Nivelul Dunării a devenit, în ultimele săptămâni, un indicator strategic pentru siguranța energetică a întregii regiuni central-europene. Creșterea înregistrată luni la centrala nucleară de la Paks oferă un prim respiro Ungariei, aflată la limita capacității energetice, dar readuce în atenție și situația similară, deși distinctă tehnic, a Centralei de la Cernavodă din România, aflată mai jos pe cursul fluviului.
Paks, de la 10% din capacitate la o turbină redeschisă
Situația devenise critică în Ungaria, după ce canicula prelungită și seceta au împins nivelul Dunării la minime record. Centrala nucleară de la Paks, care furnizează în mod normal aproape jumătate din electricitatea țării, ajunsese să funcționeze la doar aproximativ 10% din capacitate. Ea avea o singură turbină activă din cele opt disponibile.
Problema centralei ține direct de sistemul său de răcire, care folosește apa Dunării. Reducerea drastică a debitului a obligat operatorul să limiteze succesiv producția. Scenariul a fost aproape identic celui trăit simultan de România la Cernavodă. Vineri, premierul Péter Magyar avertiza că situația rămâne „dificilă” și că economia ungară nu poate funcționa luni întregi fără centrala nucleară.
Guvernul de la Budapesta estimase, la acel moment, o creștere temporară de aproximativ 20 de centimetri a fluviului. Aceasta ar fi fost generată de ploile căzute în Austria. Prognoza s-a confirmat parțial. Luni, la Paks, nivelul apei era cu 19 centimetri peste minimul înregistrat săptămâna precedentă. A fost suficient pentru ca procedurile de repornire a celei de-a doua turbine să înceapă chiar în aceeași zi, potrivit Reuters, turbina urmând să reintre în producție în cursul serii.
O revenire care ar putea fi doar trecătoare
Guvernul ungar avertizează, însă, că această creștere a nivelului Dunării nu înseamnă, automat, că pericolul a trecut. Péter Magyar explicase deja, săptămâna trecută, că ploile din amonte pot produce doar o creștere temporară, fără cantități suplimentare importante de apă anticipate în perioada următoare.
Criza a determinat executivul de la Budapesta să redeschidă discuția privind proiectul Paks 2. Este vorba despre extinderea centralei nucleare realizată împreună cu compania rusă Rosatom. Actualul proiect presupune, la rândul său, răcirea cu apă din Dunăre. Magyar a declarat că această soluție tehnică trebuie reevaluată, inclusiv prin analizarea unor turnuri de răcire alternative, mai puțin dependente de debitul fluviului.
În paralel, Ungaria accelerează diversificarea propriei producții de energie. Guvernul intenționează să scoată la licitație, până pe 31 august, capacități eoliene de 700 MW și urmărește instalarea a 4 GW de energie eoliană până în 2030. E o strategie menită să reducă, pe termen mai lung, dependența critică a țării de o singură sursă de electricitate vulnerabilă la secetă.
Cernavodă, în continuare sub presiune
Nivelul Dunării contează, evident, și pentru România, situată mai jos pe cursul fluviului. Efectele creșterii înregistrate în Ungaria nu ajung imediat și în sectorul românesc. Țara noastră se confruntă cu propria criză energetică, generată de aceeași secetă. Unul dintre cele două reactoare ale Centralei de la Cernavodă a fost deja oprit, din cauza nivelului record de scăzut al fluviului. Asta deși cele două unități asigură, în condiții normale, aproximativ 20% din producția națională de electricitate.
Autoritățile române au recurs la măsuri excepționale pentru a menține celălalt reactor în funcțiune. Un obstacol stâncos a fost eliminat prin detonare, albia Dunării a fost dragată. În plus, patru barje încărcate cu piatră au fost scufundate pentru a forma un dig și a redirecționa apa către instalațiile centralei. Aceste intervenții au ridicat nivelul apei în zona reactorului cu aproximativ 4 centimetri. A fost suficient, potrivit Ministerului Energiei, pentru a permite funcționarea acestuia cel puțin încă nouă zile, în condițiile prognozelor actuale.
Specialiștii în amenajări hidrografice au cu totul altă părere și contestă măsurile întreprinse.
Apa din amonte, așteptată abia după 15 august
Luni, nivelul Dunării la intrarea în România rămânea la un minim record. Nimic nu reflecta încă efectele creșterii înregistrate mai sus pe cursul fluviului, în Austria și Ungaria. Autoritățile române estimează o creștere abia începând din jurul datei de 15 august, pe măsură ce apa provenită din ploile căzute în amonte va parcurge distanța până în sectorul românesc al Dunării.
Evoluția debitelor din următoarele zile va fi decisivă atât pentru posibilitatea menținerii Unității 2 de la Centrala de la Cernavodă în funcțiune neîntreruptă, cât și pentru perspectiva repornirii Unității 1, oprită de la începutul crizei. Practic, România se află acum într-o cursă similară celei traversate deja de Ungaria .E într-o așteptare tensionată, cu ochii ațintiți spre buletinele hidrologice. Totul în speranța că apa venită din amonte va ajunge la timp pentru a proteja siguranța energetică națională.
