Japonia ocupă locul cu numărul 18 în clasamentul FIFA. Este cea mai bine poziționată națională din Asia. Selecționata s-a calificat la Cupa Mondială din această vară după un parcurs impresionant. În prima fază a calificărilor a câștigat toate cele 6 meciuri, având un golaveraj de 24-0. În următoarea rundă au avut o singură înfrângere, obținând 23 de puncte din 30 posibile.
Primul meci din istorie
Primul meci din istoria protagonistei noastre a avut loc pe 9 mai 1917, la Tokyo. Atunci, „samuraii albaștri” pierdeau pe teren propriu în fața Chinei cu scorul de 0-5, în „Jocurile Campionatului din Orientul Îndepărtat”. În ciuda unui început mai greu al sportului în „Țara Soarelui Răsare”, acesta a fost promovat intens în anii 20.
În 1921 se înființează Asociația Japoneză de Fotbal (JFA) iar peste 8 ani, în mai devine membră FIFA. La Jocurile Olimpice de vară din 1936 se impun în fața Suediei cu 3-2. În sferturi dau peste Italia, care câștigă convingător cu 8-0. Se retrag înaintea meciului din campania de calificări pentru Mondialul din 1938, împotriva Indoneziei.
Al Doilea Război Mondial
După începerea celui de Al Doilea Război Mondial Japonia joacă câteva meciuri amicale cu niște colonii. Revine în fotbal, la Jocurile Asiatice din 1951, organizate la New Delhi. Aici, protagonista noastră obține medalia de bronz după o victorie, 2-0, cu Afganistan. Redevine membră FIFA în 1950 și participă în campania de calificări pentru turneul final din 1954.
În primul meci din dubla manșă cu Coreea de Sud pierde categoric cu 1-5 iar în retur înregistrează un egal, 2-2. În 1954 devine membră a Confederației Asiatice de Fotbal (AFC). Primul succes de proporții îl au la Jocurile Olimpice de vară din 1968. În Mexic, niponii termină pe locul doi în grupa cu Spania, Brazilia și Nigeria.
În sferturi elimină Franța, dubla lui Kunishige Kamamoto fiind crucială. În semifinale duelul cu Ungaria este pierdut categoric cu 0-5. Obțin ultimul loc pe podium în partida cu țara gazdă, încheiată 2-0 pentru „samuraii albaștri”. Kamamoto este golgheterul competiției, cu 7 reușite. Rezultatul era unul foarte bun, însă, lipsea ceva în peisaj.
Fără o ligă profesionistă
Japonia încă nu avea o ligă profesionistă de fotbal iar acest lucru încetinea semnificativ ascensiunea lor în sport. O primă participare la Mondial urma să vină de abia peste 30 de ani. În 1988 debutează la Cupa Asiei pe Națiuni (AFC). Aici, obțin o remiză cu Iran și trei înfrângeri în meciurile cu Emiratele Arabe Unite, Qatar și Coreea de Sud.
Problemele încă persistau pentru niponi. În anii 80 s-au făcut demersuri pentru a face fotbalul un sport profesionist. JFA a pus bazele unui sistem prin care un număr limitat de jucători profesioniști puteau să joace în campionatul intern. La sfârșitul acestei decade au loc și primele discuții pentru lansarea unei ligi profesioniste în Japonia.
Reformele din anii 90
Aceste obiective prind contur în anii 90. Prima divize a fotbalului japonez „J League” apare în 1993. Cu un înainte au găzduit Cupa Asiei AFC. Atunci, au terminat grupa neînvinși. În semifinale au eliminat la limită China prin reușita Masashi Nakayama din minutul 84. În ultimul act Takuya Takagi a adus primul titlu din istoria niponilor din această competiție.

De data aceasta cu un lot alcătuit integral din jucători profesioniști, Japonia este foarte aproape să se califice la Campionatul Mondial din 1994. În runda finală niponii sunt la un pas de o calificare istorică. Aceștia trebuie să câștige ultimul meci din grupă, cu Irak. Meciul se încheie 2-2 iar Japonia ratează calificarea. Partida a rămas cunoscută sub denumirea „Agonia de la Doha”.
Prima apariție la Cupa Mondială
Dezamăgirea persistă și în Cupa AFC din 1996. Termină neînvinși grupa, însă sunt eliminați de Kuweit în runda următoare. După o lungă așteptare Japonia ajunge la Cupa Mondială. Anul este 1998 iar destinația, Franța. La „Coupe du Monde”, „samuraii albaștri” pierd toate cele trei meciuri. Argentina și Croația câștigă cu 1-0 iar Kuweit se impune cu 2-1. În acel meci Masashi Nakayama înscrie primul gol din istoria „Țara Soarelui Răsare” la turneul final.
În ciuda eliminării rapide, Japonia a lăsat o impresie bună. Câștigă al doilea titlu în Cupa AFC în 2000. Peste doi ani Japonia o să fie una din cele două țări care vor organiza Cupa Mondială din 2002. În grupa H termină neînvinși. Duelul din runda următoare este cu o altă revelație de la acea ediție. Viitoarea ocupantă a locului trei, Turcia, se califică.
Ultimele două titluri la Cupa Asiei
Parcursul din ce în ce mai bun este menținut și în 2004. La Cupa Asiei niponii câștigă al treilea titlu. A treia calificare consecutivă la Mondial este obținută pe 8 iunie 2005. Jocul niponilor este unul modest în grupe, un egal și două înfrângeri. Se califică prima la Campionatul Mondial din 2010.
Performanța din Africa de Sud este una mult mai bună. Obține locul doi în grupa cu Olanda, Danemarca și Camerun. Se pregătesc de meciul cu Paraguay, care se va decide la punctul cu var. „Țara Soarelui Răsare” pierde cu scorul de 3-5. Ultimul titlu în Cupa Asiei pe Națiuni îl câștigă în anul 2011.
Scenariul ideal
Japonia se califică la Campionatul Mondial din Brazilia. Primul meci este cu Coasta de Fildeș iar protagonista noastră deschide scorul. În mai puțin de două minute rezultatul este întors iar partida se încheie 1-2. Confruntarea cu Grecia se termină la egalitate iar calificarea se joacă împotriva Columbiei.
Niponii aveau nevoie de 3 puncte iar Grecia trebuia să câștige cu Coasta de Fildeș. Elenii se impun cu 2-1, însă Japonia pierde cu Columbia. Sunt eliminați din nou în faza grupelor de pe ultimul loc. Se califică la a șasea Cupă Mondială succesivă. Pe 19 iunie 2018 Japonia deschide grupa H cu o victorie în fața Columbiei.
Regula „Punctelor Fair Play”
Succesul este unul istoric, fiind prima victorie a unei echipe din AFC împotriva celor din CONMEBOL din istoria competiției. Partida cu Senegal se încheie la egalitate, 2-2 iar marcatorii sunt Takashi Inui și Keisuke Honda. Pierd ultimul meci cu Polonia iar Japonia se află la egalitate de puncte și golaveraj cu Senegal.

Pentru a determina a doua echipă calificată s-a folosit regula „Punctelor Fair Play”. Aceasta se aplică în cazul echipelor care au același număr de puncte și golaveraj. Punctele de penalizare se aplică în funcție de tipul de cartonaș luat și de maniera primită, al doilea galben plus eliminare sau roșu direct.
Japonia avea mai puține puncte decât Senegal iar protagonista noastră s-a calificat în faza următoare. „Samuraii albaștri” conduc cu 2-0 echipa Belgiei în minutul 52. Meciul a fost unul spectaculos. Nacer Chadli a adus victoria belgienilor în minutul 94 în urma unui contraatac. Era pentru prima dată în 48 de ani când o echipă cu un avantaj de două goluri era eliminată.
Surpriza anului 2022
Acest lucru s-a întâmplat la turneul final din 1970, în sferturile de finală jucate între Germania de Vest și Anglia, 3-2. Ultima participare pe cea mai înaltă scenă a fotbalului a avut loc în Qatar. Grupa E a fost una din cele mai spectaculoase ale turneului.
Japonia este protagonista unei surprize de proporții. Se impune în meciul cu Germania cu scorul de 2-1. Pierd surprinzător cu Costa Rica iar ultima partidă este împotriva Spaniei. La acel moment toate echipele din grupă se puteau califica sau puteau fi eliminate. O nouă minune are loc. Niponii câștigă cu 2-1 din nou iar Germania este eliminată. Meciul cu Croația se decide la penalty-uri.
„Valtreni” se impun cu 3-1 la punctul cu var. În ciuda eliminării s-au stabilit noi recorduri. A devenit prima echipă care învins Spania cu cea mai mică posesie a mingii (18%). Mai mult de atât, a fost prima echipă asiatică care a câștigat grupa la un Mondial organizat înafara țării sale. A devenit și prima formație de pe acest continent care ajunge de două ori succesiv în fazele eliminatorii.
Împăratul Japoniei la Mondialul din 2002
Turneul final din acel an a fost găzduit de două țări, Japonia și Coreea de Sud. Dincolo de spectacolul oferit de cele mai bune echipe din lume, există și o poveste foarte interesantă. Centralul partidei, Pierluigi Collina, a oferit mai multe detalii despre cum s-a desfășurat ultimul act, jucat la Yokohama.
Italianul declară: „am primit o informare clară că atunci când Împăratul Japoniei iese din palatul său toată circulația se blochează. Acesta era un protocol clar, pe care nu putea să îl schimbe nimeni, iar el anunțase că vrea să vină la meci”, conform welovesport. Astfel, toată organizarea meciului trebuia schimbată.

Indicațiile erau precise. Atât brigada de arbitri cât și cele două echipe trebuiau să ajungă la stadion cu trei ore înaintea partidei. În măsura în care nu o făceau, riscau să rămână blocați în trafic. În fața unui meci de o asemenea amploare toate detaliile contează. Iar pentru jucători și oficiali rutina dinaintea partidei este foarte importantă.
Discuții cotidiene înainte de meci
Toate aspectele sunt clar stabilite în prealabil. În fața informării venite de la Împărat, toate trebuiau schimbate. Atmosfera era una neobișnuită, jucătorii erau relaxați. Aceștia au stat aproape o oră și jumătate în plus pe stadion.
Legendarul central precizează:„ Îmi aduc aminte și acum că atât în echipa Braziliei și a Germaniei erau jucători pe care îi cunoșteam, evident, ei se cunoșteau între ei și efectiv am stat și am vorbit despre absolut nimic. Nimic legat de meci, ci despre viață, despre lucruri fără niciun sens”, conform sursei citate.
Greu de imaginat cum cei mai buni fotbaliști ai planetei stăteau la discuții cotidiene înaintea unui meci cu o asemenea importanță. În astfel de momente concentrarea trebuie să fie maximă. Totuși, această întâmplare ne arată cum ordinele venite de la cel mai înalt nivel pot schimba planificarea unui meci de acest fel.
Japonezii nu lasă nimic în urma lor
Este cunoscut faptul că japonezii au o cultură foarte diferită de a celorlalți. Disciplină, respect și ordine sunt doar trei cuvinte prin care putem să o descriem. La ediția precedentă a Campionatului Mondial, suporterii „samurailor albaștri” au impresionat pe toată lumea. După victoria răsunătoare cu Germania aceștia au rămas pe stadion să strângă toate gunoaiele.
Un eveniment similar a avut loc în 2018. După înfrângerea cu Belgia, jucătorii japonezi au curățat complet vestiarul. Aceștia au lăsat pe masa din vestiar un bilet pe care scria „Mulțumim” în limba rusă. Același lucru l-au făcut și suporterii, care au strâns toate gunoaiele în saci albaștri în ciuda faptului că echipele de curățenie erau prezente.
Aceste lucruri sunt profund înrădăcinate în cultura lor. În Japonia există o expresie „„Tatsu tori ato wo nigosazu”, precizează euronews. Traducerea ei este: „O pasăre nu lasă nimic în urmă”. Iar niponii respectă acest lucru. Indiferent de moment, de eveniment, curățenia trebuie păstrată.
„Samuraii albaștri”
Majoritatea ne aducem aminte de jucătorii japonezi în caracteristicul echipament de culoare indigo. Datorită acestuia au primit porecla de „samuraii albaștri”. Japonezii au purtat prima dată această culoare la Jocurile Olimpice din 1936. Începând cu anul 1992, toate echipamentele de acasă au avut această culoare.
Mai mult de atât, JFA a numit-o culoarea oficială în anul 2009, potrivit nippon.com. La Mondialul din Rusia au folosit o nuanță specifică de indigo. Aceeași sursă precizează că nuanța era preferată de samurai. „Kachi-iro”, după cum se numește, se pronunță la fel în japoneză precum cuvântul „victorie”.
