Analiză. În ce stadiu se află Dosarul ,,10 August”, la opt ani distanță? Prescripția bate la ușă

10 august 2018 a produs sute de plângeri, mii de pagini de dosar și una dintre cele mai lungi anchete privind intervenția forțelor de ordine la un protest din România. Opt ani mai târziu, statul a reușit să ajungă la o sentință de primă instanță. Nu și la un verdict definitiv. 

De ce au protestat oamenii pe 10 august 2018

România avea deja în spate un an și jumătate de manifestații împotriva modificărilor aduse legislației penale și legilor justiției de majoritatea PSD-ALDE, începute după episodul OUG 13 din ianuarie 2017. În vara lui 2018, nemulțumirea față de guvernarea PSD și față de direcția în care mergea sistemul judiciar continua să aducă oameni în stradă. Reuters descria protestatarii din 10 august ca fiind revoltați de corupție, de salariile mici și de încercările PSD de a slăbi independența justiției. 

Manifestația din 10 august fusese promovată de comunități ale românilor plecați în străinătate și a rămas cunoscută drept „protestul Diasporei”. Mulți români au revenit în țară special pentru demonstrație. Pentru o parte dintre ei, nemulțumirile erau legate tocmai de motivele pentru care plecaseră: corupția, salariile mici și lipsa oportunităților. 

Pe plan politic, protestatarii cereau plecarea Guvernului condus de Viorica Dăncilă și organizarea de alegeri anticipate. În Piața Victoriei se scandau mesaje anticorupție și în apărarea justiției. 

Cu numai o lună înainte de manifestația Diasporei, Laura Codruța Kövesi fusese revocată din funcția de procuror-șef al DNA. Protestul din 10 august a adunat astfel mai multe nemulțumiri care se acumulaseră în societate în timpul guvernării PSD-ALDE. 

Oamenii veniseră, așadar, la un protest antiguvernamental, cu revendicări politice și civice. Câteva ore mai târziu, centrul discuției avea să se mute de la motivele pentru care se adunaseră în Piața Victoriei la modul în care statul român a ales să îi scoată de acolo.

Noaptea de 10 august, în cifrele din rechizitoriu

La ora 23:11, conducerea misiunii a ordonat intervenția în forță pentru dispersarea întregii mase de manifestanți din Piața Victoriei. Procurorii au estimat că în acel moment se aflau acolo aproximativ 30.000 de persoane. Pe parcursul serii, însă, din informațiile publice au fost prezenți aproape de 100.000 de oameni. 

Forțele de ordine au fost folosite gaze lacrimogene, grenade acustice și tunuri cu apă. Rechizitoriul consemnează 63 de grenade acustice, 489 de grenade lacrimogene și 316 cartușe lacrimogene. 433 de persoane au suferit leziuni sau traume care au necesitat între una și 50 de zile de îngrijiri medicale. Până în august 2023, 312 persoane vătămate se constituiseră părți civile în proces. 

În acea seară au existat și acte de violență împotriva forțelor de ordine. Două episoade au devenit importante ulterior în proces: blocarea unor echipaje de poliție și agresarea a doi jandarmi, în timpul căreia a fost sustras pistolul unuia dintre ei. Tocmai aceste incidente au cântărit, opt ani mai târziu, în motivarea prin care instanța a considerat legal ordinul de restabilire a ordinii publice. 

Imaginile cu protestatari cu mâinile ridicate loviți de jandarmi au circulat în toată presa internațională.

Parcursul greoi al dosarului

Dosarul a fost deschis imediat după protest, pe 11 august 2018. De aici însă a început un traseu care avea să dureze ani. Ancheta a trecut de la Parchetul Militar la Parchetul General, iar în 2019 a ajuns la DIICOT.

În 2020, DIICOT a clasat acuzațiile care îi vizau pe șefii Jandarmeriei. Dosarul părea, practic, închis. Un protestatar, Ioan Crăciuneanu, a contestat însă soluția, iar în aprilie 2021 Curtea de Apel București a decis reluarea anchetei.

Au mai trecut încă doi ani până când procurorii au trimis dosarul în instanță. Abia în august 2023, la cinci ani de la protest, 16 persoane au fost trimise în judecată. Printre ele se aflau trei dintre șefii Jandarmeriei din 10 august: Sebastian Cucoș, Cătălin Sindile și Laurențiu Cazan.

Nici atunci nu a început imediat procesul propriu-zis. Au urmat procedurile și contestațiile din camera preliminară. Abia în octombrie 2024 instanța a dat undă verde judecății pe fond. Trecuseră deja mai bine de șase ani de la noaptea din Piața Victoriei până la acest moment.

După aproape opt ani, șefii Jandarmeriei au fost achitați

Prima sentință a venit pe 15 iunie 2026. Tribunalul Militar București i-a achitat pe cei trei foști șefi ai Jandarmeriei. Laurențiu Cazan a fost achitat pentru abuz în serviciu și fals intelectual, iar Sebastian Cucoș și Cătălin Sindile pentru acuzațiile de abuz în serviciu. Hotărârea nu este definitivă și poate fi atacată cu apel.

Patru dintre ceilalți inculpați au primit pedepse pentru purtare abuzivă. Niciuna nu presupune executarea unei pedepse în penitenciar: într-un caz instanța a dispus suspendarea executării, iar în alte trei amânarea aplicării pedepsei. Pentru unele acuzații, procesul penal a încetat deja din cauza prescripției. 

Rezultatul este important pentru bilanțul celor opt ani. Există condamnări în primă instanță pentru unele dintre violențele din teren. Nu există însă, până astăzi, o condamnare definitivă privind modul în care a fost condusă intervenția din 10 august.

De ce au fost achitați cei care au condus intervenția

Procurorii susținuseră că ordinul de dispersare a întregii piețe a fost dat ilegal. Tribunalul Militar a ajuns la o concluzie diferită. Conform motivării, Instanța a apreciat că violențele împotriva forțelor de ordine și sustragerea pistolului unui jandarm creaseră o situație care permitea intervenția pentru restabilirea ordinii publice. Ordinul de la ora 23:11 a fost considerat legal chiar dacă aprobarea scrisă a prefectului nu fusese obținută anterior. 

Un al doilea argument a fost juridic. O parte dintre acuzațiile de abuz în serviciu se bazau pe încălcarea unor regulamente. Instanța a aplicat jurisprudența Curții Constituționale potrivit căreia, pentru existența abuzului în serviciu, îndeplinirea defectuoasă trebuie raportată la încălcarea legislației primare, precum legile și ordonanțele, nu doar la norme administrative secundare. 

În cazul lui Cazan, acuzat și de fals intelectual, instanța a reținut că prefectul Speranța Cliseru a semnat în cele din urmă ordinul, chiar dacă acest lucru s-a produs după miezul nopții. În cazul lui Sebastian Cucoș, judecătorul a apreciat că acesta nu făcea parte din cercul care a decis declanșarea intervenției. 

Politicul din jurul dosarului

În august 2018, România era condusă de Guvernul PSD-ALDE al Vioricăi Dăncilă. Carmen Dan, unul dintre apropiații lui Liviu Dragnea, conducea Ministerul de Interne.

Comportamentul instituțiilor după protest a alimentat ani întregi suspiciunile privind componenta politică. Raportul Jandarmeriei despre intervenție a fost clasificat și a devenit public abia în noiembrie 2019. La audierea lui Carmen Dan în Comisia de apărare a Camerei Deputaților, presa a fost scoasă din sală, iar opoziția a acuzat majoritatea PSD-ALDE că limitează întrebările. 

Jandarmeria a sesizat și DIICOT, susținând că în 10 august ar fi existat o tentativă de schimbare prin violență a ordinii constituționale. Această parte a dosarului a fost clasată definitiv: anchetatorii nu au găsit probe pentru existența unei tentative de lovitură de stat. 

Procurorii nu au stabilit că Liviu Dragnea sau Carmen Dan ar fi dat un ordin politic pentru intervenție. În 2023, acuzațiile formulate împotriva lor de unele dintre victime au fost clasate, procurorii spunând că probele nu indicau săvârșirea unor infracțiuni. 

Prescripția a ajuns mai repede decât verdictul definitiv

În primăvara acestui an, apropierea prescripției devenise atât de apăsătoare încât ritmul procesului a fost schimbat. Pentru accelerarea judecății, Tribunalul Militar a renunțat la audierea a 373 de martori care mai figurau în dosar. 

Faptele de abuz în serviciu imputate foștilor șefi ai Jandarmeriei ajung la termenul de prescripție în octombrie 2026. Pentru unele acuzații de purtare abuzivă, prescripția intervenise deja până la prima sentință. 

Sentința Tribunalului Militar nu este definitivă. Asta înseamnă că dosarul mai are o etapă judiciară posibilă, dar calendarul rămas este extrem de strâns. Prescripția nu spune dacă fapta a existat sau cine a fost vinovat. Ea stinge răspunderea penală după trecerea termenului prevăzut de lege. 

Opt ani pentru nimic

Dosarul a fost deschis la o zi după protest. A fost mutat între parchete. A fost clasat. A fost repus în mișcare după demersurile unei victime. Rechizitoriul a venit după cinci ani. Procesul pe fond a putut începe după mai bine de șase. Prima sentință a fost pronunțată cu numai câteva luni înaintea prescripției. 

Aceasta este poate cea mai clară măsură a felului în care statul a gestionat cazul. Există o sentință, există patru condamnări în primă instanță și există achitări motivate de un judecător. Dar, după 8 ani, niciuna dintre aceste concluzii nu este încă definitivă.

Laurențiu Cazan declara chiar înainte de pronunțare că, la aproape opt ani de la intervenție, consideră în continuare că a procedat corect. După sentință, reprezentanții Declic au descris achitările drept o nouă rană pentru democrație. 

În această seară, la ora 18:30, organizații civice au anunțat o nouă manifestație în Piața Victoriei, la opt ani de la protest. Mesajul ales pentru comemorare leagă direct aniversarea de termenul care se apropie: „10 August nu se prescrie în memoria noastră”. 

Opt ani mai târziu, rănile protestatarilor și imaginile din Piața Victoriei au rămas. Dosarul a produs mii de pagini, clasări, redeschideri, un rechizitoriu și o sentință de primă instanță. Ceea ce statul nu a reușit încă să producă este un verdict definitiv înainte ca prescripția să ajungă la ușă.