În acest sens, contează veniturile obținute de-a lungul întregii perioade de activitate și contribuțiile achitate în fiecare an. În plus, o carieră lungă poate aduce un avantaj prin punctele de stabilitate prevăzute de legislația în vigoare.
Astfel, pentru o persoană care a cotizat timp de 35-40 de ani la nivelul salariului minim, valoarea pensiei poate fi calculată corect numai dacă sunt luate în considerare veniturile și contribuțiile din întreaga carieră. Pensia publică nu se stabilește pornind de la ultimul salariu încasat. Ea are în vedere punctajul acumulate în perioada de cotizare.
În 2026, calculul pensiilor se realizează în baza Legii nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii. Potrivit regulilor actuale, cuantumul pensiei rezultă din înmulțirea numărului total de puncte obținute de asigurat cu valoarea punctului de referință.
Cum se calculează pensia în funcție de vechime și salariu
Calculul pensiei se face, potrivit legislației în vigoare, prin înmulțirea numărului total de puncte acumulate de o persoană cu valoarea punctului de referință. Numărul total de puncte este format atât din punctele contributive obținute în perioada de activitate, cât și din punctele de stabilitate acordate pentru anii de muncă ce depășesc 25 de ani de cotizare.
Punctajul lunar se stabilește în funcție de venitul brut pentru care salariatul a plătit contribuții. Acesta este raportat la câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat în anul respectiv.
Prin urmare, venitul obținut în fiecare perioadă are un rol important în calcularea punctajului. Un angajat plătit cu salariul minim va acumula, de regulă, mai puține puncte. În schimb, o persoană care câștigă un salariu apropiat de media pe economie sau unul peste medie va obține un punctaj mai mare.
Vechimea în muncă devine însă și mai importantă după depășirea pragului de 25 de ani de cotizare. Pentru perioada contributivă care trece de acest prag, legea acordă puncte de stabilitate. Astfel, pentru fiecare an lucrat peste 25 de ani se acordă 0,50 puncte, pentru anii care depășesc 30 de ani se acordă câte 0,75 puncte, iar pentru perioada de cotizare de peste 35 de ani se acordă câte un punct pentru fiecare an.
În aceste condiții, o persoană care a acumulat 35 de ani de cotizare primește 6,25 puncte de stabilitate. Pentru o vechime de 40 de ani, numărul punctelor de stabilitate crește la 11,25.
Astfel, continuarea activității după 35 de ani de cotizare poate avea un impact semnificativ asupra pensiei. Fiecare an lucrat în plus aduce un punct de stabilitate. La acesta se adaugă punctajul contributiv calculat în funcție de venitul pentru care au fost plătite contribuțiile.
Pensia după 35 și 40 de ani de vechime cu salariul minim
Nu există o valoare fixă a pensiei pentru toți cei care au lucrat 35 sau 40 de ani pe salariul minim. Suma primită la pensionare este influențată de veniturile obținute pe parcursul întregii cariere. De asemenea, un impact are și punctajul acumulat în fiecare an. Prin urmare, salariul minim din anul pensionării nu este suficient pentru a determina cuantumul pensiei.
Pentru a face o estimare orientativă, putem presupune că un angajat a avut, de-a lungul carierei, un venit care a reprezentat în medie aproximativ 47% din câștigul salarial mediu brut. Într-un astfel de scenariu, punctajul poate fi estimat prin raportarea salariului minim la salariul mediu. Calculul rămâne însă unul aproximativ. Raportul dintre cele două venituri nu a fost același în fiecare perioadă. El s-a modificat de-a lungul ultimelor decenii.
În cazul unei persoane cu 35 de ani de cotizare, la punctele obținute în funcție de veniturile realizate se adaugă și cele 6,25 puncte de stabilitate acordate pentru perioada de contribuție care depășește 25 de ani.
Pentru o vechime de 40 de ani, numărul punctelor de stabilitate ajunge la 11,25. Aceste puncte se adaugă la punctajul contributiv acumulat pe baza veniturilor pentru care au fost plătite contribuțiile.
Valoarea finală a pensiei poate fi însă diferită de această simulare. Calculul ține cont de situația concretă a fiecărui pensionar. Veniturile realizate în fiecare an, perioadele asimilate, condițiile de muncă, dar și participarea la Pilonul II pot influența rezultatul final.
Pentru o estimare cât mai apropiată de pensia pe care o va primi efectiv o persoană, este necesară analiza istoricului veniturilor și a perioadelor de cotizare înregistrate în evidențele Casei Naționale de Pensii Publice.
