Analiză The New York Times: Criza energetică globală – ce țări depind cel mai mult de petrolul și gazele din Golful Persic

Golful Persic asigură aproximativ 20% din necesarul energetic global. Iar blocarea transporturilor de către Iran a dus la creșteri semnificative de prețuri. Acestea au impact direct asupra costurilor combustibililor și economiilor naționale.

Asia, epicentrul dependenței energetice

Țările asiatice sunt cele mai expuse în fața acestei crize.

În 2024, aproximativ 21 de milioane de barili de petrol pe zi au tranzitat Strâmtoarea Hormuz, iar aproape 80% din acest volum a fost direcționat către Asia.

State puternic afectate:

• China – cel mai mare importator din regiune, cu peste o treime din necesarul energetic provenind din Golf
• India – dependentă de Orientul Mijlociu pentru ~40% din petrol și 80% din gaze
• Pakistan – ia în calcul măsuri drastice, precum săptămâna de lucru de 4 zile
• Thailanda – fondul de subvenționare a combustibilului a intrat în deficit

Efectele sunt deja vizibile. Creșterea costurilor pentru gospodării. Lipsa gazului pentru uz casnic. Anularea a mii de zboruri din cauza deficitului de combustibil.

Europa, mai protejată, dar nu imună

Europa este mai puțin dependentă direct de Golful Persic, însă rămâne vulnerabilă din cauza contextului energetic recent.

După reducerea importurilor din Rusia, continentul s-a orientat către Norvegia și SUA. Totuși, Europa se confruntă deja cu presiuni multiple. Consecințele războiului din Ucraina, sancțiunile împotriva Rusiei, încetinirea creșterii economice și competiția cu mărfurile iefitne din China fiind doar câteva.

Criza actuală vine într-un moment sensibil, în care statele europene încearcă să-și reconstruiască industriile.

Africa și Sudul global, expuse la efecte indirecte

Seychelles, stat insular din largul coastei de est a Africii, a importat aproape toată energia din statele din Golf în 2024. Mauritius a avut o dependență similară. În timp ce Nigeria, stat bogat în petrol și membru al cartelului OPEC Plus, a importat în mod tradițional relativ puțini combustibili fosili din Orientul Mijlociu.

Problemă majoră: îngrășămintele

Golful Persic este o sursă majoră de îngrășăminte. În mare parte datorită resurselor energetice abundente care au susținut dezvoltarea industriei chimice necesare producției acestora.

O creștere susținută a costurilor îngrășămintelor ar putea forța guvernele din Asia de Sud și Africa subsahariană să subvenționeze agricultura. Sau să se confrunte cu creșterea prețurilor alimentelor. Acest lucru ar putea accentua povara datoriilor în multe țări cu venituri reduse.

Americile: impact indirect, dar semnificativ

Statele Unite, fiind cel mai mare producător global de petrol și gaze, sunt mai puțin afectate direct.

Cu toate acestea, economia resimte efectele globale:

• prețul petrolului a depășit 100 dolari/baril
• benzina s-a scumpit cu aproximativ 1 dolar/galon
• companiile aeriene reduc zborurile
• dobânzile ipotecare cresc din cauza temerilor legate de inflație

Pentru a stabiliza piața, SUA au ridicat temporar sancțiunile asupra petrolului rusesc aflat deja în tranzit.

Dacă războiul se prelungește sau dacă prețurile petrolului și gazelor continuă să crească, efectele negative vor deveni, cel mai probabil, tot mai mari, susțin autorii analizei The New York Times.

În acest context, poziția SUA devine tot mai fermă, administrația de la Washington susținând că nu depinde de petrolul din Orientul Mijlociu și luând în calcul măsuri inclusiv militare pentru a opri blocada impusă de Iran.

Evoluția conflictului va fi decisivă pentru stabilitatea piețelor energetice și economice la nivel mondial.