Americanii, vuvuzelele din Parlament și bugetul apărării. Cum încearcă și puterea și opoziția să stea cu fundul în două luntri

Americanii, vuvuzelele din Parlament și bugetul apărării. Cum încearcă și puterea și opoziția să stea cu fundul în două luntri sursa foto: Inquam
România s-a văzut încă de la începutul mandatului lui Nicușor Dan pusă să aleagă între sfera de influență franceză (europeană) și cea americană în domeniul militar. Nu direct ci cumva prin atitudinea celor două puteri față de noul regim de la București, iar gesturile guvernului Bolojan și ale președintelui Dan au părut să prefere o apropiere de Bruxelles și au arătat un lejer dezinteres față de administrația republicană a lui Trump.

De noua situație s-a grăbit să profite opoziția, în persoana liderului AUR – George Simion, care a clamat necesitatea menținerii și consolidării parteneriatului strategic cu SUA și a tras la răspundere atitudinea partidelor aflate la putere în România pentru scoaterea României din Programul Visa Waiver sau renunțarea la contingentul american de soldați de la baza Kogălniceanu.

Simion și Anul Americii în România

Mai mult decât atât Simion a plusat. A fugit la Washington unde s-a prezentat ca un apropiat al cercurilor republicane. A încercat (fără succes) să obțină o poză cu Trump sau Vance. Dar măcar a tăiat un tort în forma Groenlandei, pentru a fi foarte explicit: între Europa și America, mereu va fi de partea ultimei.

Reîntors în patrie, a cerut proclamarea anului în curs ca an al Amercii în România. Și a continuat să se afirme ca o parte a curentului MAGA pe care Trump l-ar vrea implementat în Europa. Simion, mai mult sau mai mai puțin invitat, nu a lipsit din pozele cu președintele conservator al Poloniei sau cu premierul de dreapta al Italiei, Giulia Meloni.

Atârnarea liderului AUR de MAGA și Trump nu este întâmplătoare. Președintele american este mai popular în România decât în America zilele astea. Discursul lui Trump în favoarea păcii în Ucraina venea mânușă pe electoratul AUR.

Cum s-a ajuns la scandalul vuvuzelelor din Parlamentul României

Spre disperarea lui George Simion, războiul din Golf a modificat radical și imaginea și discursul lui Trump. Ca orice lider pragmatic, șeful Americii a decis să revină în bazele din România. Mai ales în contextul în care era nevoie de o nouă locație a avioanelor de realimentare aflate în Spania.

Analistul Dan Andronic susține că George Simion a petrecut două ore la Ambasada SUA pentru a-l convinge pe ambasadorul lui Trump că interesele electorale îl fac să voteze contra relocării echipamentelor și soldaților americani în România.

În plus discursul lui Simion din Parlament a fost un fel de mieunat antirăzboi pe care sigur electoratul pacifist nu l-a perceput ca pe o opoziție de anvergură. Ca orice lider de anvergură a mers pe ideea unui non-vot pentru a nu deveni persona non-grata peste ocean. Pentru electorat a venit cu o galerie de scandalagii cu vuvuzelele, sperând să acopere astfel inutilitatea sa politică. Și să mai ciupească un pic de timp. A eșuat lamentabil în stilul în care a eșuat și la prezidențiale.

Dacă a crezut că poate merge pe linia Giorgiei Meloni care l-a criticat pe Trump în Parlamentul Italiei, apoi i-a pus bazele la dispoziție, George de la AUR ar trebui să afle că există o vorbă a romanilor „Quod licet Iovi, non licet bovi!”. Cariera politică a micului lider de galerie se cam termina în sunet de vuvuzele.

De ce războinicii USR-iști sunt la fel de penibili

Problema României cu SUA sub administrația Trump n-a plecat de la anularea alegerilor prezidențiale. Nici de la drumurile lui Simion la Washington.

Trump nu suportă liderii și politicile progresiste. Motiv pentru care Macron, Starmer sau Merz o încasează repetitiv. De ce ar fi interesat de o țară al cărui guvern nu binevoiește să-și schimbe ambasadorul progresit, prieten cu democrații? Care are în componență miniștrii soroșiști fanatici care îl urăsc pe Trump și scriu pe toate zidurile rețelelor sociale?

Un alt element a fost după părerea mea hotărâtor în retragerea trupelor americane la începutul anului din România. Noul credit de 17 miliarde luat de România pentru înarmare pe mâna Bruxelles-ului înseamnă achiziții din industria europeană. Ceva ce mercantilului Trump cu siguranță nu-i e pe plac.

Ieri în Parlament însă, usr-iștii, în dorința de a mai lega o tinichea rusească de coada opoziței, au declarat rituos: „Acum vedem cine îl iubește pe Putin și cine îl iubește pe Trump”. Iar dacă vuvuzelele erau indicate ca fiind în barca lui Putin, useriștii s-au autodeclarat iubitori de Trump. Cam ca Simion explicându-i ambasadorului american că așa trebuie să voteze.

Nicușor Dan i-a adus pe americani înapoi cam cum ne-a băgat Emil Constantinescu în NATO

Cei mai înaintați în vârstă își aduc aminte că a mai existat un moment asemănător. Atunci când americanii și rușii au cerut drept de survol în timpul războiului din Serbia. Spre cinstea lui Emil Constantinescu a ales partea corectă a istorei, deschizând drumul umbrelei NATO peste România.

Nicușor Dan pare a fi al doilea președinte care are își joacă următorul mandat readucând americanii în bazele NATO din România. Reorientarea președintelui a început cu deplasarea la Consiliul pentru Pace al lui Trump. Am scris aici cât hate și-a luat de la ai lui pentru asta. A mers apoi în Polonia, cel mai bun aliat al SUA pe flancul estic european. Și a respins elegant „jocul extinderii nucleare franceze” a lui Macron.

În mod particular, dacă avem curiozitatea să ne uităm în bulele  progresiste ale rețelelor sociale, noul lor idol este premierul spaniol Sanchez. Care i-a refuzat lui Trump orice acces în bazele din Spania. Asemănarea dintre discursul lui Sanchez și al lui Simion și dintre motivele refuzului lui Sanchez și cele ale lui Simion e aproape copie la indigo. Și totuși personajele sunt tratate diferit de reziști.

Nu mă pot împiedica să mă gândesc dacă Simion ar fi fost azi președintele României ce covor roșu ar fi pus pentru Trump la Cotroceni. N-a înțeles nimic însă din banca opoziției.  Și anume că poți spune multe. Hârtia suportă orice. Memoria oamenilor e scurtă. Dar când e momentul deciziei trebuie să alegi. Altfel te cam duci acasă. Iar în povestea de ieri și vuvuzelele și trotinetiștii au cam vrut să fie cu fundul în două luntri.

0 comentarii