În seara de 5 august 1970, pe stadionul Boothferry Park din Hull, echipa Manchester United termina la egalitate, 1-1, după prelungiri, cu formația din liga secundă Hull City, într-un meci de cupă.
Cu doar șase săptămâni înainte, International Football Association Board decisese să renunțe la metodele vechi de departajare, precum aruncarea monedei sau tragerea la sorți. Echipa instituției a luat hotărârea să introducă o variantă considerată mai corectă. Adică câte cinci penalty-uri pentru fiecare echipă, executate de la 11 metri.
Cum s-a ajuns de la tragere la sorți la lovituri de departajare
Până atunci, meciurile care se terminau la egalitate erau decise prin rejucări sau chiar prin noroc. De exemplu, la UEFA European Championship 1968, echipa națională a Italiei s-a calificat în finală după ce a câștigat la aruncarea monedei în fața Uniunii Sovietice, după un 0-0.
Un moment considerat de mulți decisiv în schimbarea regulilor a avut loc la Jocurile Olimpice din 1968. Atunci, Israelul a fost eliminat după o tragere la sorți, situație care a stârnit nemulțumiri. Oficialii federației israeliene au propus o metodă mai echitabilă, bazată pe execuția jucătorilor, nu pe hazard.
Propunerea a fost înaintată către FIFA în 1969 și, după dezbateri, a fost adoptată oficial în iunie 1970.
Meciul care a schimbat fotbalul
La scurt timp după decizie, a apărut și prima ocazie de aplicare. Meciul dintre Hull City și Manchester United, din cadrul competiției Watney Cup, a devenit astfel primul din istorie decis prin penalty-uri.
„Nu-mi venea să cred, iubita mea echipă Hull City juca împotriva lui Georgie Best, Bobby Charlton și Denis Law. Era ca și cum i-ai avea Messi, Ronaldo și Mbappé în aceeași echipă”, a povestit Kelly pentru BBC.
Fostul jucător al echipei Hull City, Frankie Banks, a descris atmosfera. „A fost un meci important. Jucam împotriva lui Manchester United, care cu doi ani înainte câștigase Cupa Europeană. Atmosfera era electrizantă”, a povestit el.
Hull a deschis scorul în minutul 11 prin Chris Chilton. Iar Denis Law a egalat în minutul 78, ceea ce a trimis partida în prelungiri. Pe măsură ce timpul trecea, jucătorii realizau că vor intra în istorie.

Momente dramatice și primele recorduri
George Best a devenit primul jucător care a marcat într-o astfel de serie. În timp ce antrenorul-jucător Terry Neill a înscris și el pentru Hull. Momentul decisiv a venit când Denis Law a ratat. Șutul său a fost apărat de portarul Ian McKechnie.
„Pentru totdeauna, Law va rămâne în istorie ca primul jucător care a ratat într-o serie de lovituri de departajare. Iar McKechnie va rămâne ca primul portar care a apărat un penalty într-o astfel de serie”, a spus Banks.
Finalul a fost și mai dramatic. După o altă ratare, portarul McKechnie a devenit primul goalkeeper care execută un penalty într-o serie. Șutul său a lovit bara transversală, iar Manchester United a câștigat. Astfel, McKechnie a rămas și primul portar care ratează într-o serie de departajare.
Moștenirea penalty-urilor în fotbal
De atunci, loviturile de departajare au devenit una dintre cele mai tensionate metode de a decide un meci. Statisticile arată că aproximativ 24% dintre penalty-uri sunt ratate în astfel de situații.
Metoda a decis inclusiv finale majore, precum FIFA World Cup, în 1994, 2006 și 2022. Prima competiție internațională importantă decisă la penalty-uri a fost UEFA European Championship 1976, celebră pentru execuția lui Antonín Panenka.
Însă, înainte de acea seară din Hull, nimeni nu știa la ce să se aștepte. Dar după zece lovituri de la 11 metri, lucrurile deveniseră clare. „Fiecare lovitură a fost un chin,” a mai spus Kelly. Iar, la mai bine de jumătate de secol distanță, emoția acelor momente rămâne la fel de intensă.
