Ziua în care sunt pomeniți părinții Sfântului Ioan Botezătorul. Ce se sărbătorește pe 5 septembrie

Calendarul ortodox îi pomenește pe 5 septembrie pe Sfântul Proroc Zaharia și Dreapta Elisabeta, părinții Sfântului Ioan Botezătorul. Cei doi sunt legați de nașterea și începutul misiunii celui care avea să fie cunoscut drept Înaintemergătorul Domnului. Pomenirea lor este un prilej de rugăciune și reculegere, iar ziua are o semnificație aparte pentru credincioșii care îi cinstesc. Persoanele care poartă numele Zaharia, Zaharie sau forme derivate își pot sărbători, de asemenea, onomastica.

Pomenirea nu este însă legată doar de onomastică. Pentru credincioși, data amintește de Zaharia și Elisabeta și de evenimentele care au precedat nașterea Sfântului Ioan Botezătorul.

Zaharia și Elisabeta au așteptat mult timp să aibă un copil

Zaharia era preot la Templul din Ierusalim, în perioada în care la Roma domnea împăratul Cezar August, iar în Țara Sfântă se afla la conducere Irod cel Mare. Soția sa, Elisabeta, era una dintre fiicele lui Aaron.

Evanghelia după Luca îi descrie pe cei doi drept oameni credincioși, care trăiau potrivit poruncilor lui Dumnezeu. În ciuda vieții lor drepte, nu aveau copii, iar amândoi ajunseseră la o vârstă înaintată.

Situația lor s-a schimbat în timpul unei slujiri la Templu. Zaharia a intrat pentru a cădi și a văzut îngerul lui Dumnezeu stând de-a dreapta altarului tămâierii.

Vestea primită de Zaharia în Templu

Îngerul i-a vestit lui Zaharia că Elisabeta va avea un fiu la bătrânețe. Copilul urma să primească numele Ioan și avea să aibă o misiune importantă în pregătirea oamenilor pentru venirea Domnului. Zaharia s-a îndoit de cele auzite, ținând cont de vârsta sa și a soției sale. Drept semn al vestirii, și-a pierdut glasul și nu a mai putut vorbi până când profeția s-a împlinit.

Nașterea lui Ioan a confirmat astfel cele anunțate de înger. Fiul lui Zaharia și al Elisabetei avea să devină cunoscut drept Sfântul Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului.

Ce s-a întâmplat după nașterea lui Ioan

După venirea pe lume a copilului, rudele și cunoscuții au crezut că acesta va primi numele tatălui său. Elisabeta a spus însă că pruncul trebuie să se numească Ioan. Pentru că Zaharia încă nu putea vorbi, a cerut o tăbliță și a scris că numele copilului este Ioan. Imediat după aceea și-a recăpătat glasul.

Potrivit Evangheliei după Luca, primul său gest a fost să-L binecuvânteze pe Dumnezeu. Apoi a rostit o profeție cunoscută în tradiția creștină drept „Cântarea lui Zaharia”, în care a vorbit despre misiunea pe care urma să o îndeplinească fiul său.

Tradiția despre fuga Elisabetei cu pruncul

Tradiția creștină leagă perioada nașterii lui Ioan de porunca dată de Irod pentru uciderea pruncilor din Betleem și din împrejurimi. Elisabeta s-ar fi temut pentru viața copilului și ar fi fugit împreună cu el. Potrivit acestei tradiții, mama lui Ioan s-a ascuns cu pruncul într-o peșteră aflată de cealaltă parte a Iordanului. Soldații trimiși să-l găsească nu au reușit astfel să ajungă la copil.

Zaharia a rămas însă la Templu. Tradiția spune că oamenii lui Irod au încercat să afle de la el unde se află Ioan, iar preotul nu a dezvăluit locul în care se ascundea Elisabeta, scrie Digi24.

Zaharia, ucis în Templul din Ierusalim

Potrivit tradiției, pentru că nu a spus unde se află copilul, Zaharia a fost ucis de soldații lui Irod chiar în Templu. Relatarea spune că bătrânul preot a fost înjunghiat „între Templu și altar”, iar sângele său a stropit altarul Domnului.

Episodul despre moartea lui Zaharia aparține tradiției creștine și este legat de încercarea lui Irod de a-l găsi pe Ioan. Din acest motiv, Sfântul Zaharia este cinstit și ca martir.

Ce înseamnă numele Zaharia

Prenumele Zaharia provine din ebraicul „Zekharyah”. Sensul atribuit numelui este „Domnul Își amintește” sau „Domnul Și-a adus aminte”.

Semnificația este legată de ideea de amintire și de numele divin. În tradiția creștină, numele a ajuns să fie asociat cu credința, răbdarea și speranța.

Cum poate fi cinstită ziua

Pentru credincioși, 5 septembrie poate fi un moment de rugăciune și reculegere. Participarea la Sfânta Liturghie, aprinderea unei lumânări și rugăciunile pentru sănătate și liniștea familiei sunt printre gesturile prin care poate fi marcată această zi. Sărbătoarea poate fi și un prilej pentru fapte bune și pentru sprijinirea persoanelor aflate în nevoie. În același timp, credincioșii pot acorda mai multă atenție familiei și celor apropiați și pot evita conflictele sau certurile.

În anumite zone pot exista tradiții populare legate de această dată. Acestea diferă de la o comunitate la alta și nu trebuie confundate cu rânduielile religioase ale Bisericii.