Tupeul domnului Bolojan și „naivitatea” Președintelui

Spuneam mai demult că Bolojan a avut certitudinea că agențiile de rating nu vor retrograda România. De aceea și-a permis să continue să „atârne” de putere. Motivele pentru care n-am fost retrogradați nici de Fitch nici de Moody´s au fost dezbătute în fel și chip, n-are rost să le reiau.

Pentru acea parte a poulației din zonele dezvoltate, oameni cu venituri la nivel european, care ajung fără griji la sfârșit de lună, își permit și o vacanță și nu simt ca o lovitură în stomac factura la lumină, gaz și benzină, tăierile lui Bolojan sunt de aplaudat. Le numesc precum premierul, reforme.

Pentru cei care și-au pierdut locul de muncă, mii de oameni și din sectorul public și din cel privat, pentru pensionarii care taie de la mâncare ca să plătească lumina, pentru cei cu dizabilități care s-au trezit aproape fără resurse, gestionarea economiei românești pare falimentară. Pentru că fiecare vede viața prin propriul buzunar.

Părinții națiunii, președintele și premierul, fac apel la rațiune, înțelegere, raționalizare și acorduri naționale. Dar fiecare își vede tot de propriul buzunar, ca orice simplu cetățean. Metaforic vorbind, propriul buzunar al omului politic este interesul electoral. Care îi aduce poziții politice, putere și resurse.

Tupeul domnului Bolojan

Aflat în ofensivă mediatică, premierul demis Ilie Bolojan pictează tabloul unui stat aflat la limita de avarie, pasând responsabilitatea, ca de obicei la predecesorii săi. Și argumentând pentru necesitatea măsurilor pe care le ia. Altfel nu se poate, susține premierul. Argumentul care să-l susțină în afirmațiile și politicile de austeritate pe care le derulează îl găsește la agențiile de rating. Asta trebuie făcut oricine ar veni.

„Ne vine o notă de plată pentru decizii care n-au fost luate sau pentru decizii greșite”, spune premierul, referindu-se în interviul de la RFI la problema energetică. Dar este un discurs pe care îl practică de un an și ceva de când a venit în fruntea guvernului. Un argument pe care îl aruncă mereu în față PSD-ului „e vina voastră că ați fost la putere” trecând sub tăcere că și PNL sau USR au fost pe acolo.

O întrebare de la ascultători i-a ridicat această problemă la RFI: „și ai voștri sunt de vină, nu?”. Răspunsul a fost la fel de fără jenă: n-am fost eu premier, nu răspund eu pentru alții. Eu răspund pentru ce am făcut și n-am făcut eu în ultimul an. Dar pentru cei familiarizați cu politica e limpede că idolul reformiștilor, Bolojan, n-a scos un sunet de protest în nicio guvernare și față de nicio politică liberală anterioară. Ba a și beneficiat cu două mâini de ele pentru a lua bani la Bihor. ca orice baron local care se respectă.

Oamenii încep să vadă că „regele e gol”

Ce am mai constatat, în timpul interviului de la RFI, că majoritatea întrebărilor publicului nu mai erau din zona neutră sau prietenoasă. Deși tradițional este un post progresist, la care decidenții politici actual fac interviuri „servite” de obicei. Oamenii deja s-au săturat de „vrăjelile” cu greaua moștenire, cu situația economică și cu „reforma” și încep să întrebe „dar tu ce ai de gând să faci să rezolvi problemele, nu doar să te plângi de toată lumea și să te cerți cu toată lumea?”.

Oamenii încep să vadă că, deși până acum era jale dacă nu treceau jaloanele pentru PNRR, atunci când va trebui să depună declarație de avere partenera premierului sau să înceteze mandatul aliatului politic al premierului, nu mai e chiar atât de urgent și obligatoriu să trecem legea ANI în trei săptîmâni. Ar putea sta la Curtea Constituțională și noi ne-am putea lipsi de vreo 700 de milioane.

Boții sunt buni pentru campanii electorale, ridică rapid candidați pe perioade scurte, dând iluzia popularității ideilor acestora în rândul maselor. dar pe termen lung, oamenii verifică pe propria piele că ceea ce aud la televizior nu se leagă cu ce au în cont. Și jocul de imagine devine inutil. De aceea, dacă în toamnă Bolojan nu obține organizarea de alegeri anticipate, de „popularitatea” sa obținută pe bază de boți și sprâncene ridicate se va cam alege praful.

„Naivitatea” Președintelui

De cealaltă parte, președintele vine astăzi, după ratingul Moody´s, cu un discurs mobilizator, apelând la maturitatea politică a partidelor: „Toate aceste obiective pot fi atinse doar dacă partidele renunță la agendele politice și la discursul electoral și lucrează pentru cetățenii care i-au ales. Toate națiunile care progresează pun mai presus de orice siglă de partid interesul comun al oamenilor și al țării. Am încredere că România poate să ducă la bun sfârșit reformele asumate.”

Președintele e orice în afară de naiv. Niciun partid nu e organizație de caritate. Iar cele care ies din cerințele electoratului lor pățesc precum PSD care a pierdut până în 2024 vreo 10 procente. Și continuă pe pantă descendentă. Nici Bolojan, nici Fritz nu sunt dispuși să facă pasul în lateral, dacă nu sunt constrânși în vreun fel. Președintele știe bine și a văzut-o deja pe pielea sa propunându-l pe Tomac. Foștii săi aliați l-au luat în bășcălie.

De aceea nominalizarea lui Nazare mai așteaptă. Bolojan joacă iar cartea împăciuitorului, declarând în interviul de ieri de la RFI că nu se opune unui guvern tehnocrat. Dar… să continue programul său de tăieri, să facă ce vrea Bolojan și în general să nu se schimbe nimic.

Bolojan continuă să mimeze soluțiile la criza politică

Problema este că dacă nota de trecere a agențiilor de rating pentru politicile economice cu care se împăuneză premierul, este corectă, la fel de corect este și că aceleași agenții cer un guvern stabil. Iar Bolojan este evident principala piedică. Soluțiile date de el nu sunt realiste. Nimeni care a votat o moțiune de cenzură nu-i va pune lui un guvern minoritar, că ar fi împotriva unei voințe politice evidente. 70% din populație nu vrea să mai audă de Bolojan pe orice sondaj.

Iar a doua soluție a domnului Bolojan, un guvern PSD-AUR e o variantă desigur, doar că cineva trebuie să o desemneze. Iar președintele o refuză. Destul de firesc, dat fiind că a fost ales ca o alternativă la o astfel de creație politică. Iar această a doua „soluție” a premierului știe și el că nu e o soluție, de aceea o și propune. Pe principiul, nu sunt soluții, rămân eu.

Întrebarea simplă pentru premierul Bolojan este desigur: dacă e ok azi un guvern tehnocrat cu politici de austeritate, de ce nu era ok și acum o lună când a respins guvernul Tomac? De ce a fost nevoie de circul pe care îl vedem de cîteva luni? De ce Veștea nu a fost bun, deși azi e încă prim-vicepreședintele PNL de-a dreapta lui Bolojan? Dar la toate aceste întrebări nici ziariștii, nici publicul nu vor primi niciodată răspunsuri. Pentru că domnul Bolojan este un fel de „altă întrebare” atunci când interlocutorul nu-i dă „servite”. Sau, în cazul lui, „răspund la o singură întrebare”.