Brentford a pierdut  9 play off-uri consecutive înainte de a ajunge în Premier League. Outsiderul care înțeapă granzii

De-a lungul celor 137 de ani de ani de istorie, Brentford a avut două perioade a câte 5 ani în care a jucat în prima ligă. Prima dată s-a întâmplat în anii 30, când a obținut și cea mai bună clasare din istorie, locul 5. Harry Curtis a fost cel care, la finalul unui proces lung, a transformat clubul. A venit la echipă în 1926, pe când Brentford era în liga a 3-a și a schimbat complet echipa.

Harry Curtis a dus prima dată Brentford în top

Succesul nu a venit peste noapte. 7 ani i-a luat lui Curtis să promoveze în divizia secundă. A făcut-o la capătul unui sezon în care Jack Holliday, proaspăt sosit la echipă, înscria 49 de goluri. Jucătorul ofensiv a devenit unul dintre cei mai importanți marcatori din istoria lui Brentford, pentru care a înscris de 116 ori. Drumul din eșalonul 2 în prima ligă a fost mult mai scurt. A durat doar 2 ani.

Curtis și-a consolidat echipa și l-a adus și pe David McCulloch, atacantul care urma să marcheze 88 de goluri în doar 116 meciuri. A urmat o extindere a stadionului Griffin Park, pe care echipa a jucat din 1904 până în 1920. Arena era celebră pentru faptul că avea câte un pub în fiecare dintre cele 4 colțuri. Suporterii lui Brentford, al căror număr a crescut vertiginos în această epopee din liga a treia până în prima, făceau circuitul pub-urilor înainte de meciuri.

Anul în care Brentford a fost cea mai bună din Londra

Primul sezon din liga de top a fotbalului englez a fost un adevărat succes. Brentford a terminat pe locul 5, reușind performanța să fie cea mai bine clasată echipă din Londra. Asta a adus un nou puseu de fani către micuța echipă din vestul capitalei, aflată în umbra lui Fulham, QPR sau Chelsea. „Albinele”, o poreclă pe care au căpătat-o pur întâmplător, au avut alte două sezoane bune, încheiate pe locul 6.

De unde „Albinele”? În 1890, în primul an de la înființare, mai mulți jucători proveneeau de la Borough Road College. În timpul meciurilor, colegii lor îi încurajau strigând „Buck up B`s”, o scandare interpretată eronat de presa vremii. Jurnaliștii au înțeles „Bees” și de atunci asta a rămas porecla clubului. Ulterior, „Albinele” au apărut chiar și pe stemă.

Dar să revenim la anii de glorie ai lui Brentford. Cel puțin din prisma clasamentului, pentru că istoria recentă din Premier League concurează acea perioadă. Între octombrie 1937 și februarie 1938, Brentford a fost, timp de 17 etape, pe primul loc al clasamentului. 25.000 de londonezi se înghesuiau meci de meci pe Griffin Park.

Record de spectatori într-un sfert de FA Cup

Brentford a avut un sezon bun și în FA Cup. Acolo a trecut de Fulham, Portsmouth și Manchester United, înainte de a fi eliminată de Preston în sferturile de finală, 0-3. Faza maximă pe care „Albinele” au atins-o de alte 4 ori în cea mai iubită competiție din fotbalul englez. În 1948, în sfertul cu Leicester, Brentford a atins și recordul de spectatori. 38.000 de oameni care au sperat într-o calificare istorică în semifinale au mers pe Griffin Park. Nu a fost să fie, iar „Albinele” au pierdut cu 2-0.

Acela a fost și ultimul sezon pe banca tehnică pentru Harry Curtis după aproape 23 de ani. Perioadă întreruptă de cel de-Al Doilea Război Mondial. Cu toate că a sfârșit cu o retrogadare, Curtis este considerat cel mai mare antrenor al clubului din istorie. Atât Griffin Park, cât și actualul stadion al lui Brentford îl omagiază. Câte un salon îi poartă numele tehnicianului.

Blestemul barajelor și era Thomas Frank

Cu Harry Curtis se poate compara doar danezul Thomas Frank. El a ajuns pe banca tehnică a „Albinelor” în 2018, fiind promovat din poziția de antrenor secund. Începuturile au fost dificile, cu o singură victorie în primele 10 meciuri, dar Matthew Benham, investitorul britanic care deține echipa, a avut răbdare. Și bine a făcut. A terminat sezonul pe locul 11 și a ajuns în optimile FA Cup, acolo unde a pierdut cu Swansea.

Sezonul următor, Brentford s-a clasat în primele 6 și a ajuns în finala play offului de promovare. Un sistem pentru care chiar președintele clubului din anii 80, Martin Lange, a militat cu ardoare. Brentford a pierdut cu 2-1 chiar în fața rivalilor din vestul Londrei, Fulham. A fost cea de-a noua participare consecutivă fără succes a „Albinelor” în Play Off. Un record pentru fotbalul englez.

Blestemul a fost rupt însă un an mai târziu. Brentford a promovat după o finală de Play Off cu Swansea, 2-0, câștigată cu golurile lui Ivan Toney și Emiliano Marcondes. La 3 decenii distanță de la primul Play Off ratat din seria celor 9, „Albinele” reușeau să promoveze în Premier League după 74 de ani.

O viață în ligile inferioare

Mai bine de 7 decenii în care Brentford și-a petrecut cea mai mare parte din existență în liga a 3-a. Au fost însă mai multe sezoane chiar și în liga a 4-a. Ca la multe alte cluburi din Anglia, amenințarea falimentului a trecut și prin vestul Londrei. Fanii au salvat echipa de la desființare și absorbția clubului de către QPR, iar astăzi au un reprezentant în Consiliul de Administrație și un drept de veto. Brentford are o istorie destul de similară cu vecina de cartier, Fulham.  

În același sezon, Thomas Frank și-a luat revanșa și în fața celor mai mari rivali, Fulham. Brentford a avut o campanie excelentă în Cupa Ligii. Le-a dat un 3-0 colegilor de regiune din Londra în optimi, după care a urmat eliminarea lui Newcastle, 1-0 în sferturi. Drumul „Albinelor” s-a oprit în semifinalele competiției, după un alt duel cu o echipă de Premier League. Tottenham s-a impus cu 2-0 prin golurile lui Son și Sissoko. Este cea mai mare performanță a lui Brentford în Cupa Ligii.

O politică de transferuri impresionantă

Odată intrată în Premier League, Brentford s-a remarcat, în primul rând, prin campaniile inteligente de transferuri. Pe Ivan Toney, marcator în finala cu Swansea l-a luat în anul promovării cu doar 5,6 milioane de euro de la Peterborough. L-a vândut 4 ani mai târziu cu 42 de milioane de euro la Al Ahli. La fel a făcut și cu David Raya. L-a cumpărat cu 3,5 milioane de euro în 2019 și l-a dat cu 32.000.000 la Arsenal, 5 ani mai târziu.

Anul trecut, Mbeumo și Wissa au fost perlele transferurilor lui Brentford. Camerunezul a adus clubului un profit de aproape 70.000.000 de euro. A fost achiziționat cu doar 6,5 milioane de euro de la Troyes și vândut cu 75 de milioane la Manchester United. Congolezul Wissa a fost un alt deal de aproape 50.000.000 euro. A fost luat tot din Franța, de la Lorient, cu 10 milioane de euro și vândut la Newcastle după 4 ani, cu 57.000.000 euro.

Aceste performanțe remarcabile sunt opera lui Matthew Benham, cel care a preluat clubul în 2012. El este unul dintre puținii investitori britanici din Premier League și încă de la început a mizat pe căutarea talentelor subevaluate. Succesul lui Benham pe piața transferurilor a fost dublat de cel al lui Thomas Frank pe teren. Echipa sa a reușit să zguduie granzii Premier League în mai multe rânduri până în 2005 când a părăsit-o pe Brentford.

Brentford a șifonat granzii Premier League

Un astfel de succes răsunător a fost chiar la meciul de debut pe noul stadion, în prima etapă din Premier League, după 74 de ani. Brentford a învins atunci Arsenal cu 2-0, prin golurile lui Sergi Canos și Christian Norgaard, jucător care a ajuns ulterior la „Tunari”.

Sezonul următor, Frank și trupa sa au reușit alte 3 victorii fabuloase. Un 4-0 acasă cu un Manchester United la care juca și Cristiano Ronaldo. Scorul a fost stabilit încă de la pauză. Un 4-1 pe Stamford Bridge cu Chelsea și un 2-1 în deplasare la campioana Manchester City. Ivan Toney a marcat golul decisiv în ultimul minut pe contraatac. În cele 4 sezoane de Premier League, Thomas Frank a terminat pe locurile 13, 9, 16 și 10.

Brentford atacă Cupele Europene

De anul trecut, în locul său a fost numit irlandezul Keith Andrews. Aflat la prima experiență pe banca tehnică, Andrews a terminat pe locul 9 și a ratat la mustață Cupele Europene. Acolo unde Brentford își propune să ajungă la finele acestui sezon, pentru prima dată în istorie.

Pentru acest obiectiv, Andrews are la dispoziție un lot care valorează peste 500 de milioane de euro. Atacantul brazilian, Igor Thiago, cotat la 65.000.000 de euro este cap de afiș. Din echipă mai fac parte și alte nume extrem de ofertante, precum Ouattara, Kevin Schade, Damsgard, Lewis-Potter, Iarmolyuk sau Kayode. „Albinele” se remarcă și printr-o defensivă solidă, cu Kelleher în poartă și fundașii van den Berg, Nathan Collins sau Ajer.

Cel mai scump transfer din istoria echipei

Ambițiile sunt mari în vestul Londrei. De la clubul fără niciun trofeu și fără nicio participare europeană, care a stat decenii în eșaloanele inferioare, se construiește o echipă de top. Un acționar minoritar a făcut o investiție de 40 de milioane de euro pentru a face această tranziție posibilă.

În această campanie de transferuri, Brentford și-a bătut recordul prin achiziția lui Mamadou Sangare. Mijlocașul central de 24 de ani din Mali a venit pe 48.000.000 de euro de la Lens. Încă 35 de milioane de euro s-au cheltuit pe Jannick Schuster de la Salzburg și Jaidon Anthony de la Burnley. A venit, gratis ce-i drept, și Callum Wilson, de la retrogadata West Ham. Brentford începe sezonul pe teren propriu cu o altă echipă care are ambiții mari în noul sezon, Tottenham. Urmează meciuri cu Leeds și Sunderland.