SUA reduc contribuția militară în NATO, dar aliații europeni umplu golurile într-un timp-record

NATO se confruntă, în această vară, cu o provocare directă la adresa capacității sale de reacție rapidă. Este urmarea retragerii parțiale a unor resurse militare americane, pe fondul reorientării strategice a SUA către provocările din regiunea Indo-Pacific. Răspunsul aliaților europeni a venit însă neașteptat de repede, potrivit celui mai înalt comandant militar al Alianței pe continent. Acesta vine tocmai înaintea unui summit crucial pentru viitorul apărării colective.

Europa, răspuns rapid la reducerea contribuției americane

Potrivit generalului Grynkewich, în doar câteva săptămâni statele europene membre NATO au reușit să acopere majoritatea golurilor apărute după ce Washingtonul a decis, la 3 iunie, să reducă o parte din resursele militare pe care le pune la dispoziția Alianței în situații de criză.

Decizia Pentagonului a presupus retragerea unor capabilități semnificative: un portavion și navele sale de sprijin, avioane de realimentare în zbor și zeci de avioane de luptă. Motivul declarat a fost reorientarea atenției strategice a SUA către provocările din regiunea Indo-Pacific, în special cele legate de China. E o schimbare de prioritate care a pus, temporar, presiune suplimentară pe aliații europeni.

În acest context, comandantul suprem al NATO a făcut apel la statele europene să pună la dispoziția Alianței mai multe echipamente militare și a început să analizeze variante de rezervă pentru situația în care Europa ar fi atacată. Declarațiile au fost făcute cu doar câteva zile înaintea summitului NATO din 7-8 iulie, care va avea loc în Turcia și în cadrul căruia planificarea militară va reprezenta unul dintre principalele subiecte de pe agendă, potrivit relatării Associated Press.

Ce a spus generalul Grynkewich

Generalul american a mai afirmat că, în domeniile în care aliații europeni nu dețin încă echipamente similare celor retrase de SUA, Alianța analizează alternative care să ofere același efect operațional.

Aceasta nu înseamnă și a oferi detalii concrete despre capabilitățile vizate, un aspect care rămâne, deocamdată, sub semnul discreției strategice.

Modelul de Forțe al NATO și reacția concretă a aliaților

Reducerea contribuției americane vizează Modelul de Forțe al NATO. Este mecanismul prin care Alianța stabilește ce forțe și echipamente pot fi mobilizate de cele 32 de state membre în timp de pace, în situații de criză sau în cazul izbucnirii unui conflict. Practic, planul stabilește ce resurse militare pot fi puse la dispoziția comandanților NATO, etapizat, în primele șase luni ale unui eventual război. Acesta este un fel de „foaie de parcurs” a mobilizării în caz de urgență.

Decizia Pentagonului a surprins o parte dintre aliații europeni, care au început imediat să își analizeze propriile stocuri și capabilități pentru a identifica resurse suplimentare ce ar putea fi utilizate în cazul unui atac asupra unui stat membru.

Marea Britanie, de exemplu, a ridicat nivelul de pregătire pentru un al doilea portavion și pentru avioanele de luptă F-35, astfel încât acestea să poată fi utilizate rapid în situații de urgență. Acțiuna constituie un exemplu concret al vitezei cu care Europa a răspuns provocării lăsate de retragerea parțială a SUA.

Mark Rutte: SUA ar reveni cu resurse suplimentare în caz de conflict

Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a minimalizat impactul reducerii contribuției americane, declarând luna trecută că amplasarea actuală a echipamentelor nu este elementul esențial. Potrivit acestuia, important este modul în care sunt repartizate responsabilitățile între aliații europeni în eventualitatea activării planurilor de apărare ale Alianței.

Rutte și-a exprimat convingerea că SUA ar transfera din nou resurse importante către Europa în cazul izbucnirii unui conflict, așa cum au procedat și în timpul operațiunilor legate de războiul cu Iranul. Acest precedent recent e invocat explicit ca argument de încredere.

Oficialul a făcut referire și la articolul 5 din Tratatul NATO, care prevede că un atac împotriva unui stat membru este considerat un atac împotriva tuturor aliaților. Deși tratatul nu obligă statele membre să ofere sprijin militar, în practică este de așteptat ca majoritatea acestora să intervină în apărarea aliatului atacat — piatra de temelie, de altfel, a întregii arhitecturi de descurajare colectivă construite de NATO de la înființarea sa.

O propunere pentru tine, cititorule

Îți mulțumim că ai citit materialul până la capăt! Avem o propunere win‑win: tu câștigi informații, noi câștigăm prieteni. 

📩 Înscrie‑te pe canalul nostru de WhatsApp. Aici găsești reportaje și analize care explică ce se întâmplă cu lumea din jurul nostru. 

📌 Și dacă vrei să fii la curent cu știrile și în social media, urmărește-ne pe Facebook. Enjoy!