De ce apar tornadele în sud-estul României? Explicația științifică pentru fenomenele extreme

Harta tornadelor din România începe surprinzător de devreme. În 1603, Bucureștiul a fost lovit de un „vârtej” sau „balaur” care a smuls copaci și a distrus clădiri. Evaluat retroactiv de specialiști cu o intensitate între F1 și F2, fenomenul a rămas în folclorul românesc ca un „dragon coborât din cer”.

Prima raportare istorică clară a unei tornade are loc în Banat, la 4 iunie 1822. Atunci, un vârtej a distrus mai multe case și biserici. Pe 9 iunie 1886, o tornadă a lovit aproape de Institutul Meteorologic din București. Ceea ce a oferit oamenilor de știință ocazia primului studiu detaliat asupra fenomenului.

Tornadele se întâlnesc și în România

Timp de decenii, tornadele erau considerate excepții în România. Percepția s-a schimbat pe 12 august 2002. În comuna Făcăeni, din Ialomița, o tornadă devastatoare de intensitate F3 a ucis atunci trei persoane, a distrus 33 de case și a avariat grav alte 395.

Un alt eveniment notabil a avut loc pe 30 aprilie 2019, la Dragalina, în județul Călărași. Intensitatea vântului a fost atât de mare încât a răsturnat un autocar pe DN 3A. Au fost rănite atunci 12 persoane. Fenomenul a devenit imediat viral și a fost surprins în fotografii și clipuri video de zeci de șoferi aflați în trafic.

Unde și când apar tornadele în România

Datele din ultimul deceniu conturează un tipar clar al tornadelor în România. Zona cu risc maxim este sud-estul țării, în special Câmpia Bărăganului și Podișul Dobrogei, unde o tornadă apare, în medie, o dată la 2-3 ani.

Majoritatea se formează între mai și iulie, în vârful sezonului furtunilor. Iar peste 90% apar în timpul zilei, între orele 09:00 și 21:00, cu un maxim de incidență după-amiaza, în jurul orelor 15:00–16:00.

Dacă până acum știrile meteorologice raportau doar tornadele majore (F2-F3) care provocau pagube importante, tehnologia a schimbat statistica. Astăzi, datorită telefoanelor mobile, chiar și tornadele mai slabe (F0-F1) sunt observate și raportate. Ceea ce oferă o imagine mai fidelă a frecvenței acestor fenomene.

Recent, o astfel de minitornadă a fost înregistrată pe 28 martie 2026, în localitatea Cernetu, Teleorman.

Cum se formează o tornadă

O tornadă este o coloană de aer care se rotește extrem de rapid, aflată în contact atât cu solul, cât și cu baza unui nor de furtună, de obicei un Cumulonimbus masiv. Deși de durată scurtă comparativ cu uraganele, tornadele sunt cele mai violente și distructive furtuni pe o suprafață restrânsă.

Majoritatea tornadelor puternice și de lungă durată se formează dintr-un tip special de furtună severă, numită supercelulă. Procesul de formare implică mai mulți pași, care se desfășoară în lanț și duc la apariția fenomenului extrem.

O tornadă, pas cu pas

Primul pas este aerul instabil. Aerul cald și foarte umed de la nivelul solului se întâlnește cu mase reci și uscate aflate la altitudine. Iar diferența de temperatură și densitate determină ridicarea rapidă a aerului cald. Apoi intervine forfecarea vântului, cunoscută și ca „wind shear”. Vântul bate cu viteze și direcții diferite la altitudini variate. Ceea ce crează un „tub” invizibil de aer care începe să se rotească pe orizontală. Se pregătește astfel terenul pentru dezvoltarea tornadei.

În pasul următor, curentul ascendent de aer cald ridică tubul orizontal și îl înclină vertical. Și se formează mai departe mezociclonul, zona centrală a furtunii care se rotește intens. Coloana de aer rotitoare reprezintă nucleul supercelulei.

Pe măsură ce aerul din interiorul furtunii continuă să se rotească din ce în ce mai rapid, presiunea scade și umiditatea condensează. Ceea ce determină formarea pâlniei vizibile care coboară din nor. Pâlnia este primul semn vizibil al unei tornade în formare.

Momentul final este atingerea solului. Când pâlnia noroasă ajunge pe pământ, fenomenul devine oficial o tornadă. Praful și resturile ridicate de vânt fac pâlnia mult mai vizibilă și mai închisă la culoare, scrie Libertatea.