Citește știri
0 comentarii
Rusia a trecut de la testarea armelor antisatelit co-orbitale la operaționalizarea lor, pozitionând sisteme operaționale în orbită joasă a Pământului, în proximitatea sateliților americani de înaltă valoare Istoria acestui program poate fi urmărită cu precizie. În ianuarie 2020, Rusia,cu sateliții Kosmos-2542 și Kosmos-2543 au efectuat manevre de apropiere coordonate în vecinătatea unui satelit militar american de recunoaștere. Șase luni mai târziu, în iulie 2020, Kosmos-2543 a lansat un proiectil la viteză mare în spațiu. Era un tip de obiect care, potrivit analiștilor americani, ar putea acționa ca o armă antisatelit potentă.
Comandantul US Space Force, generalul John Raymond, citat de Arstechnica, a descris atunci experimentele orbitale ale celor doi sateliți ca reprezentând sateliți de tip „păpușă rusească” și a declarat că „au manifestat caracteristicile unui sistem de armament”. Modelul s-a repetat. Lansarea Cosmos 2588, în mai 2025, a marcat a patra oară în cinci ani când un satelit militar rus a fost plasat pe o traiectorie co-orbitală cu un satelit optic american de recunoaștere. Acesta venea după Kosmos 2542/2543 cu USA 245, Kosmos 2558 cu USA 326 și Kosmos 2576 cu USA 314. Spre deosebire de sateliții GSSAP americani, care manevrează pentru a inspecta alți sateliți, versiunile rusești rămân în mare parte fixe. Ele își urmăresc țintele la mică distanță. Este un comportament compatibil cu cel al unui sistem de armament co-orbital în așteptare.
Ce este o armă co-orbitală și de ce este mai periculoasă
Un sistem de armament co-orbital diferă fundamental de o rachetă antisatelit de tip hit-to-kill lansată de la sol. Acela e tipul pe care Rusia l-a testat în noiembrie 2021 cu racheta Nudol, distrugând propriul satelit defunct Tselina-D. Atunci a produs peste 1.500 de fragmente de resturi orbitale. Un sistem co-orbital este deja în orbită, inspectat de observatori ca un satelit civil aparent inofensiv, gata să fie activat în caz de conflict. Payload-ul unui astfel de satelit nu poate fi identificat din exterior până la detonare sau activare.
Capacitățile rusești de contraatac spațial nu se limitează la sistemele co-orbitale. Rusia a dezvoltat și lasere terestre și o gamă de sisteme de bruiaj al sateliților pentru a nega și degrada capacitățile armelor care se bazează pe informații furnizate de sateliți. Cosmos 2553 a fost lansat în februarie 2022 . Identificat de administrația Biden ca un posibil banc de teste pentru o armă nucleară spațială, el adaugă un nivel suplimentar de îngrijorare.
„Spațiul nu este diferit”
Declarația generalului Whiting vine în contextul în care US Space Command a organizat o serie de exerciții de război spațial de tip APOLLO INSIGHT în 2026, cu participarea a peste 60 de companii private și reprezentanți ai Australiei, Canadei, Noii Zeelande și Regatului Unit în cadrul operațiunii OLYMPIC DEFENDER.
„Dacă nu reușim să ne ajustăm mentalitatea, dacă ne agățăm de mitul că spațiul este cumva «diferit», riscăm să rămânem în urma adversarilor noștri care au făcut deja această ajustare”, a declarat Whiting la conferința de securitate spațială. Trecerea Rusiei de la testare la operaționalizare închide un capitol de ambiguitate strategică. Este exact cel prin care comunitatea internațională putea privi sateliții-armă ca pe experimente. Deschide, în schimb, un altul, în care sateliții de navigație, comunicații și supraveghere pe care se sprijină atât operațiunile militare americane, cât și infrastructura civilă globală devin, explicit, ținte potențiale ale unui adversar care nu mai ascunde intenția.
RECOMANDĂRI NEWSEDGE 
