Muzeele europene își rescriu istoria artei. Rijksmuseum și Prado pun femeile în centrul cercetării

Rijksmuseum din Amsterdam și Museo Nacional del Prado din Madrid au lansat un parteneriat internațional dedicat rolului femeilor în artă și istorie. Proiectul va include un program de burse pentru cercetători, întâlniri între specialiști și o mare expoziție programată pentru 2029, consacrată femeilor care au condus Țările de Jos în secolul al XVI-lea.

Inițiativa se înscrie într-o schimbare mai amplă de perspectivă prin care marile muzee europene încearcă să recupereze artiste, colecționare, protectoare ale artelor și figuri feminine ale căror contribuții au fost mult timp marginalizate.

Nu doar artistele trebuie recuperate

Inițiativa pleacă de la o observație esențială: absența femeilor din istoria artei nu înseamnă că ele au lipsit din lumea artei. Unele au pictat și sculptat. Altele au fost colecționare, comanditare, protectoare sau figuri politice care au contribuit decisiv la circulația operelor și la formarea colecțiilor.

Prado a început în ultimii ani să privească această istorie dintr-un unghi mai larg. Proiectul său The Female Perspective include cercetare, documentare, expoziții, publicații, programe educaționale și dezvoltare digitală. Una dintre mize este identificarea operelor realizate de femei care au fost atribuite ulterior unor artiști bărbați și reinterpretarea unor scene religioase sau mitologice din perspectiva feminină. Este, în fond, o schimbare de perspectivă asupra patrimoniului deja existent, potrivit Ocula.

De la Clara Peeters la Sofonisba Anguissola

Prado nu a organizat prima expoziție individuală dedicată unei artiste decât în 2016. Atunci, a prezentat opera pictoriței flamande Clara Peeters, specialistă în naturi statice în secolul al XVII-lea. Trei ani mai târziu, muzeul a pus față în față operele Sofonisbei Anguissola și Laviniei Fontana. Sunt două pictorițe italiene ale secolului al XVI-lea.

Direcția s-a extins ulterior dincolo de recuperarea unor nume. Muzeul își propune să analizeze și felul în care femeile au funcționat ca protectoare ale artelor și ca actori culturali într-o epocă în care accesul lor la profesia artistică era profund limitat.

În decembrie, Prado va deschide și o expoziție amplă dedicată Marianei de Austria. Regina Spaniei a fost o importantă comanditară artistică a secolului al XVII-lea. Expoziția va reuni aproximativ 100 de opere și va analiza felul în care imaginea reginei a fost creată, promovată și transmisă.

Rijksmuseum și femeile ascunse în propria colecție

echipă interdisciplinară dedicată creșterii vizibilității operelor realizate de femei. Rezultatul a inclus expoziția Women on Paper, deschisă în 2022. Expoziția a reunit gravuri, fotografii și desene semnate de artiste precum Berthe Morisot, Julia Margaret Cameron și Gesina ter Borch.

Tot în 2022, muzeul a prezentat nouă sculpturi ale artistei britanice Barbara Hepworth în grădinile sale. Anul trecut, artista Fiona Tan și-a pus propriile lucrări în dialog cu colecția instituției, într-un proiect care a abordat inclusiv tema sănătății mintale.

Rijksmuseum a creat, de asemenea, o serie de simpozioane dedicate femeilor în muzeu. Astfel, recuperarea istoriei feminine nu rămâne doar o temă de expoziție, ci devine parte a cercetării instituționale.

O bursă pentru cercetarea unei istorii comune

Noul parteneriat va merge însă mai departe. Din septembrie 2027 va începe un program internațional de burse postdoctorale dedicat poziției femeilor în Imperiul Habsburgic. Cercetătorul selectat va putea lucra atât la Rijksmuseum, cât și la Prado. El va contribui la proiectele expoziționale dezvoltate de cele două instituții. Vor fi organizate, de asemenea, întâlniri între experți pentru aprofundarea temelor comune ale istoriei olandeze și spaniole.

Punctul culminant va fi expoziția programată la Rijksmuseum în 2029. Ea va analiza felul în care arta a fost prezentată și percepută în timpul domniei Margaretei de Austria, Mariei de Ungaria și Margaretei de Parma,. Aceste trei femei au guvernat împreună Țările de Jos timp de aproape șase decenii în secolul al XVI-lea.

Este o istorie care, privită din perspectiva muzeelor, poate schimba nu doar numărul femeilor prezente în galerii, ci și felul în care înțelegem formarea culturii europene.