A doua zi, ministrul de externe chinez, Wang Yi, a caracterizat incidentele ca unele inacceptabile. Nu au existat semne că Republica Chineză ar interveni direct, iar o astfel de așteptare nu ar fi realistă. Așa cum s-a întâmplat și în conflictele recente, inclusiv atacul de anul trecut asupra Iranului, China condamnă folosirea forței. Beijingul rămâne pe margine, având în vedere interesele sale pe termen lung.
În acest moment, aceste interese includ și vizita președintelui american Donald Trump la Beijing. Evenimentul este programat să aibă loc la începutul lunii aprilie.
De ce China nu intervine militar
Armata Chinei a crescut rapid în ultimii ani. A efectuat exerciții militare cu Iranul și a deschis o bază în Djibouti, Africa de Est, în 2017. Totuși, principala sa preocupare rămâne protejarea intereselor sale în Asia, de la Taiwan până în Marea Chinei de Sud.
China s-a implicat în diplomația din Orientul Mijlociu doar unde a avut oportunități. Un exemplu bun este medierea reconcilierii dintre Iran și Arabia Saudită în 2023. Dar războaiele SUA în Afganistan și Irak sunt văzute ca lecții de evitat, spune analistul William Yang de la International Crisis Group.
„China este reticentă să își folosească puterea militară dincolo de perimetrul său imediat. Nu vrea să joace rolul de garant al securității în regiuni instabile precum Orientul Mijlociu”, spune el. China a oferit sprijin diplomatic și economic Rusiei și Venezuelei, dar a evitat orice acțiune militară în Ucraina sau America Latină.
China are și ea limite
Poziția Chinei arată limitele influenței sale în geopolitica globală, spune Craig Singleton. El este cercetător senior la Foundation for Defense of Democracies, Washington. „Răspunsul Beijingului a fost previzibil reținut. Ceea ce subliniază capacitatea limitată a Chinei de a influența evenimentele odată ce forța militară este pusă în mișcare. Beijingul poate semnala nemulțumire, dar nu poate descuraja sau controla semnificativ acțiunile militare ale SUA și Israelului”, a subliniat el.
Nemulțumirea Chinei față de atacurile asupra Iranului nu va afecta relația cu SUA. De asemenea, rămân în picioare și planurile vizitei lui Trump la Beijing, spun analiștii. Pentru liderii chinezi, relația cu Statele Unite este mult mai importantă decât cea cu Iranul. Iar asta se observă pe multiple planuri, de la comerț și economie, până la situația din Taiwan.
„China poate avea un război al declarațiilor cu Washingtonul privind Iranul. Dar crearea unui nou conflict cu Trump are dezavantaje mai mari decât avantaje”, spune George Chen, partener la The Asia Group. Este posibil ca vizita lui Trump să fie amânată, adaugă el.
Problemele energetice sunt mai importante petrolul iranian
China este cel mai mare importator de petrol din Iran. Dar guvernul chinez se concentrează pe siguranța energetică și a dezvoltat alternative. Cele mai mari griji sunt creșterea prețurilor și riscul de a pierde accesul la petrol și gaze din Orientul Mijlociu.
Anul trecut, China a importat aproximativ 1,4 milioane de barili pe zi din Iran. Ceea ce reprezintă 13% din totalul importurilor maritime de petrol, potrivit companiei Kpler. Totuși, suficiente rezerve sunt deja în tranzit pentru următoarele 4-5 luni. Fapt ce oferă timp rafinăriilor chineze să se adapteze și să caute alternative. Una dintre ele ar fi petrolul rusesc la preț redus, spune Muyu Xu, analist Kpler.
China a investit ani de zile în diversificarea surselor și construirea rezervelor. „Pierderea petrolului iranian pare marginală, nu semnificativă, cel puțin pe termen scurt”, spune Singleton.
Îngrijorarea majoră o reprezintă închiderea Strâmtorii Hormuz sau atacurile asupra facilităților de gaze naturale lichefiate din statele Golfului, precum Qatar. Țara a oprit producția după atacuri recente.
De ce China nu va înarma Iranul
Nu este probabil ca Republica Chineză să trimită arme Iranului pentru a lupta împotriva SUA, spun analiștii. „Orice sprijin militar concret ar fi limitat la acorduri de lungă durată. Acestea nu ar include ajutor rapid pe câmpul de luptă. De asemenea, ar fi restricționat de interesul Beijingului de a evita confruntarea directă cu SUA și aliații săi”, spune Muhammad Zulfikar Rakhmat, cercetător în Indonezia.
Programul de rachete al Iranului se bazează pe tehnologie chineză, spune James M. Dorsey. El este senior fellow la Nanyang Technological University, Singapore. Dar se așteaptă ca China să fie precaută și să nu vândă rachete către Iran. „Ceea ce vrea China este ca acest conflict să se încheie”, a concluzionat Dorsey, citează APNews.
