WSJ: Avertismentul ignorat privind securitatea alimentară. Cum manipulează China piața globală a îngrășămintelor

Jeff Stier scrie în Wall Street Journal că ultima conversație pe care a avut-o cu mentorul său, agronomul Norman Borlaug, era despre necesitatea de a fi mereu vigilent în fața șocurilor care pot lovi sistemul de aprovizionare cu alimente. Aceste amenințări pot apărea din cauze naturale, cum ar fi rugina grâului și vremea nefavorabilă, sau din cauza activităților umane, precum conflictele globale prelungite.

Când un om creditat cu salvarea a cel puțin un miliard de oameni de la foamete îți cere să fii atent la un anumit aspect, mesajul devine imposibil de ignorat.

Lecțiile lăsate de un laureat al Premiului Nobel pentru Pace

Lumea se află în prezent în mijlocul unei crize majore de întrerupere a fluxurilor, exact așa cum anticipase marele specialist. Situația actuală este generată de un cumul periculos de factori. Aceştia includ războiul dintre Rusia și Ucraina, controlul exercitat de Iran asupra Strâmtorii Ormuz și manipularea pieței globale a îngrășămintelor de către China.

Guvernul Statelor Unite s-a concentrat cu precădere pe cele două conflicte armate active. Ignoră, însă, modul în care China amplifică efectele acestor războaie asupra pieței de îngrășăminte. Norman Borlaug a primit Premiul Nobel pentru Pace în anul 1970 dintr-un motiv fundamental: securitatea alimentară este egală cu securitatea națională. După cum obișnuiască să spună citându-l pe Lordul John Boyd Orr, pacea nu poate fi construită pe stomacuri goale.

Strategia geopolitică din spatele crizei îngrășămintelor

Casa Albă nu a ignorat această criză emergentă. Dar are obligația de a lua măsuri urgente și concrete pentru a stabiliza aprovizionarea internă cu îngrășăminte. Volatilitatea prețurilor la îngrășăminte amenință să submineze două obiective majore ale administrației. Este vorba despre controlul inflației, în special cea alimentară, și încurajarea unui consum mai mare de fructe, legume și cereale integrale.

Rusia este un exportator important de îngrășăminte, însă prioritățile sale interne au căpătat întâietate pe fondul conflictului armat. În același timp, acțiunile Iranului în Strâmtoarea Ormuz perturbă atât transportul de petrol, cât și livrările de îngrășăminte. China, un mare utilizator de astfel de produse, a fost mult timp al doilea cel mai mare exportator mondial de îngrășăminte. Însă această dinamică s-a schimbat recent. În ultimul an, statul asiatic a început să reducă exporturile pentru a manipula piața internațională.

Producătorii chinezi utilizează sulf american pentru fabricarea îngrășămintelor cu fosfat. Acesta asigură fosforul, unul dintre cei trei nutrienți esențiali alături de azot și potasiu. Începând de la sfârșitul anului trecut, China a suspendat exporturile de îngrășăminte pe bază de fosfat. Ulterior, în luna martie, restricțiile au fost extinse asupra altor soiuri de îngrășăminte. Iar în luna mai a oprit cea mai mare parte a exporturilor de acid sulfuric.

Luate împreună, aceste măsuri au afectat probabil până la 40 de milioane de metrici de exporturi chineze de îngrășăminte. În mare parte din cauza perturbarilor aduse producției de petrol și transporturilor de sulf prin Strâmtoarea Ormuz, prețul sulfului a crescut considerabil. Consumul continuu de sulf realizat de China a contribuit la dublarea prețului acestui element doar în cursul acestui an. În schimb, ţara din Asia interzice exportul de îngrășăminte.

Distorsionarea pieței și amenințarea la adresa securității alimentare

O mare parte din sulful mondial este recuperat ca produs secundar al rafinării petrolului și al prelucrării gazelor naturale. Acesta este convertit ulterior în acid sulfuric. Acesta reacționează cu roca de fosfat minată pentru a produce acid fosforic, folosit la rândul său în fabricarea îngrășămintelor.

Grupul Yuntianhua, o companie de stat din China și unul dintre cei mai mari producători de îngrășăminte cu fosfat din țară, depinde de sulf. Este aceeași materie primă tranzacționată global pe care China o obține de la companiile americane. Cu toate acestea, restricțiile impuse de Beijing împiedică Yuntianhua și alți producători locali să exporte produsul finit. China beneficiază de acces liber la o piață globală deschisă pentru materiile prime. În același timp, refuză accesul la aceeași piață cumpărătorilor de produse finite.

Comportamentul statului chinez are potențialul de a distorsiona costurile pentru fermieri. Atunci când o astfel de politică este aplicată de un adversar important în detrimentul producătorilor și agricultorilor americani, situația devine un exemplu clasic de amenințare la adresa securității alimentare naționale.

„China își restrânge stocurile în loc să vină în ajutor în perioadele de criză globală. Restricțiile la export există din cauza echilibrului intern strâns – ei prioritizează securitatea și își izolează piața internă de șocurile de preț”, a explicat Matthew Biggin, analist senior de mărfuri la BMI, citat de Reuters.

Casa Albă trebuie să adopte o poziție mult mai fermă împotriva politicilor promovate de la Beijing și să consolideze lanțul intern de aprovizionare cu îngrășăminte pentru a reduce vulnerabilitatea țării în fața axei formate din Rusia, China și Iran.