27 martie, Ziua Mondială a Teatrului. George Ivașcu: „Oamenii simt nevoia de a evada dintr-o realitate confuză”

27 martie, Ziua Mondială a Teatrului. George Ivașcu: „Oamenii simt nevoia de a evada dintr-o realitate confuză” George Ivașcu, actor și manager al Teatrului Metropolis (sursă foto: Teatrul Notară)
Pe 27 martie, lumea marchează Ziua Mondială a Teatrului. Este o ocazie care, dincolo de festivități, invită la reflecție asupra rolului artei în societate. În România, teatrul continuă să funcționeze într-un paradox. Este iubit de public, dar adesea subfinanțat de autorități. 

Actorul George Ivașcu spune în cadrul unui interviu pentru News Edge că „din fericire, teatrul românesc a fost și este, în continuare, un teatru valoros”. Managerul de la Teatrul Metropolis din Capitală consideră că există un peisaj în care calitatea artistică rămâne constantă, în ciuda dificultăților. 

Aproape fiecare instituție culturală, explică George Ivașcu, reușește să ofere „spectacole remarcabile”, realizate de actori și de regizori. Teatrul devine, în opinia sa, mai mult decât un simplu produs cultural. Este expresia unei creativități care care face față unor condiții nu foarte prietenoase.

Iar relația cu publicul este una foarte bună. Sălile de teatru sunt, în continuare, pline. „Publicul are bunul obicei de a-și rezerva cel puțin o zi dintr-un an în care să vină la teatru”, observă George Ivașcu. El spune că există o fidelitate iubitorilor de artă față de teatru. „Pentru că ei simt nevoia de a evada dintr-o realitate uneori confuză și de a intra într-un spațiu unde emoțiile pot fi trăite colectiv”, a punctat actorul.

Cultura este „cenușăreasa bugetului”

George Ivașcu a vorbit și despre subfinanțarea domeniului în România. „Din păcate, cultura este cam cenușăreasa bugetului”, a declarat el. Este o idee frecvent întâlnită în discursul public, dar destul de rar tratată cu seriozitate în politicile de stat. 

Actorul subliniază apoi că spectacolele de teatru nu se realizează ușor. El amintește că în spatele fiecărei producții stau ore de muncă. Ceea ce vine în paralel cu un „paradox românesc”, cum îl numește managerul de la Teatrul Metropolis. Anume că publicul apreciază actul cultural, dar autoritățile îl susțin insuficient. 

În alte țări, explică el, investițiile în cultură generează efecte economice importante, în special prin turismul cultural. „Marile orașe europene atrag vizitatori nu doar prin infrastructură, ci și prin oferta lor artistică, prin spectacole, concerte, muzee. În România, această legătură este încă subvalorificată”, a mai spus George Ivașcu.

De ce continuă artiștii?

În ciuda dificultăților, teatrul merge mai departe. Iar cei care îl fac posibil continuă să investească energie în fiecare proiect. Explicația, în viziunea lui George Ivașcu, ține de natura vocației artistice. „Când vrei să devii artist, simți nevoia să comunici cu publicul”, spune el. Actorul vorbește despre un impuls care depășește de multe ori problemele financiare. 

Dorința de a transmite emoții, de a împărtăși trăiri și de a construi o relație cu spectatorii devine un motor. „Artiștii buni sunt persoane cu hipersensibilitate”, adaugă George Ivașcu.  El este de părere că perspectiva sa contrazice ideea, încă prezentă în mentalul colectiv, că artiștii „se distrează”. Și, prin urmare, nu ar avea nevoie de susținere. În realitate, spune actorul, tocmai nevoia de comunicare îi determină să continue, chiar și atunci când recunoașterea materială lipsește.

Sărbătoarea teatrului 

„Sărbătorim Ziua Mondială a Teatrului, evident, jucând”, spune George Ivașcu. Pentru Teatrul Metropolis, un eveniment important va avea loc în toamnă, când instituția împlinește 20 de ani de la înființare. S-a deschis oficial la data de 1 ianuarie 2007. „Vom face spre sfârșitul anului o gală aniversară”, spune actorul.  

Teatrul românesc se află într-un echilibru fragil. Pe de o parte, există o energie creativă constantă și un public fidel. Pe de altă parte sunt problemele structurale legate de finanțare și de percepția instituțională asupra culturii.

Ceea ce rămâne relevant este funcția profund umană a teatrului, aceea de a crea punți între oameni. Scena oferă un spațiu comun de „respirație emoțională”, după cum spune George Ivașcu. Tocmai capacitatea artei de a aduna oamenii laolaltă, de a-i face să râdă și să plângă împreunăm explică de ce teatrul continuă să existe, chiar și atunci când condițiile nu sunt ideale.

0 comentarii