezești din secolul al XVI-lea în Transilvania

Întrebarea firească este cum au ajuns astfel de piese, unele ce datează chiar din jurul anului 1540, într-o arhivă din Bistrița. Răspunsul ține de contextul cultural al elitelor intelectuale din secolele XIX și începutul secolului XX. 

„În casele acestor colecționari existau diverse colecții de documente. Exista un trend printre intelectualii care își făcuseră studiile la universități din străinătate, Viena, Budapesta, Paris, Berlin. Probabil așa au fost cumpărate aceste documente. Le avem, totuși, într-un fond administrativ instituțional, ci într-un fond privat”, precizează directoarea.

Practic colecționării de documente rare, uneori exotice, nu era neobișnuită. Ea reflecta nu doar o curiozitate intelectuală, ci și o formă de prestigiu cultural. Documentele deveneau, în acest context, obiecte de patrimoniu personal, dar și simboluri ale deschiderii către lume.

O arhivă ce a fost construită pe donații și pasiune

Arhivele din Bistrița-Năsăud au fost înființate în 1937, într-un moment în care sistemul românesc de specialitate era în plină dezvoltare. „S-a înființat tocmai datorită faptului că la conducerea Arhivelor Naționale se afla Constantin Moisil. Iar la insistențele unchiului său, Iuliu Moisil, și el academician, s-au înființat arhivele de la Năsăud, pentru a valorifica documentele din județul Bistrița-Năsăud. La constituire, 15 personalități și-au donat fondurile și colecțiile private”, explică dr. Cornelia Vlașin. Ceea ce explică diversitatea și caracterul neașteptat al unor documente păstrate.

Dar cele cinci documente în limba chineză nu reprezintă prima descoperire interesantă făcută la Bistrița. Activitatea de cercetare și reevaluare a fondurilor a dus, în trecut, la recuperarea unor documente considerate pierdute. Un exemplu este un act emis în 1470 de către Matei Corvin, care confirma privilegiile orașului Bistrița.

„Era un document din secolul al XV-lea. Normal că am făcut istoricul documentului, am mers pe edițiile de documente și am constatat că în diverse ediții figura ca fiind pierdut. Noi l-am redescoperit și am adus această descoperire în atenția publicului”, spune directoarea.

Arhivele au un rol important

Astfel de cazuri scot în evidență rolul important al arhivelor. Instituțiile de profil nu sunt doar depozite de documente, ci instituții vii, implicate în reinterpretarea trecutului.

Colecțiile de la Bistrița-Năsăud reflectă o istorie complexă, în care se întâlnesc influențe locale și conexiuni internaționale. Pe parcursul anilor, instituția încerca să valorifice patrimoniul prin expoziții, digitalizare și comunicare publică, inclusiv prin intermediul rețelelor sociale.

În ciuda valorii lor, documentele originale nu sunt expuse direct publicului larg, pentru a le proteja integritatea. Cercetătorii le pot consulta în sala de studiu, sub formă de copii.