Cazul mamei din Constanța readuce în discuție violența asupra copiilor. De ce bătaia nu îi ,,educă” pe cei mici. Sfaturi de la specialiști pentru a opri furia înainte de a lovi

Organizația Mondială a Sănătății avertizează că există dovezi științifice covârșitoare privind efectele pedepselor corporale. Acestea pot afecta sănătatea fizică și mintală, dezvoltarea și rezultatele școlare ale copiilor. În același timp, studiile arată că epuizarea parentală este un fenomen real și poate crește riscul de neglijare și violență.

Între justificarea bătăii prin celebra expresie „și pe mine m-au bătut părinții și n-am pățit nimic” și realitatea părinților care ajung la limita puterilor există însă zeci de ani de cercetări. Iar concluziile medicilor și psihologilor sunt clare.

„Nu mai pot. Mă disperă”. Cazul mamei din Constanța

Imaginile filmate pe o stradă din Constanța arată o femeie care își agresează fetița, în timp ce copilul încearcă să scape. Martorii au intervenit, iar imaginile au ajuns ulterior virale în spațiul public.

„Nu mai pot, doamnă, nu mai pot. Mă disperă. Am făcut comandă de mâncare, aruncă mâncarea pe jos. Credeți că trăim într-o bulă de cristal? Că totul se crește cu blândețe? Îi cresc de singură de cinci ani”, spunea femeia.

După apariția imaginilor, polițiștii s-au sesizat din oficiu pentru violență în familie. Direcția pentru Protecția Copilului a început, de asemenea, verificările.

Potrivit TVR Info, femeia le-a spus autorităților că este epuizată, că își crește singură cei doi copii și că nu are un loc de muncă. Copiii se află în custodie comună cu tatăl, iar fetița a fost plasată temporar la bunica paternă.

Cazul deschide o discuție dificilă. Epuizarea unui părinte poate explica drumul până la pierderea controlului. Violența asupra copilului rămâne însă o faptă cu efecte care pot continua mult după dispariția urmelor fizice.

Psihologul Elena Stambuli avertizează că situația unui părinte singur poate aduce un nivel ridicat de stres și presiune.

„Însă acest lucru nu explică și nu justifică violența asupra copilului. Dacă un astfel de comportament este repetitiv, poate avea consecințe importante asupra dezvoltării emoționale a copilului, afectând atât sentimentul de siguranță, cât și încrederea și stima de sine”, a explicat psihologul pentru Știrile ProTV.

De ce bătaia nu îl „educă” pe copil

Ideea că o palmă poate disciplina un copil continuă să fie prezentă în multe familii. Cercetările acumulate în ultimele decenii contrazic însă această convingere.

Academia Americană de Pediatrie recomandă părinților să renunțe la pedepsele fizice. Organizația avertizează și asupra țipetelor sau umilirii copiilor. Potrivit Academiei, strategiile disciplinare bazate pe violență, țipete sau provocarea rușinii au o eficiență minimă pe termen scurt și nu sunt eficiente pe termen lung.

Un copil se poate opri dintr-un anumit comportament după ce este lovit. Reacția imediată poate crea impresia că metoda a funcționat. Cercetările arată însă că efectele pe termen lung merg în direcția opusă.

Un studiu desfășurat în 20 de orașe americane a urmărit copiii care erau loviți de părinți de mai mult de două ori pe lună la vârsta de trei ani. La cinci ani, aceștia prezentau niveluri mai ridicate de agresivitate. La nouă ani, au fost observate în continuare comportamente negative, dar și rezultate mai slabe la testele de vocabular receptiv.

Copilul învață astfel și un alt lucru. Că violența poate deveni o metodă de rezolvare a conflictelor atunci când cineva este furios sau deține mai multă putere.

Ce se întâmplă în mintea unui copil lovit

Organizația Mondială a Sănătății a publicat în 2025 un raport amplu privind efectele pedepselor corporale. Concluzia este categorică: dovezile științifice arată multiple riscuri și niciun beneficiu pentru copii, părinți sau societate.

La nivel mondial, aproximativ 1,2 miliarde de copii sunt supuși anual pedepselor corporale acasă. Efectele depășesc durerea provocată în momentul agresiunii. OMS arată că pedeapsa fizică este asociată cu probleme de sănătate mintală și fizică. Pot apărea dificultăți în dezvoltarea cognitivă și socio-emoțională, rezultate școlare mai slabe și o agresivitate crescută.

Copiii pedepsiți fizic prezintă riscuri mai mari de anxietate, depresie, stimă de sine scăzută și instabilitate emoțională. O parte dintre aceste efecte pot continua la vârsta adultă.

O analiză realizată în 49 de țări cu venituri mici și medii a arătat că minorii expuși pedepselor corporale aveau, în medie, o probabilitate cu 24% mai mică de a se afla pe traiectoria normală de dezvoltare, comparativ cu ceilalți copii.

Cercetările analizate de specialiști au identificat și legături între violența din copilărie și depresie, anxietate, sentimentul lipsei de speranță sau consumul de alcool și droguri.

Explicația ține inclusiv de relația dintre părinte și copil. Violența poate afecta atașamentul și sentimentul de siguranță. În același timp, stresul repetat determină creșterea nivelului de cortizol.

„Sunt epuizată”. Ce este burnout-ul parental

Declarația mamei din Constanța aduce în discuție o altă problemă cercetată tot mai mult în ultimii ani: burnout-ul parental. Epuizarea parentală apare atunci când solicitările și stresul asociate creșterii copiilor depășesc, pentru o perioadă lungă, resursele de care dispune părintele.

Cercetătoarele Moïra Mikolajczak și Isabelle Roskam au studiat fenomenul și legătura sa cu neglijarea și violența parentală. Burnout-ul poate însemna epuizare intensă, distanțare emoțională față de copii și sentimentul că părintele nu mai poate face față rolului său. Problema poate crea și un cerc vicios.

„Părinții care fac aceste lucruri se simt adesea rușinați, așa că au constant ruminații cu privire la comportamentul lor, apoi se trezesc a doua zi mai obosiți și mai sensibili”, explica Mikolajczak.

O analiză sistematică realizată de cercetătoarele Moïra Mikolajczak, Kaisa Aunola și Isabelle Roskam, publicată în 2023, a reunit rezultatele a 49 de studii despre burnout-ul parental, cu peste 35.000 de participanți. Cercetarea arată amploarea interesului științific pentru acest fenomen. Recunoașterea epuizării este importantă tocmai pentru că poate permite intervenția înaintea unui episod de violență.

Ce spune legea din România

În România, protecția copilului împotriva pedepselor fizice este prevăzută explicit în legislație. Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului interzice aplicarea pedepselor fizice sub orice formă. Interdicția se aplică atât în familie, cât și în instituțiile care asigură protecția, îngrijirea și educarea copiilor.

Legea prevede că minorul nu poate fi supus tratamentelor umilitoare sau degradante. De asemenea, persoanele care, prin natura profesiei, au suspiciuni privind existența unui abuz asupra unui copil au obligații de sesizare a autorităților. În cazul de la Constanța, polițiștii s-au sesizat din oficiu după apariția imaginilor și au deschis un dosar penal pentru violență în familie.

Ce poate face un părinte când simte că își pierde controlul

Specialiștii în disciplină pozitivă insistă asupra unui principiu simplu: părintele trebuie să oprească escaladarea înainte de a încerca să rezolve comportamentul copilului. Atunci când furia devine foarte puternică, primul obiectiv este siguranța.

Părintele se poate îndepărta pentru câteva minute, dacă vârsta copilului și situația permit acest lucru. Poate ieși din cameră și poate reduce stimulii care îi amplifică furia. Discuția despre comportamentul copilului poate fi amânată până când adultul își recapătă controlul. Tonul ridicat poate intensifica reacția copilului și poate alimenta conflictul. Un ton calm și reducerea stimulării pot ajuta la oprirea escaladării.

Aceste soluții pot fi utile într-un moment de criză. Problemele apar însă atunci când furia, epuizarea și impulsul de a lovi se repetă. În astfel de situații, părintele trebuie să trateze semnalele cu seriozitate și să încerce să identifice cauzele care îl aduc constant la limită.

Oboseala extremă, lipsa somnului, izolarea și stresul financiar pot reduce capacitatea adultului de a-și controla reacțiile. Identificarea acestor factori este un prim pas. 

Următorul pas poate fi să ceară ajutor. Sprijinul poate însemna împărțirea responsabilităților cu un alt adult, acolo unde acest lucru este posibil. Poate însemna ajutor din partea familiei sau prietenilor, consiliere psihologică ori accesarea serviciilor sociale.

Pentru un părinte epuizat, câteva minute de pauză pot fi insuficiente în fața unor probleme acumulate luni sau ani. Cercetările privind burnout-ul parental arată că izolarea, presiunea continuă și lipsa resurselor pot crește vulnerabilitatea părinților. 

Tocmai de aceea, soluțiile pe termen lung presupun identificarea și reducerea factorilor care alimentează epuizarea. Un părinte care observă că țipă frecvent, simte o furie intensă sau are impulsul de a-și lovi copilul are nevoie să ceară ajutor înainte ca situația să ajungă la violență.

Disciplina pozitivă 

Disciplina pozitivă nu înseamnă că un copil poate face orice. Una dintre cele mai frecvente critici la adresa educației fără violență este că părintele ar rămâne fără autoritate.

Specialiștii resping această interpretare. Salvați Copiii România explică faptul că disciplina pozitivă nu este echivalentă cu parentingul permisiv. Copilul are în continuare limite și reguli. Diferența este modul în care acestea sunt stabilite și aplicate.

Părintele poate explica de ce un comportament este greșit. Poate stabili consecințe logice și poate retrage temporar anumite privilegii. Poate fixa reguli clare și consecvente. Psihoterapeuta Diana Stănculeanu subliniază într-un interviu pentru Hotnews că eliminarea pedepselor „nu transformă părintele într-un adult neputincios în fața propriului copil”.

Disciplina pozitivă urmărește ca un copil să înțeleagă consecințele propriilor acțiuni. Frica de bătaie poate opri temporar un comportament, dar nu îi explică minorului de ce acel comportament este greșit.

Unde poți cere ajutor

Cazul din Constanța a devenit public pentru că cineva a filmat și martorii au intervenit. Multe episoade de violență rămân însă în interiorul familiei. Iar datele științifice acumulate în ultimele decenii transmit același avertisment: violența poate opri un copil pentru câteva clipe, dar efectele ei pot rămâne ani întregi.

Pentru semnalarea cazurilor de abuz, neglijare sau exploatare a minorilor există numărul de urgență 119. Telefonul Copilului oferă consiliere și sprijin specializat. Pentru victimele violenței domestice există linia TelVerde 0800.500.333. În situații de urgență, se apelează 112.