Civilizația

România vorbește tot mai des despre orașe moderne și despre un viitor în care mobilitatea urbană înseamnă mai puțină poluare și mai mult respect pentru mediu. Se investește în piste pentru biciclete, în transport alternativ și în sisteme care să ne facă viața mai ușoară. Printre acestea se numără și trotinetele electrice. Sunt rapide, accesibile și, fără îndoială, o soluție eficientă pentru deplasările de zi cu zi. Din păcate, există un lucru în care nu se poate investi bani publici: bunul-simț.

Problema nu este trotineta, ci felul în care este lăsată după încheierea cursei. Mulți utilizatori consideră că, odată ce au apăsat butonul „Încheie cursa”, tot ce urmează nu îi mai privește.

Este suficient să faci o plimbare de câteva minute prin oraș ca să înțelegi despre ce vorbim. Aproape la fiecare colț de stradă întâlnești aceeași imagine. Trotinetele sunt abandonate în mijlocul trotuarelor, în fața trecerilor de pietoni, lângă intrările în blocuri, pe rampele destinate persoanelor cu dizabilități sau pur și simplu trântite la întâmplare.

Nu sunt imagini izolate și nici simple întâmplări. Le vedem dimineața, în drum spre serviciu, le ocolim când ne întoarcem acasă și, de cele mai multe ori, trecem pe lângă ele fără să ne mai mire. Poate tocmai aceasta este cea mai mare problemă. Ne-am obișnuit cu lipsa de respect față de spațiul comun și față de oamenii care îl folosesc.

Când nepăsarea devine un pericol

Poate cea mai frecventă reacție atunci când cineva atrage atenția asupra trotinetelor abandonate este și cea mai frustrantă: „Lasă că o ocolește”. Este o frază rostită cu ușurință, dar care spune multe despre lipsa de empatie față de cei din jur. Totuși, dacă nu o poate ocoli?

Dacă pe acel trotuar merge o persoană nevăzătoare? Dacă este o persoană vârstnică care își păstrează cu greu echilibrul, un copil ce aleargă fără să observe obstacolul, o mamă ce împinge un cărucior sau o persoană care se deplasează într-un scaun cu rotile? Pentru acești oameni, o trotinetă abandonată la întâmplare poate însemna un risc real, nu un simplu obiect uitat pe trotuar.

La fel de periculoase sunt și trotinetele abandonate în apropierea trecerilor de pietoni. În aceste zone circulă oameni grăbiți, copii, părinți și persoane în vârstă. Un obstacol amplasat într-o astfel de zonă reduce vizibilitatea și poate transforma o clipă de neatenție într-un accident.

Uneori, nu este nevoie de legi noi sau de amenzi mai mari pentru a preveni astfel de situații. Este nevoie doar de câteva secunde în plus și de puțină grijă pentru omul care va trece pe acolo după noi.

În ultimii ani, organizațiile care reprezintă persoanele cu dizabilități au atras în repetate rânduri atenția că trotinetele și bicicletele abandonate pe trotuare reprezintă un risc real pentru persoanele nevăzătoare și pentru cele cu mobilitate redusă. Cu toate acestea, problema continuă să existe.

Câteva secunde de comoditate, mult disconfort pentru ceilalți

Să lași o trotinetă în mijlocul trotuarului durează doar câteva secunde. Să o ocolești, însă, poate însemna minute întregi de disconfort pentru ceilalți. Ceea ce pentru un utilizator este un gest făcut în grabă poate deveni o problemă reală pentru alți oameni.

O persoană aflată într-un scaun rulant poate fi nevoită să caute un alt traseu. Un părinte care împinge un cărucior este obligat să ocolească obstacolul, uneori chiar să coboare pe carosabil pentru a-și continua drumul. La fel se întâmplă și cu persoanele în vârstă sau cu cele care au dificultăți de deplasare.

În acel moment nu mai putem vorbi despre o simplă neatenție. Când aceeași situație se repetă zi de zi, în aceleași locuri și în același mod, nu mai este un accident. Este lipsă de responsabilitate și, mai ales, lipsă de respect față de ceilalți.

Civilizația nu vine odată cu aplicația

Ne place să spunem că suntem europeni. Ne mândrim că facem parte din Uniunea Europeană, că orașele noastre se dezvoltă, că folosim cele mai noi tehnologii. Plătim cu telefonul, comandăm alimente prin aplicații, circulăm cu trotinete electrice și ne dorim să fim la același nivel cu marile capitale europene. Uneori privim de sus țările pe care le considerăm mai puțin dezvoltate.

Dar civilizația nu vine odată cu tehnologia. Și, cu atât mai puțin, odată cu descărcarea unei aplicații. Nu există un buton pe care să îl apeși pentru a activa bunul-simț. El se vede în lucrurile mărunte, banale, pe care le facem în fiecare zi. Se vede în locul în care ne parcăm mașina, în felul în care aruncăm gunoiul, în respectul pe care îl arătăm vecinilor și, da, în locul în care alegem să lăsăm o trotinetă după ce am folosit-o.

Poți avea cel mai nou telefon și poți folosi cele mai moderne aplicații. Toate acestea valorează prea puțin dacă, prin gesturile tale, îi pui pe ceilalți în dificultate.

Prea des ne mulțumim cu gândul că, dacă nouă ne este bine, ceilalți se vor descurca. „Lasă că ocolește”, „Lasă că merge și așa” sau „Nu e problema mea” sunt expresii care spun mai multe despre noi decât am fi dispuși să recunoaștem.

Numai că nu toți pot „să se descurce”. Pentru unii, un trotuar blocat înseamnă un risc real sau chiar imposibilitatea de a merge mai departe. Grija față de spațiul comun înseamnă mai mult decât respectarea regulilor. Înseamnă respect față de oamenii alături de care trăim. O societate cu adevărat europeană nu este cea în care folosim tehnologie de ultimă generație, ci cea în care avem grijă unii de alții.

Spațiul public este pentru toți

Există un adevăr simplu pe care încă prea mulți dintre noi refuză să îl accepte. Spațiul public nu aparține nimănui în mod special, ci tuturor. Tocmai de aceea, fiecare dintre noi are datoria de a-l respecta.

Trotuarul nu este locul în care abandonăm o trotinetă după ce ne-am încheiat drumul. Este locul pe care îl împart, zi de zi, mii de oameni. Pe acolo trec copii care merg spre școală, bunici care se deplasează cu pași mărunți, persoane cu dizabilități care au nevoie de un traseu liber, părinți care împing cărucioare și oameni obosiți care se întorc acasă după o zi de muncă.

Fiecare dintre ei are aceeași nevoie și același drept. Ei trebuie să meargă în siguranță, fără să fie nevoit să ocolească obstacole lăsate din nepăsare. Un trotuar liber poate părea un lucru firesc pentru cei mai mulți dintre noi. Pentru alții, însă, înseamnă independență, siguranță și demnitate. Felul în care lăsăm spațiul public spune multe despre felul în care îi respectăm pe ceilalți.

Respectul nu costă nimic

Companiile care pun la dispoziție trotinete electrice au stabilit reguli clare privind modul în care acestea trebuie parcate. În multe orașe există chiar spații special amenajate, tocmai pentru ca trotuarele să rămână libere și sigure pentru pietoni. Însă, oricât de bine ar fi gândite aceste reguli, ele nu pot înlocui ceea ce ar trebui să vină firesc: bunul-simț.

Este paradoxal că investim milioane de euro în infrastructură, în tehnologii inteligente și în soluții moderne de mobilitate. Totuși, uităm cea mai simplă lecție de conviețuire: respectul față de cei din jur. Fără el, nici cea mai modernă infrastructură nu poate funcționa așa cum a fost gândită.

La finalul cursei, privește câteva clipe în jur. Dacă trotineta blochează trotuarul, mut-o lângă bordură. Dacă ocupă o rampă destinată persoanelor cu dizabilități, eliberează accesul. Dacă îi obligă pe pietoni să ocolească sau să coboare pe carosabil, repoziționeaz-o.

Îți ia doar câteva secunde. Pentru cineva aflat în dificultate, însă, acele câteva secunde pot însemna diferența dintre un drum parcurs în siguranță și un obstacol imposibil de trecut.

Un oraș civilizat începe cu oameni civilizați

Suntem obișnuiți să cerem autorităților mai multe reguli și sancțiuni. Și, fără îndoială, ele sunt necesare. Dar nicio amendă nu poate înlocui responsabilitatea și respectul față de cei din jur.

Civilizația nu înseamnă doar trotinete electrice, piste moderne și tehnologie. Înseamnă să te gândești și la omul care va trece pe același trotuar după tine. Data viitoare când închei o cursă, lasă trotineta pe margine, nu în calea celorlalți. Este un gest simplu care arată respect față de oamenii din jur. 

Ne place să spunem că vrem o Românie europeană. Dar o societate modernă nu este definită doar de tehnologia pe care o folosește, ci de respectul pe care îl arată celor mai vulnerabili membri ai săi. Civilizația nu se măsoară prin trotineta pe care o conduci, ci prin locul în care alegi să o lași.