The Washington Post: De ce SUA ar putea regreta că Europa cheltuiește mai mult pentru apărare

Trump a fost direct, teatral și tranzacțional în abordarea sa, însă mesajul pe care l-a transmis era împărtășit, în linii mari, de mulți.

Iar europenii au înțeles mesajul. Dacă în 2014 statele NATO, cu excepția Statelor Unite, alocau în medie 1,4% din produsul lor intern brut cumulat pentru apărare, în 2025 acest procent a ajuns la aproape 2,3%,

Într-un articol de opinie publicat de The Washington Post, autorul susține că această evoluție ar putea avea consecințe neașteptate chiar pentru Statele Unite.

Creșterea cheltuielilor Europei nu înseamnă că SUA vor cheltui mai puțin

Totuși, trebuie avut grijă ce îți dorești. Presupunerea obișnuită este că, dacă Europa cheltuiește mai mult pentru apărare, Statele Unite vor putea cheltui mai puțin. În realitate, acest lucru este demonstrabil fals. Cheltuielile europene pentru apărare au ajuns la cel mai ridicat nivel din ultimele decenii, însă Trump a propus un buget record de 1.500 de miliarde de dolari pentru apărare în anul fiscal 2027.

Cheltuielile militare ale Statelor Unite nu au fost niciodată determinate exclusiv de nevoile NATO. Acestea reflectă statutul Americii de superputere globală, cu baze militare, flote și angajamente în întreaga lume.

De altfel, International Institute for Strategic Studies calcula în 2018 că cheltuielile directe ale SUA pentru apărarea Europei reprezentau doar aproximativ 5% din totalul bugetului american destinat apărării.

O Europă mai puternică va deveni și mai independentă de Washington

Pe măsură ce Europa își mărește investițiile în apărare, continentul va deveni mai puțin dependent de Statele Unite. Și, implicit, mai puțin dispus să urmeze necondiționat pozițiile Washingtonului.

Timp de peste 75 de ani, dominația Statelor Unite în cadrul NATO i-a oferit Washingtonului avantaje considerabile. SUA dețin peste 30 de baze militare în Europa. Acestea au permis proiectarea puterii americane nu doar pe continentul european, ci și în Africa, Orientul Mijlociu și Asia. Operațiunile americane din Orientul Mijlociu, inclusiv războaiele din Irak și Afganistan, precum și acțiunile mai recente împotriva Iranului, au depins într-o mare măsură de accesul la bazele europene și de drepturile de survol oferite de aliați.

În multe cazuri, statele NATO au permis utilizarea infrastructurii lor militare chiar și atunci când nu au fost de acord cu războaiele purtate de Statele Unite. Însă, pe măsură ce europenii ajung să considere America un aliat nesigur sau chiar ostil, vor simți tot mai puțin nevoia de a acomoda interesele Washingtonului.

Europa ar putea urma propriile interese strategice

Statele Unite au presupus mult timp că aliații lor vor susține întotdeauna strategia americană, inclusiv campaniile economice desfășurate de Washington. Însă, după cum scrie fostul oficial al Pentagonului Celeste Wallander în revista Foreign Affairs, Europa dispune deja de propriile interese și de propriile instrumente de influență.

Uniunea Europeană controlează o mare parte din activele rusești înghețate. De asemenea, are propriile sancțiuni împotriva transportului maritim, sectorului financiar și tehnologiei din Rusia. Tot în Europa se află SWIFT, sistemul internațional de plăți a cărui excludere a principalelor bănci rusești s-a dovedit esențială.

Dacă Washingtonul va dori să relaxeze presiunea asupra Moscovei în cadrul unei eventuale înțelegeri cu președintele Vladimir Putin, Europa ar putea refuza. În același timp, dacă Statele Unite vor încerca să intensifice presiunea asupra Iranului sau Chinei, europenii ar putea ezita să le urmeze.

Europa ar putea cumpăra tot mai puține arme americane

O altă problemă este reprezentată de industria de apărare. Unul dintre beneficiile mai puțin vizibile ale conducerii americane în cadrul NATO a fost faptul că statele europene au cumpărat armament produs în Statele Unite.

Acestea au achiziționat avioane F-35, lansatoare HIMARS, sisteme Patriot, aeronave P-8 și multe alte echipamente nu doar pentru performanțele lor. Ci și pentru că astfel consolidau legăturile militare cu Washingtonul. Utilizarea acelorași sisteme facilitează desfășurarea operațiunilor comune și oferă statelor aflate pe flancul estic garanția că trupele americane vor continua să fie implicate în apărarea Europei.

Totuși, oficialii europeni vorbesc acum deschis despre necesitatea reducerii dependenței de tehnica militară americană. Ei se tem că o viitoare administrație Trump ar putea bloca actualizările software, livrarea pieselor de schimb sau sprijinul operațional pentru echipamentele deja cumpărate.

Atunci când Danemarca trebuie să ia în calcul declarațiile unui președinte american care amenință Groenlanda, va analiza de două ori înainte de a cumpăra următoarea generație de armament din Statele Unite. Pentru companiile americane din industria de apărare, aceasta ar putea reprezenta o pierdere importantă. Pentru strategia globală a Statelor Unite, consecințele ar putea fi chiar mai mari. Vânzarea de armament nu înseamnă doar tranzacții comerciale. Ea creează relații de cooperare, interoperabilitate și o strategie comună între aliați.

Germania devine noul centru de greutate militar al Europei

Există însă și un ultim risc.

Se vorbește adesea despre faptul că „Europa” cheltuiește mai mult pentru apărare, însă bugetele militare rămân în continuare naționale. În plus, majoritatea guvernelor europene se confruntă cu dificultăți financiare. Analista Liana Fix remarcă, tot în Foreign Affairs, că statul cu cea mai mare capacitate de a majora cheltuielile este Germania. Berlinul începe deja să facă acest lucru la o scară fără precedent. Această evoluție este necesară. Germania a fost prea pasivă prea mult timp. Este o democrație liberală profund integrată în Europa. Nu există motive să se creadă că ar exista vreo tendință agresivă ascunsă în ADN-ul său politic.

Totuși, dimensiunea și puterea contează în relațiile internaționale. O Germanie care va cheltui mult mai mult decât vecinii săi va genera inevitabil îngrijorări în Franța, Polonia și în statele europene mai mici.

Sistemul creat după 1945 riscă să se schimbe

Marele merit al strategiei americane de după 1945 a fost că a rezolvat această problemă. Ea a făcut inutil ca statele europene să gândească și să acționeze ca marile puteri tradiționale. Sub umbrela de securitate oferită de Statele Unite, Franța și Germania nu au mai fost nevoite să își echilibreze reciproc influența. Washingtonul a redus rivalitățile dintre statele europene, rivalități care provocaseră secole de războaie devastatoare.

Astfel a fost creat un sistem stabil, pașnic și favorabil Statelor Unite. Acum însă a fost declanșată o reacție în lanț.

În timp, americanii ar putea ajunge să ducă dorul vechiului NATO, nu pentru că era un sistem perfect echitabil, ci pentru că a fost cel mai de succes sistem de securitate pe care lumea l-a cunoscut vreodată, cu Statele Unite în centrul său.