Bibliotecile din România: mai mult decât locuri în care împrumutăm cărți

Mai trecem pe la bibliotecă ?

Datele arată că da. În 2024, aproximativ 2,4 milioane de utilizatori activi au folosit bibliotecile din România, iar acestea au eliberat aproape 19 milioane de volume. În același timp însă, rețeaua bibliotecilor s-a redus la 8.105 unități, cu 158 mai puține decât în anul precedent.

Dincolo de statistici, biblioteca rămâne una dintre puținele instituții culturale în care accesul la informație, educație și cultură poate fi oferit fără ca prețul unei cărți să devină o barieră.

Și totuși idea că aceste instituții vor deveni depășite atâtmoreal căt și fizic este împărtășită de un segment important al publicului. Iar criza financiară cu care se confruntă și ele tinde să dea consitență opiniei.

Regretatul Petru Berteanu a oferit cititorului o miniserie crime (a apucat să scrie doar două romane din ea) intitulată Biblioteca de pe scări. Iura, eroul cărților, este diriguitor al Bibliotecii de Filologie. Prinsă în vârtejul de trasformări și interese, instituția (ficțională și ea) este evacuată din sediu, cărțile găsindu-și locul temporar pe scările edificiului. Imaginea este cumva oglindită de realitaea în care multor biblioteca din țară li s-au închis porțile.

Pentru a înțelege mai bine locul bibliotecii în România de astăzi, NewsEdge a stat de vorbă cu Bogdan Hrib, scriitor și fondator al editurii Tritonic, și cu Daniela Bardan, director al Bibliotecii Județene „I.A. Bassarabescu” Giurgiu.

Biblioteca nu este în afara industriei cărții. Face parte din ea

Pentru un scriitor și editor, biblioteca nu reprezintă doar un loc unde ajunge o carte după ce a fost publicată. Este una dintre verigile sistemului prin care cartea ajunge la cititor.

Bogdan Hrib rezumă această relație direct: „Nu sunt importante, sunt parte e sistemului. Fără biblioteci sistemul nu poate funcționa.”

Drumul unei cărți începe cu ideea și manuscrisul, continuă cu autorul, editorul și, uneori, agentul literar, pentru ca în cele din urmă volumul să ajungă la cititor. În acest mecanism, librăriile și bibliotecile au roluri diferite, dar complementare.

„Cele două organizații care pun în fața cititorului noile (și vechile) volume sunt librăriile și bibliotecile. Amândouă… împreună, pentru că sunt complementare”, explică Hrib.

Diferența devine și mai importantă într-o perioadă în care prețul cărților poate reprezenta o problemă pentru o parte dintre cititori. „Dacă ucizi bibliotecile (care se adresează și celor fără mari posibilități de a ține pasul cu prețurile în creștere) distrugi o parte din sistem.”

Este o observație care depășește discuția despre lectură. Biblioteca reprezintă și un mecanism prin care cartea poate ajunge la persoane care nu își permit să cumpere constant volume noi.

Când bibliotecile cumpără mai puține cărți, problema ajunge și la edituri

Relația dintre biblioteci și industria editorială este și una economică.

În România, bibliotecile publice sunt principala infrastructură instituțională prin care cititorii pot avea acces gratuit la cărți. Nu există o rețea comparabilă de biblioteci private care să poată prelua acest rol la scară națională.

Bogdan Hrib atrage atenția asupra efectului pe care îl are reducerea achizițiilor de carte de către biblioteci: „Dacă bibliotecile publice (de stat!) au achiziționat din ce în ce mai puțină carte, editurile (care sunt societăți comerciale!) au vândut din ce în ce mai puțin… deci s-au fragilizat.”

Problema este cu atât mai importantă pentru editurile de nișă, care se adresează unor categorii mai restrânse de cititori și pentru care fiecare canal de distribuție contează.

În acest sens, biblioteca nu este doar beneficiar al industriei editoriale. Ea contribuie la menținerea unui circuit în care autorul, editura și cititorul pot continua să existe împreună.

România are (încă!) milioane de utilizatori de bibliotecă

Imaginea bibliotecii ca instituție abandonată de public nu este susținută de cifre.

Potrivit datelor Institutului Național de Statistică pentru 2024, în România au funcționat 8.105 biblioteci. Acestea aveau aproximativ 153 de milioane de volume, iar numărul utilizatorilor activi a fost de aproximativ 2,4 milioane.

Interesant este profilul utilizatorilor. Bibliotecile școlare au concentrat 53,8% dintre utilizatorii activi, în timp ce bibliotecile publice au reprezentat 33,3%.

Cu alte cuvinte, biblioteca nu este utilizată doar de cititorul pasionat care vine să împrumute un roman.

Elevii, studenții, părinții, cercetătorii, persoanele care au nevoie de internet sau de un spațiu de studiu și oamenii interesați de istoria locală fac parte din publicul bibliotecilor.

Pentru ce mai merg oamenii la bibliotecă?

Un exemplu concret poate fi găsit la Giurgiu.

Biblioteca Județeană „I.A. Bassarabescu” are un public divers și oferă servicii care depășesc cu mult împrumutul tradițional de carte. Potrivit conducerii instituției, biblioteca avea 6.838 de utilizatori înscriși și oferea acces la 216.486 de volume și publicații, inclusiv documente audiovizuale și colecții electronice.

Preferințele cititorilor sunt și ele variate. Literatura română și cea străină rămân printre cele mai solicitate, dar există cerere și pentru cărți de dezvoltare personală, memorii, biografii, informatică și volume pentru copii și tineri.

Biblioteca devine astfel un loc în care oamenii nu vin doar pentru „o carte”.

Pot veni pentru un proiect școlar, pentru documentare, pentru internet, pentru un eveniment cultural, pentru o întâlnire, pentru o expoziție sau pur și simplu pentru un spațiu liniștit în care să citească și să lucreze.

Biblioteca poate fi și spațiu de educație

Această transformare este una dintre cele mai importante pentru viitorul bibliotecilor.

Legea bibliotecilor definește biblioteca drept instituția care constituie, organizează și conservă colecții și baze de date pentru informare, cercetare, educație și recreere. Același cadru legal prevede și organizarea de proiecte și programe culturale, inclusiv în parteneriat cu alte instituții și organizații.

În practică, acest lucru înseamnă că biblioteca poate deveni un partener al școlii și al comunității.

La Giurgiu, de exemplu, printre serviciile oferite se află accesul gratuit la internet, inițierea în utilizarea calculatorului și a internetului, catalogul online, împrumutul pentru adulți și copii, servicii pentru persoanele cu deficiențe de vedere, colecții speciale și activități culturale.

Aici apare una dintre cele mai importante schimbări ale bibliotecii moderne: bibliotecarul nu mai este doar persoana care găsește o carte pe raft, ci poate deveni un intermediar între utilizator și informație.

Biblioteca este și un loc al comunității

Daniela Bardan descrie biblioteca județeană drept un spațiu care s-a adaptat la nevoile comunității.

„Biblioteca Județeană «I.A. Bassarabescu» Giurgiu rămâne un punct central de cultură, adaptându-se constant, prin digitalizare și evenimente comunitare, pentru a contracara declinul lecturii tradiționale.”

În această viziune, biblioteca devine un spațiu de socializare, dezbatere și schimb de idei.

Acolo pot avea loc lansări de carte, conferințe, workshopuri, concursuri, expoziții, proiecții de filme, audiții muzicale și întâlniri cu scriitori.

Unele activități ies chiar din spațiul tradițional al bibliotecii. La Giurgiu au fost organizate activități de lectură în parcuri, autobuze sau gări și trenuri.

Este o strategie prin care biblioteca încearcă să ajungă la public. Nu doar să aștepte ca publicul să îi treacă pragul.

Ce se întâmplă în mediul rural?

Aici situația devine mai complicată.

În 2024, în România existau 4.850 de biblioteci în mediul rural, față de 3.255 în mediul urban. Însă diferența numerică nu înseamnă și acces egal la resurse: bibliotecile rurale aveau aproximativ 32 de milioane de volume, față de circa 120 de milioane în mediul urban.

Problema nu este doar numărul bibliotecilor, ci și capacitatea lor de a rămâne active.

În județul Giurgiu, potrivit Danielei Bardan, rețeaua este în prezent stabilă, cu două biblioteci orășenești – Bolintin Vale și Mihăilești – și 27 de biblioteci comunale.

Dar stabilitatea nu înseamnă lipsa problemelor. „Totuși, majoritatea comunelor județului se confruntă cu lipsa fondurilor pentru achiziții noi de carte.”

Biblioteca județeană încearcă să sprijine aceste unități prin asistență metodologică și alte forme de susținere.

Situația reflectă o problemă mai largă: existența fizică a unei biblioteci nu este suficientă. Pentru ca ea să fie cu adevărat utilă, are nevoie de personal, cărți noi, tehnologie și un buget care să îi permită să răspundă nevoilor comunității.

Ce poate face biblioteca pentru cineva care nu are calculator?

Una dintre funcțiile mai puțin vizibile ale bibliotecii este aceea de a reduce diferențele de acces la tehnologie.

Pentru cineva care are acasă un computer, internet rapid și abonamente la platforme digitale, biblioteca poate părea mai puțin necesară.

Pentru cineva care nu are aceste lucruri, situația este complet diferită.

Accesul gratuit la internet, calculatoarele, sprijinul bibliotecarului și posibilitatea de a tipări sau scana documente pot deveni instrumente importante pentru educație, căutarea unui loc de muncă sau rezolvarea unor probleme administrative.

În acest sens, biblioteca poate funcționa ca o infrastructură publică de acces la informație.

Biblioteca digitală nu înseamnă dispariția bibliotecii fizice

Există un argument repetat tot mai des: dacă oamenii citesc pe telefon, folosesc cărți electronice și caută informații online, biblioteca își va pierde rostul.

Bogdan Hrib nu vede lucrurile astfel.

El consideră că bibliotecile vor trece printr-o transformare și vor deveni centre culturale mai complexe.

„Bibliotecile vor deveni (…) centre (hub-uri, dacă vreți!) de cultură prin activități complimentare.”

Modelul există deja în alte țări, spune editorul, iar bibliotecile românești au început la rândul lor să dezvolte astfel de activități.

Ideea nu este ca biblioteca să concureze internetul, ci să ofere ceea ce internetul nu poate înlocui complet: un spațiu fizic, o comunitate, acces la colecții, evenimente și interacțiune umană.

De la raftul de cărți la hub cultural

Daniela Bardan descrie viitorul bibliotecii în termeni similari.

Biblioteca se poate transforma într-un „centru comunitar hibrid”, cu trei direcții importante.

Prima este alfabetizarea digitală: utilizatorii trebuie ajutați să găsească informații și resurse digitale relevante și să înțeleagă diferența dintre o sursă verificată și una nesigură.

A doua este funcția socială. Biblioteca poate găzdui dezbateri, lansări de carte, expoziții, concerte, ateliere și alte evenimente care au nevoie de un spațiu fizic.

A treia este conservarea memoriei locale.

Biblioteca nu păstrează doar cărți. Păstrează documente, publicații, fotografii, colecții și informații despre comunitate care pot deveni importante pentru generațiile următoare.

Memoria unei comunități poate dispărea dacă nu este păstrată

Una dintre funcțiile esențiale ale bibliotecii este mai puțin spectaculoasă, dar poate fi una dintre cele mai importante: conservarea memoriei.

Într-o bibliotecă județeană se pot găsi documente care nu există pe internet și care nu vor fi niciodată republicate comercial.

La Giurgiu, biblioteca păstrează, între altele, colecții locale și fonduri documentare precum cel asociat lui Nicolae Cartojan. Instituția a dezvoltat și colecția editorială „Biblioteca Giurgiuveană”, dedicată scriitorilor locali.

Potrivit informațiilor furnizate de bibliotecă, colecția a ajuns la 12 ani de apariție neîntreruptă și include 122 de volume.

Unele dintre aceste publicații au ajuns în colecțiile Bibliotecii Academiei Române și ale Bibliotecii Naționale a României, dar și în biblioteci din Italia, Grecia și Bulgaria.

Astfel, biblioteca locală poate face ceva paradoxal: păstrează istoria unei comunități și, în același timp, o face cunoscută în afara ei.

Cultura nu înseamnă doar cărți pe raft

Activitatea Bibliotecii Județene „I.A. Bassarabescu” arată cât de mult s-a schimbat definiția bibliotecii.

În 2025, de exemplu, instituția a fost implicată în organizarea celei de-a VIII-a ediții a Târgului de Carte de la Giurgiu, în cadrul unui program mai larg dedicat patrimoniului cultural local.

Biblioteca organizează și expoziții, întâlniri cu scriitori, conferințe, concursuri, workshopuri și proiecte educaționale.

În felul acesta, cartea rămâne centrul activității, dar nu mai este singura activitate.

Cine are nevoie de biblioteci?

Răspunsul este mai larg decât pare.

Are nevoie de bibliotecă elevul care trebuie să pregătească un proiect. Studentul care caută un spațiu de studiu. Cititorul care nu își permite să cumpere toate cărțile pe care vrea să le citească. Cercetătorul care are nevoie de o colecție specială. Persoana care nu are acces la un computer. Seniorul care vrea să rămână conectat la informație. Copilul care descoperă pentru prima dată plăcerea lecturii.

Dar și scriitorul și editorul au nevoie de bibliotecă.

Pentru că, așa cum spune Bogdan Hrib, biblioteca nu se află în afara industriei cărții.

„Fără biblioteci sistemul nu poate funcționa.”

Iar biblioteca nu trebuie să fie neapărat un loc destinat exclusiv cititorului pasionat.

Poate fi locul în care cineva descoperă prima carte. Locul în care un copil învață să caute informații. Locul în care un adult își găsește un loc de muncă. Locul în care o comunitate își păstrează memoria.

Biblioteca viitorului nu va fi doar o bibliotecă

Probabil că biblioteca viitorului nu va semăna în totalitate cu biblioteca pe care o știm astăzi.

Va avea cărți, dar și baze de date. Va avea săli de lectură, dar și spații pentru cursuri și evenimente. Va avea cataloage tradiționale, dar și servicii online. Va conserva documente vechi, dar va lucra și cu tehnologii noi.

La Giurgiu, înscrierea se poate face online, catalogul poate fi consultat de la distanță, iar utilizatorii pot rezerva publicații.

Este un model care arată că digitalizarea nu trebuie privită ca opusul bibliotecii tradiționale.