Exclusiv! Dănuț Bugnariu, avocat: „Decredibilizarea magistraților ca profesie va avea efecte pe termen lung”

Pornind de la documentarul Recorder și de la reacțiile magistraților, pro și contra, pare că ar exista un asalt al politicului asupra independenței justiției.

Unii magistrați acuză interferențe ale actualei conduceri a Curții Supreme și prescrieri ciudate ale unor fapte penale (tema de bază a documentarului Recorder). Alții invocă perioada când binomul avea un dosar penal pentru aproape fiecare judecător, ca pârghie de presiune. Și se tem de revenirea la acele vremuri.

Peste toate insistența pentru reducerea pensiilor speciale ale magistraților și a vârstei de pensionare a prilejuit nu doar discuții și dezbateri, ci, așa cum se întâmplă în România, insistente încercări de a transforma magistrații în „dușmanii poporului”.

Am cerut opinia unui magistrat. Dar astăzi vine rândul unui avocat, penalist, funcționând zilnic în relația cu parchetele și instanțele, la toate nivelurile. Cumva o voce exterioară actorilor juridici care sunt acum în atenția opiniei publice. Dănuț Bugnariu, membru al Baroului București și cu o experiență de câteva zeci de ani în avocatură.

„Președintele ar trebui să fie, constituțional vorbind, un mediator între puterile statului, inclusiv între puterea judecătorească și cea executivă”

N.E: Reportajul Recorder. Ți se pare corect, parțial corect sau o manipulare pentru că urmează numirile de șefi ai parchetelor?

D.B.: Aș spune parțial corect pentru că se concentrează numai pe anumite aspecte. Sunt persoane, și de o parte și de alta a baricadei, intervievate și/sau menționate în reportaj care, cel puțin din punctul meu de vedere, au capacitate profesională și probitate. (Nu am să dau nume pentru a nu crea discuții).

Reportajul nu poate fi total ignorat. Dar nu poate nici să fie considerat dincolo de orice rezervă. Nu cred că miza principală a reportajului a fost numirea șefilor de parchete. E clar însă că s-a dorit crearea unei emoții publice, posibil și pe fondul discuțiilor privind pensiile magistraților.

„Magistrații au, cu anumite rezerve, dreptul la liberă exprimare”

N.E.: Președintele a anunțat un referendum în magistratură care a devenit o consultare. În egală măsură spune că magistrații se tem să răspundă, să fie văzuți intrând la Palatul Cotroceni. Este în atribuțiile constituționale ale președintelui o astfel de consultare? Te simți frustrat ? Sau voi ca breaslă, avocații, vă simțiți frustrați pt că nu sunteți incluși într-o astfel de consultare?

D.B: Din punctul meu de vedere o implicare cât mai mică a politicului în magistratură este de dorit. Cred că magistrații, asociațiile magistraților și membrii CSM, care sunt aleși de magistrați, ar trebui să aibă cuvântul cel mai important.

Și magistrații au, cu anumite rezerve, dreptul la liberă exprimare. Mai ales în problemele care-i privesc direct. Președintele ar trebui să fie, constituțional vorbind, un mediator între puterile statului, inclusiv între puterea judecătorească și cea executivă. Ideea de referendum organizat de Președinte în cadrul magitraturii nu mi se pare o chestiune ok. Și nu cred că intră în atribuțiile constituținale. În ceea ce privește consultările, nu văd neapărat o problemă.

„Respectul între avocați și magistrați trebuie să fie reciproc”

Ca avocat pot să exprim doar un punct de vedere personal, câtă vreme nu fac și nu am făcut parte din organele de conducere ale profesiei. În principiu organele profesiei pot exprima puncte vedere cu privire la orice chestiune care vizează sau afectează profesia de avocat.

În ceea ce privește problemele magistraților, cred că poziția organelor profesiei de avocat a fost echilibrată, ca de obicei. Și nu a vizat și nici nu ar trebuie să vizeze luări de poziție care pot fi considerate ca o formă de amestec în problemele, să le spunem interne, ale magistraturii.

Respectul între avocați și magistrați trebuie să fie reciproc. Așa cum magistrații nu s-au amestecat în probleme interne ale avocaturii cred că nici avocații nu trebuie să o facă.

N.E: Președintele CSM a declarat ca N. Dan i-a cerut acces la dosare în curs de judecare sub pretextul de a ști ce judecători pensionabili au dosare în curs de prescripție. În ce articol din Codul Penal se încadrează această cerere?

D.B: Nu am sesizat acest aspect. Dar dacă este adevărat, genul ăsta de solicitare nu lasă o impresie bună pentru un jurist. Ca să răspund diplomatic, Președintele se bucură de imunitate, conform Constituției. Oricine poate să întrebe orice CSM-ul, dacă are temei legal trebuie să primească un răspuns. Dacă nu, nu.

N.E: Cum vezi starea justiției azi comparativ cu epoca binomului 2015-2016?

D.B.: Mult mai bună, cu mai multă independență reală și cu ceva mai puțină presiune politică și mediatică. Dar confruntată cu probleme serioase în ceea ce privește schemele de personal neocupate și lipsa resurselor financiare adecvate.

„Eventuala creare a unei divizii care să se ocupe de problematica corupției pare să fie în sensul strategiei aprobate de Parlament”

N.E: Ce tip de sefi crezi ca vor avea marile parchete in epoca Nicușor Dan? Și cum vezi ideea presedintelui de a crea o divizie a SRI care sa se ocupe de coruptie?

D.B: Dincolo de discuțiile partizane, cred că la interviuri s-au înscris multe persoane cu capacitate profesională dovedită dar rămâne de văzut cine va fi selectat și ce rezultate concrete va avea.

Referitor la atribuțiile SRI în ceea ce privește combaterea corupției, din câte am văzut, în Strategia de Securitate Națională, corupția e tratată la riscuri și vulnerabilități, nu la amenințări. În cuvinte simple nu e considerată o problemă de rangul 1 ci de rangul 2. Aceeași strategie predeve o implicare mai amplă a serviciilor de informații în lupta împotriva corupției.

Având în vedere aceste aspecte eventuala creare a unei divizii care să se ocupe de problematica corupției pare să fie în sensul strategiei aprobate de Parlament.

„Orice activitate care vizează domeniul justiției trebuie să aibă în vedere constrângerile constituționale și legale, precum și respectarea drepturilor omului”

Trebuie avut în vedere că strategia rămâne o strategie. Și orice activitate care vizează domeniul justiției trebuie să aibă în vedere constrângerile constituționale și legale, precum și respectarea drepturilor omului și a prevederilor europene în materie.

N.E: Tarile vestice au acelasi tip de organizare a parchetelor, cu parchet separat pentru coruptie sau ultimul e inclus in institutia parchetului?

D.B: Din câte am sesizat la modul general, există ambele variante.

„Orice avantaje financiare ale magistraților, fie că vorbim de pensii, salarii și alte drepturi sunt extrem de utile consolidării independenței magistraților”

N.E.: Sunt pensiile speciale sau profesionale ale magistraților o garanție a independenței, o mita din partea politicienilor din ultímii 15-20 de ani sau o anomalie care chiar trebuia corectată? Fac din magistrati o categorie supusa oprobiului public? Poti comenta cum au ajuns magistratii din rasfatatii si laudatii sistemului, calul de bataie al puternicilor zilei?

D.B.: Poziția mea personală a fost de la început favorabilă magistraților și rămâne neschimbată în continuare.

Cred că orice avantaje financiare ale magistraților, fie că vorbim de pensii, salarii și alte drepturi sunt extrem de utile consolidării independenței magistraților. Cred că magistrații, care decid printre altele, cu privire la libertatea oamenilor, la chestiuni extrem de importante din punct de vedere financiar și strutural nu trebuie să stea cu gândul la grija zilei de mâine. Ci să se poată concentra neabătuți la probleme importante cu privire la care trebuie să decidă.

Cred că puterea executivă dacă dorea să aducă unele modificări trebuia să le facă după consultări serioase cu magistrații. Cred că dacă s-ar fi procedat așa ar fi putut exista un compromis rezonabil. Care să atingă și unele deziderate economice. Și care să nu nemulțumească profund magistrații. O soluție forțată nu este și nu va fi în interesul unei bune funcționări a justiției.

„Poziția factorului politic cu privire la magistrați a fost în general oportunistă”

D.B: A existat în mod evident o ofensivă mediatică susținută în sensul impunerii soluției puterii executive în ceea ce privește modificarea sistemului de pensii a magistraților. Decredibilizarea în orice formă a magistraților ca profesie va avea efecte pe termen lung, greu de cuantificat în ceea ce privește perspectiva cetățenilor cu privire la înfăptuirea justiției. Și cred că a fost o idee profund greșită.

Cred că poziția factorului politic cu privire la magistrați a fost în general oportunistă (dacă ne arestați/condamnați adversarii politici e ok, dacă îi arestați/condamnați pe ai noștri e greșit). Asta înseamnă o viziune doar pe termen scurt. Și lipsa unei viziuni pe termen lung. Timpul ne va spune, cum spun englezii.

Există modele europene comparabile cu pensiile speciale de la noi?

D.B: Din câte am înțeles, comparațiile nu trebuie să se rezume doar la cuantumul pensiei și vârsta/vechimea necesară pentru pensionare. Ci și la încărcătura și condițiile de lucru. Nu am studiat în detaliu sistemele europene de pensionare ale magistraților. Dar am văzut în presă multe discuții pe aceste teme.

N.E: Reducerea lor vulnerabilizeară sistemul sau crește încrederea publică in sistemul judiciar?

D.B.: Reducerea pensiilor și/sau creșterea vârstei/vechimii necesare pensionării aduce atingere drepturilor financiare ale magistraților și vulnerabilizează justiția. Încrederea publicului se bazează pe rezultate. Și mă tem că, așa cum se spune uneori, ceea ce e ieftin (pe termen scurt) e scump (pe termen lung).

„Cred că justiția e mai independentă și mai profesonistă decât era acum câțiva ani buni”

N.E: Va fi vreodată în România o justiție cu adevărat independentă? Cum ar trebui numite diverse persoane în funcție, prin ce mecanism, pentru a avea o justiție separată de politic?

D.B.: Din punct de vedere personal, așa cum am spus mai sus, în cuvinte simple, cred că justiția e mai independentă și mai profesonistă decât era acum câțiva ani buni. După peste 25 de ani de avocatură cred că le-am văzut pe toate ca să spun așa.

O justiție cât mai separată de politic ar trebui să însemne o implicare cât mai mică a politicului în justiție. Inclusiv prin intermediul creșterii rolului CSM în ceea ce privește propunerea și numirea magistraților în funcții de conducere. Nu trebuie uitat însă că un rol foarte important în funcționarea justiției l-au avut și îl au și deciziile Curții Constituționale. Ai cărei judecători sunt numiți, constituțional, de factorul politic și nu neapărat dintre magistrați.

Avocatul și procurorul luptă cu arme egale în fața judecătorului?

N.E: La 36 de ani de la căderea comunismului avocatul și procurorul luptă cu arme egale în fața judecătorului? Sau avocatul a rămas tot un paria al instanțelor? De ce procurorii sunt considerați magistrați, cumva la un nivel egal cu judecătorii? În restul Europei este același statut?

D.B: Din punct de vedere al garanțiilor constituționale și legale trebuie să existe egalitate de arme între apărare și acuzare.

Din punct vedere practic, așa cum un client cu posibilități materiale mai reduse nu are acces neapărat la cea mai bună apărare, tot așa, tot din punct de vedere practic o egalitate de arme practică între apărare și acuzare nu poate să existe la nivelul ideal, dată fiind disproporția de resurse dintre stat și particulari.

De aceea este cu atât mai important ca garanțiile legale și constituționale să fie cât mai solide și aplicate cu cât mai mare strictețe în practică. Soluția, de după 1989, din Constituție de a păstra apropierea dintre profesia de procuror și cea de judecător, cred că a fost o soluție legată de păstrarea unei anumite tradiții anterioare.

În Europa e o diversitate de sisteme. În unele dintre ele, procurorii sunt mai degrabă asimilați puterii executive și cumva într-o oarecare formă de coordonare a Minsterelor de Justiție.

Cred că e și o problemă de oportunitate. Dacă desprindem cumva profesia de procuror de cea de judecător și subordonăm procurorii Ministerului Justiției, vom avea oare o justiție mai bună? Cred că răspunsul depinde de la țară la țară.