Nimeni nu își putea imagina că din bugetul de austeritate pe care l-a prezentat guvernul Bolojan va rezulta posibilitatea de a obține bani pentru indexarea pensiilor, pentru scutirea de CASS a categoriilor vulnerabile, pentru ajutoarele pentru pensionari pe care le dorea PSD-ul și așa mai departe.
În realitate PSD a mers la o marjă de susținere a pensionarilor, ca să zicem așa, extrem de redusă. Un minim-minimorum, din care practic pensionarii nu vor înțelege nimic. Dar din punctul lor de vedere și-au făcut datoria față de pensionari și-au solicitat bani în plus.
AUR a mers pe varianta prevăzută de lege, dar imposibilă din cauza austerității bugetare și a situației economice. Cea a indexării pensiilor cu rata inflației. Evident că aceasta ar fi fost varianta corectă. Și evident că PSD ar fi trebuit să o susțină la dezbaterile pe buget. Dar, cum spuneam, nimeni nu s-a gândit că în realitate aceste amendamente la buget vor și trece.
Opoziția și opoziția în interiorul puterii
Așa cum bine a strigat un parlamentar AUR în Comisia de Buget ieri, la PSD-ști, întrebarea corectă este cine e opoziția? AUR e opoziția sau PSD e opoziția, dar o opoziție în interiorul puterii? PSD s-a specializat în această tactică. Pe care a aplicat-o, cred, sub ultimele patru guverne.
Pentru că ei au susținut, ca și guvern minoritar, guvernele PNL-ului, puse de Iohannis. Iar în final au mers pe ideea unor guverne comune cu PNL-ul. Ultimul fiind cel al lui Marcel Ciolacu. Permanent PSD-ul a făcut cumva o opoziție la propriul guvern. Sau la guvernul pe care îl susținea.
AUR care se dă drept partid de opoziție merge și el cu frâna de mână trasă, din mai multe motive. Pe care le vom discuta în continuare. Este limpede că, la finalul zilei, vorbim de un circ în Parlament. Un scandal în care poate o parte dintre actori au fost sinceri, o parte dintre cei care s-au bătut pentru amendamentele lor în comisii. Și se vor bate poate pentru ele în plen.
Au făcut-o cu bună credință și cu inima deschisă. Dar ca și poză generală este o butaforie. În care se mimează opoziția la un moment de austeritate, la un buget probabil făcut pe genunchi, cu destul de multe larghețe pentru unii. Și cu foarte multe restrângeri pentru alții. Pentru că, evident, cei cărora li se dă sunt puțini și influenți. Cei de la care să ia sunt mulți și costurile sunt mult mai mari ca să îi mulțumești pe toți.
În momentul acesta, evident, aproape imposibil. Partidele știu acest lucru. Și nu fac o opoziție reală, ca să spunem așa, ci fac o opoziție de imagine, dar cred că, după atâția ani, opoziția de imagine îi va costa pe unii dintre ei foarte mult.
PSD nu câștigă nimic din această clamată „victorie”
PSD nu va câștiga nimic, după părerea mea, din această trozneală. Nu va fi apreciat de nimeni dintre cei care beneficiază de ajutoarele suplimentare în completarea pensiei. Niște ajutoare simbolice. Care nu ușurează viața nimănui. Dar, în egală măsură, va fi total dezagreabil să vezi cum liderii și parlamentarii și vectorii de imagine a acestui partid se vor bate cu pumnul în piept pe la televiziuni. Și vor spune cum au apărat ei cauza pensionarilor.
Problema cu imaginea este că, atunci când spui ceva, trebuie să fii sigur că ceea ce spui este receptat ca atare de către electoratul tău. Dacă electoratul tău, de fapt, gândește altceva decât spui tu pe la televizor și prin message-box-urile pe care le primești de la partid, rezultatul este zero și la capitolul promovării și al imaginii. Și nu te va ajuta cu absolut nimic.
În acest moment, pensionarii vor merge pe principiul lui Pristanda, pupă-l în bot și papă-i tot. Vor încasa ajutoarele minime pe care PSD-ul le-a obținut pentru ei. Și, într-un final, vor merge și vor vota cel mai probabil cu AUR. Sau vor sta acasă scârbiți de prestația politică a lui Grindeanu și a colegilor săi.
AUR ar putea mai mult, dar nu e voie
Și ajungem și la cel de-al doilea partid. AUR ar putea câștiga mai mult, dar nu e voie. În esență, AUR ar fi trebuit să fie principalul beneficiar și câștigător al scandalului din Parlament de ieri. Nu din alt motiv, ci pentru că ei au mers pe varianta maximală, corectă, la urma urmei, conform legii. Cea a indexării pensiilor. Au afirmat-o foarte limpede, au mers pe a cere și susținerea celuilalt partid conjuntural de opoziție, PSD, și au pus astfel PSD-ul în situația de a face pasul în spate.
Practic, în acest moment, vasele comunicante ale transferului de electorat se fac cel mai mult dinspre PSD, spre AUR, și este motivul pentru care ultimul va ține tot timpul PSD-ul în șah și va încerca să fie cu un pas înainte. Ieri a și reușit. Ar reuși și mai mult dacă „ar fi voie”. Dacă, de fapt, AUR ar fi un partid cinstit, un partid democratic, un partid cu un lider sau niște lideri de imagine corecți.
Un partid încropit
În realitate, AUR este un partid încropit de o anumită zonă a serviciilor pentru a juca acest rol de partid „extremist” și partid de opoziție. Un partid care să rămână cât de cât sub control și să nu deranjeze major politica românească și, din acest motiv, nu va puncta decisiv pe o zonă pe care chiar ar putea crește electoral foarte mult. Nu va putea puncta pentru că nu are nici cu cine.
Un băiat de galerie cum este George Simeon nu reușește să devină o portavoce corectă pentru milioane de pensionari, de exemplu. Este foarte greu. Nu are nici limbajul, nici atitudinea și nici body language-ul, dacă vreți, potrivit pentru așa ceva.
Nu punctează, de asemenea, nici linia a doua a partidului, care sunt oameni cu pregătire tehnică, precum Petrișor Peiu sau Dan Dungaciu, dar care rămân în această sferă academică și nu ies dintr-un discurs mult prea tehnic pentru a fi receptat ca tare de populație.
Bolojan simte în ceafă răsuflarea lui Predoiu
Ce se întâmplă cu intransigentul Ilie Bolojan? Cum v-am mai spus deja, această mască a fost creată de consultanții politici: un om radical, inflexibil, care nu merge niciodată dincolo de ceea ce hotărăște, nu face rabat de la ideile și principiile sale. Bolojan este un actor politic și începe să simtă în ceafă respirația sau vântul rece al schimbării sale din funcție.
Deja nu este la prima situație în care cedează în fața PSD-ului. Este normal să fie așa pentru că într-o coaliție trebuie să lăși și de la tine nu să crezi că le știi tu pe toate. Dar în afară de acest lucru, Bolojan a fost aproape sigur că PSD-ul nu va reuși să gestioneze relația cu AUR.
A constatat că a avut dreptate. În același timp însă a constatat că o parte a PSD-ului devine din ce în ce mai radicală și cere anumite concesii fără de care ar fi dispus să meargă mai departe și să găsească un prim-ministru mai flexibil.
Palatul Cotroceni – cu Bolojan sau cu PSD
Nu știu dacă acest tip de rezistență a PSD-ului l-a pus pe Ilie Bolojan în situația de a face concesii la propriul buget sau aceste manifestări nu susținute din umbră și de Palatul Cotroceni. Aș înclina să răspund afirmativ
Este foarte posibil că în interiorul Palatului Cotroceni să existe o susținere pentru PSD de a merge la această luptă până când se va găsi un interlocutor mai flexibil și mai aproape de pozițiile președintelui Nicușor Dan care să fie promovat în fruntea guvernului de coaliție.
Mă refer evident la Cătălin Predoiu, un politician care a străbătut epocile, fără de care practic nu prea se mai face niciun guvern de mulți ani încoace și care este evident bine ancorat în inima sistemului.
Bolojan știe și el acest lucru este în situația în care poate pierde și guvernul și partidul și la un moment dat este clar că va pleca înapoi în parlament, nu la Oradea, cum este cu căldură îndemnat de contestatarii săi. Nicușor Dan are nevoie de cineva pe care să-l dea la lei, pe măsură ce contestațiile se înmulțesc.
De altfel exact după ce primul ministru anunța că nu va fi acceptat niciun amendament la buget în afară de cele convenite azi, președinte ieșea în conferință de presă anunțând printre altele un pachet de măsuri economice de ajutor pentru a combate creșterile de prețuri.
Bugetul va trece fără probleme
Evident bugetul va trece fără probleme, probabil chiar în cursul acestei zile. Toată lumea are interes să treacă bugetul, toată lumea dorește un pic de liniște.
Baronii PSD-ului inclusiv doresc să poată trece la realizarea bugetelor locale și pentru asta au nevoie de un buget de stat. Nu vor fi probleme mari, va mai exista probabil o mică discuție pe zona magistraților, vor mai exista niște procese pentru că de acolo se vor lua banii și se vor duce la pachetul social pe care l-a cerut PSD-ul.
Dar aceste sunt, ca să zic așa, discuții inerente care apar de fiecare dată când se realizează un buget. În esență bugetul își păstrează liniile inițiale, PSD-ul va clama o victorie, în viața reală nu va obține aproape nimic, va fi doar un cartonaș galben pe care actualul premier știe că i l-au arătat, i-l mai pot arăta și că următorul va fi cartonașul roșu.
