Există meserii care au adunat în jurul lor superstiții atât de vechi, încât au ajuns să fie legate chiar și de poveștile familiilor regale. Anglia, a avut parte de un moment neașteptat chiar în ziua unei nunți care a intrat în istorie.
În dimineața friguroasă de noiembrie 1947, un coșar adevărat din Londra, pe nume Bill Duncan, și-a curățat hainele negre, și-a lustruit nasturii din alamă și s-a postat strategic la porțile Palatului Buckingham, chiar pe traseul cortegiului regal.
Bill nu venise să muncească. Venise să respecte o veche tradiție regală din anii 1700. Aceasta spunea că dacă un coșar îi strânge mâna mirelui în ziua nunții, căsnicia va fi binecuvântată cu un noroc uriaș.
Când caleașca regală a încetinit la ieșirea pe porți, Prințul Philip l-a observat pe Bill în mulțime. Spre uimirea tuturor gărzilor, prințul a cerut oprirea căruței. Acesta s-a aplecat în afara ei și i-a strâns ferm mâna plină de funingine a coșarului, mulțumindu-i cu un zâmbet larg.
Fotografia cu Bill Duncan zâmbind cu toată fața, mândru în uniforma lui neagră, a făcut înconjurul lumii. Iar legenda chiar a funcționat. Regina Elisabeta și Prințul Philip au avut una dintre cele mai lungi căsnicii din istoria regală, rămânând împreună peste 73 de ani.
Dincolo de această tradiție, meseria coșarului a rămas importantă pentru gospodăriile care folosesc sobe și șeminee. Curățarea coșului de fum înainte de venirea iernii este o lucrare care nu ar trebui amânată.
Istoria coșarilor, de la Europa la România
Meseria de coșar a apărut odată cu răspândirea coșurilor de fum în locuințele europene. Primele construcții de acest fel au început să se dezvolte în jurul secolului al XIII-lea, iar documentele care menționează profesioniști specializați în curățarea hornurilor datează de la sfârșitul secolului al XV-lea. Pe măsură ce orașele au crescut, iar casele au devenit mai înalte și mai numeroase, a apărut nevoia unor oameni care să se ocupe permanent de întreținerea coșurilor.
În Europa continentală, mulți coșari proveneau din regiunile alpine. În special din Savoia, de unde plecau sezonier spre orașe precum Paris și Lyon. În Anglia, meseria a căpătat o formă mult mai dură. Hornurile înguste erau curățate cu ajutorul copiilor săraci, uneori în vârstă de numai patru sau cinci ani, care se cățărau prin interiorul acestora. Condițiile de muncă erau periculoase, iar accidentele și bolile profesionale au atras, în cele din urmă, atenția autorităților.
În România, unele dintre cele mai vechi mențiuni documentare despre hornari datează din 1815. Arhivele Naționale din județul Timiș au identificat referiri la această ocupație în chitanțe fiscale și în corespondența administrativă. În perioada interbelică, hornarii deveniseră o prezență familiară pe străzile orașelor. La Cluj apărea chiar o publicație profesională intitulată Hornarul, dedicată celor care practicau meseria.
Uneltele s-au schimbat între timp. Periile lungi, frânghiile și greutățile metalice au fost înlocuite treptat de tije telescopice, aspiratoare profesionale și camere video pentru inspectarea hornurilor. Meseria a trecut astfel de la munca manuală tradițională la o activitate specializată, în care tehnologia are un rol important.
De ce trebuie curățat coșul de fum înainte de iarnă
De fiecare dată când într-o sobă sau într-un șemineu ard lemne, o parte dintre produșii de ardere se depun pe pereții interiori ai coșului. În timp, funinginea și gudronul formează un strat care îngustează trecerea fumului și poate împiedica evacuarea corectă a gazelor. Depunerile sunt mai consistente atunci când lemnul este umed sau arderea nu se desfășoară în condiții corespunzătoare.
Un coș înfundat sau întreținut necorespunzător nu înseamnă doar fum întors în cameră. Acumulările de funingine și gudron se pot aprinde, provocând incendii în interiorul coșului, care se pot extinde la acoperiș sau la alte elemente ale locuinței. În plus, evacuarea defectuoasă a gazelor arse poate favoriza acumularea monoxidului de carbon în încăperi. Acest gaz este deosebit de periculos deoarece nu are miros și nu poate fi detectat fără un aparat special.
Verificarea instalației nu se limitează la îndepărtarea depunerilor. Un coșar poate observa fisuri, deteriorări ale zidăriei, probleme la îmbinări sau alte defecte care afectează funcționarea coșului. Astfel de probleme pot necesita reparații înainte ca soba sau șemineul să fie folosite din nou.
Momentul potrivit pentru verificare este înainte de începerea sezonului de încălzire, nu după apariția primelor probleme. Frecvența curățării depinde de tipul instalației, combustibilul folosit și intensitatea utilizării. O verificare periodică ajută la identificarea depunerilor și a eventualelor defecțiuni înainte ca acestea să devină un pericol pentru locuință.
Cât costă curățarea unui coș de fum
Tariful pentru curățarea unui coș de fum nu este întotdeauna același, chiar și atunci când este vorba despre locuințe cu instalații asemănătoare. Unele firme taxează separat verificarea și desfundarea, în timp ce altele stabilesc prețul în funcție de înălțimea coșului sau de complexitatea intervenției. Ofertele publicate de prestatori arată cât poate costa această lucrare în mai multe zone ale țării.
Pentru curățarea unui coș de fum, Serviciul Public Ambient Urban din Baia Mare afișează un tarif de 70 de lei. Verificarea coșului și eliberarea adeverinței costă tot 70 de lei. Desfundarea are un cost separat, de la 90 de lei.
În Zalău, Citadin stabilește prețul în funcție de înălțimea coșului. Pentru cele de până la 10 metri, tariful pentru inspecție și curățare este de 191 de lei, fără TVA. În cazul coșurilor mai înalte, costul ajunge la 213 lei, respectiv 247 de lei, fără TVA.
Serviciul IQHaus din Suceava oferă curățarea și verificarea coșurilor de fum la prețuri care pornesc de la 200 de lei. Suma finală depinde de complexitatea intervenției.
Pentru proprietarii de case din Reșița, Valfrat Prest afișează un tarif de 250 de lei pentru curățarea unui coș de fum. Serviciul este prezentat ca o intervenție profesională, realizată cu echipamente specializate.
În oferta destinată companiilor, ENGIE practică un tarif de 508,27 lei, fără TVA, pentru primul coș de fum. Fiecare coș suplimentar costă 396,70 lei, fără TVA. Aceste prețuri se adresează clienților business și nu reprezintă tarife pentru gospodării.
Serviciile de curățare și verificare a coșurilor de fum nu sunt disponibile doar în orașele prezentate. Există firme și coșari autorizați care prestează astfel de lucrări în toate județele țării. Proprietarii pot găsi prestatori locali prin intermediul asociațiilor de profil sau al firmelor specializate.
Ce prevede legea despre curățarea coșurilor de fum
Curățarea coșului de fum nu este doar o măsură recomandată înainte de venirea iernii, ci și o obligație prevăzută de legislația din România. Potrivit Ordinului MAI nr. 163/2007, verificarea, repararea, izolarea termică și curățarea periodică a coșurilor pentru evacuarea fumului sunt obligatorii. Aceeași reglementare prevede că, înainte de începerea sezonului rece, trebuie controlate instalațiile și sistemele de încălzire din locuințe și gospodării, inclusiv sobele, coșurile și canalele de fum. Defecțiunile constatate trebuie remediate pentru ca acestea să funcționeze în condiții de siguranță.
Frecvența verificărilor este precizată și în Hotărârea Guvernului nr. 537/2007. Actul normativ stabilește că verificarea, repararea și curățarea coșurilor de fum trebuie executate periodic, cel puțin o dată pe an. Ministerul Afacerilor Interne recomandă, de asemenea, verificarea anuală a hornurilor de către o persoană autorizată.
Nerespectarea acestei obligații poate atrage o amendă cuprinsă între 500 și 1.000 de lei. Sancțiunea este prevăzută la articolul 1, punctul 2, litera i) din HG nr. 537/2007 și vizează atât neexecutarea verificării, reparării și curățării anuale, cât și lipsa elementelor de izolare termică a coșurilor.
Prin urmare, proprietarii care folosesc sobe, șeminee sau alte instalații cu evacuare prin coș trebuie să includă verificarea și curățarea hornului. Controlul înainte de sezonul rece și intervențiile periodice pot preveni atât riscul unui incendiu, cât și acumularea de depuneri care împiedică evacuarea corectă a fumului.
Un coșar și un colind de Crăciun
Într-o zi de sâmbătă din decembrie, Florin, un coșar autorizat din România, a primit un telefon care avea să-i schimbe programul, dar și felul în care își va aminti acea zi.
O învățătoare dintr-un sat de lângă București l-a sunat plângând. Soba micii școli rurale, o clădire veche de cărămidă în care învățau 15 copii, începuse să scoată un fum gros chiar înaintea serbării de Crăciun. Clasa era înghețată, iar copiii fuseseră trimiși acasă.
Deși Florin avea o listă lungă de programări și era sâmbătă, ceva l-a făcut să își amâne ceilalți clienți. Și-a urcat sculele în mașină și a pornit la drum.
Când a ajuns pe acoperișul școlii, prin aerul tăios de iarnă, a descoperit problema. Un cuib uriaș de păsări, abandonat, se prăbușise în interiorul hornului și blocase complet evacuarea fumului. Acoperit de funingine, Florin a muncit două ore în șir, la înălțime, folosind tije flexibile și perii metalice, până când blocajul a cedat cu un zgomot înfundat.
După ce a coborât de pe acoperiș mulțumit de muncă lui, învățătoarea a aprins focul. În câteva minute, hornul a început să scoată fum alb, iar clasa s-a umplut de căldură.
Florin a refuzat să primească bani pentru intervenție. În schimb, învățătoarea l-a rugat să mai rămână puțin. Câteva minute mai târziu, cei 15 copii au intrat în clasă, s-au așezat în semicerc și i-au cântat coșarului, în avans, primul lor colind de Crăciun.
Florin a plecat spre casă cu fața plină de funingine, dar cu inima mai caldă ca niciodată. Pe scaunul din dreapta al mașinii avea o pungă cu cozonac, primit de la copii. În acea seară, pe grupurile de coșari din România, a scris un mesaj scurt, care a devenit viral printre colegii săi de breaslă:
„Oamenii spun că dacă vezi un coșar ai noroc. Dar adevărul este invers: noi suntem cei norocoși, pentru că avem puterea să ducem căldură acolo unde s-a așternut frigul.”