Panama, a doua oară la mondial. Atacantul care a devenit fundaș în câteva secunde și povestea unui gol decisiv

Selecționata ocupă în prezent poziția 33 în clasamentul general al FIFA. A fost înființată în anul 1937 iar la un an distanță devenea membru oficial FIFA. Primul meci l-au jucat în data de 12 februarie. Atunci au obținut o victorie împotriva Venezuelei, grație golului lui James Santiago „Pié Pá” Anderson, care a devenit primul marcator din istoria echipei.

Primii pași în fotbal

În același an pierdeau în fața Columbiei și înregistrau cea mai mare înfrângere din istorie, 0-11 împotriva echipei din Costa Rica. În primii ani de existență, Panama a jucat în cadrul Campionatului CCCF, dedicat echipelor naționale din America Centrală și Caraibe. În anul 1951 organizează competiția la Panama City. Aici, din pricina unei epidemii locale, au putut participa doar două naționale, Costa Rica și Nicaragua.

Au câștigat competiția cu un record de 3 victorii și un egal. În anii următori au încercat să obțină un nou titlu în CCCF, predecesoarea CONCACAF. În ciuda prezenței unui lider incontestabil precum José Alfredo Poyatos, echipa a întâmpinat de multe ori dificultăți în fața rivalilor din Costa Rica. În anii 70 și 80 echipa obținea victorii în meciurile cu rivalele din Caraibe, însă problemele acute de infrastructură erau unele vizibile.

Rezultatele apar în timp

În 1991 este inaugurată „Copa Centroamericana”, o predecesoare a „Cupei Națiunilor UNCAF”. Aici debutează pe teren propriu. Înving Honduras cu 2-0 prin golurile lui Julio Dely Valdés și Percival Piggott. Returul îl pierd cu 0-3 și ratează calificarea în finala competiției. În anii următori se confruntă din nou cu probleme în plan intern, gazonul de pe majoritatea stadioanelor fiind într-o condiție deplorabilă.

La începutul anilor 2000 echipa trece printr-o perioadă de tranziție. O generație talentată și un interes mai mare acordat fotbalului joacă un rol crucial în ascensiunea echipei „Los Canaleros”. Se califică în premieră la „CONCACAF Gold Cup”, unde termină pe locul doi în grupă. Obțin o victorie de răsunet în semifinale în fața Columbiei, într-un meci decis de legendarul Luis „Matador” Tejada. Parcursul istoric continuă în finală, unde pierd în fața Statelor Unite la loviturile de departajare.

Rezultatul bun îi motivează pe jucători, care în 2009 vor scrie din nou istorie. La „Copa Centroamericana” termină pe locul doi în grupă, după victorii cu El Salvador și Guatemala. O elimină pe Honduras și în finală câștigă la loviturile de departajare în fața echipei din Costa Rica. În următorii 5 ani Panama își face loc încet și sigur pe scena fotbalului mondial.

O primă încercare mondială

O primă încercare vine în anul 2014. În frunte cu Luis Tejada, Panama simte că este mai aproape ca niciodată de Cupa Mondială. „Matadorul” a înscris de șase ori în campania de calificări iar speranțele erau mari. Doar primele patru echipe se calificau iar ocupanta ultimului loc era ocupat de Mexic.

Împotriva acestora au fost învinși la limită. Același Tejada a adus egalarea în minutul 81. Peste doar patru minute Raul Jiménez aducea echipa în avantaj printr-o execuție de generic. Calificarea se juca în ultimul meci, împotriva ocupantei locului 1, SUA. Panamezii sperau ca meciul cu americanii să fie unul mai accesibil, o posibilă victorie a acestora echivalând cu eliminarea Mexicului.

Gabriel Torres deschide scorul după doar 18 minute. Michael Orozco egalează iar în minutul 83 o deviere a portarului Brad Guzan îl prinde la post pe Luis Tejada. Cel mai bun marcator din istoria „Los Canaleros” nu iartă și ridică tribunele în picioare. Emoțiile erau prea mari în fața unui asemenea moment iar acest lucru s-a văzut. Echipa era paralizată, dezorientată iar SUA a profitat.

Speranțe năruite în cinci minute

În minutele de prelungire lovitura de cap a lui Graham Zusi aduce scorul la egalitate. Se așterne liniștea pe stadion. Nimănui nu-i venea să creadă. Peste doar două minute Aron Johansson pune capăt speranțelor panamezilor la mondial. Toată lumea era în lacrimi. Visul mondial s-a năruit în mai puțin de cinci minute. În ciuda rezultatului dezamăgitor, experiența a fost una constructivă.

Selecționerul Dely Valdés a fost înlocuit cu Hernán Darío Gómez. Cel din urmă a fost esențial în stabilirea stilului de joc al panamezilor. Apărarea era bine organizată iar tranzițiile între linii se făceau mult mai bine. Lucrurile păreau că se aliniază din nou pentru Panama. Și într-adevăr asta se întâmpla.

Anul 2018, așteptarea ia sfârșit

Anul 2018 punea capăt așteptărilor panamezilor. În ultimul meci al campaniei de calificări pentru turneul final jucau împotriva vechilor rivali, Costa Rica. Era nevoie ca toate echipele aflate sub Panama în grupă să producă o minune, mai ales Trinidad și Tobago. Aceștia jucau cu SUA, care se afla fix în spatele selecționatei din Panama.

Ajutorul a venit din partea jucătorilor din Trinidad și Tobago, care conduceau cu 2-0 la pauză. Totuși, protagonista episodului nostru era condusă cu 1-0 la pauză de Costa Rica. În urma unei decizii controversate a centralului Walter López, golul egalizator al echipei din Panama este validat. În momentele de maximă necesitate ies la iveală adevărații eroi.

Fundașul central Roman Torres, căpitanul echipei, a profitat de o lovitură de cap deviată în careul mic. De un șut puternic al acestuia, cu piciorul drept, a fost nevoie pentru a declanșa nebunia. Tribunele erau în extaz iar peste doar câteva minute urma să se declanșeze sărbătoarea, conform thesefootballtimes.co.

Grupa infernală din Rusia

Se aude fluierul final iar suporterii intră pe gazon. Panama și-a luat revanșa în fața americanilor pentru meciul care a avut loc cu patru ani în urmă. Ziua următoare a fost declarată de către președintele statutului sărbătoare națională. Echipa o să facă deplasarea în Rusia, unde vor juca într-o grupă infernală. Cum se va descurca debutanta împotriva selecționatelor din Belgia, Anglia și Tunisia?

Data este 18 iunie 2018, una de consemnat în istoria echipei panameze. În meciul de debut, cu Belgia, „La Marea Roja” obține un egal la pauză. În repriza a doua belgienii înscriu de trei ori și închid meciul. Peste doar șase zile joacă cu Anglia. Înfrângerea categorică cu britanicii, 6-1, este una amară.

Nu mai existau șanse la calificare, însă, golul lui Felipe Baloy este primul din istoria selecționatei la Cupa Mondială. Meciul cu Tunisia se încheie tot cu o înfrângere, autogolul lui Yassine Meriah aducând încă o reușită în contul panamezilor. Trei înfrângeri din tot atâtea meciuri și unsprezece goluri primite descriu parcursul echipei.

Portarul lui Dinamo și golul decisiv

În acest episod am vorbit despre mai mulți sportivi legendari din istoria protagonistei noastre. Unul din cei mai selecționați fotbaliști este portarul Jaime Penedo, care a fost titular în poarta echipei la Campionatul Mondial din 2018. Stopperul, atunci legitimat la Dinamo București, a adunat în 15 ani 137 de selecții la echipa națională.

De 66 de ori a îmbrăcat tricoul echipei José Luis Rodríguez. Poreclit „Puma”, jucătorul a înscris ultimul gol al selecționatei în meciul cu El Salvador. Scorul a fost deschis în minutul 17 de Cesar Blackman. De la punctul cu var a punctat Eric Davis iar aproape de final Rodríguez a închis tabela.

Golul a declanșat o bucurie de nedescris în tribune. Foarte important este și momentul în care a venit acesta. Recent, contractul sportivului a fost reziliat de Steaua Roșie Belgrad, după două luni și jumătate la echipă, conform GSP. Panama se califica la a doua Cupă Mondială iar eroul acestui meci înscria un gol decisiv într-un meci crucial.

Atacantul care a ajuns fundaș

În rândurile precedente am vorbit despre golul lui Roman Torres în meciul cu Costa Rica. Cu 120 de selecții la prima reprezentativă, traseul lui Torres a fost unul sinuos. Precum mentorul acestuia, Luis Tejada, Torres a jucat pentru mai multe echipe pentru scurte perioade. Puțini știu cum a ajuns fundașul să joace în centrul apărării.

În perioada junioratului a evoluat pe poziția de atacant. Tânărul de 15 ani juca atât de bine încât a câștigat un loc într-o tabără organizată de naționala sub 17 ani a Panamei. Atunci a luat o decizie care i-a schimbat complet viața. Erau peste 200 de adolescenți. În acel moment, antrenorii i-au rugat pe toți cei care erau atacanți să ridice mâna.

Văzând câți concurenți sunt pe post, Torres a decis în acele secunde să spună că joacă fundaș. Era o opțiune mai accesibilă, puțini tineri fiind dornici să joace în apărare. De atunci a evoluat pe acea poziție și a devenit cunoscut pentru stilul de joc fizic. Instinctul în fața porții a fost acolo când a contat cel mai mult. În careul mic, precum un veritabil vârf, Torres a calificat naționala la prima Cupă Mondială.

Capitolul 12/48

Întotdeauna ne imaginăm finalele celor mai prestigioase competiții între cele mai bune echipe din lume. Istoria ne arată că de multe ori ne putem înșela. În ultimii ani a existat o echipă care a produs nenumărate surprize. Croația a obținut poziția a treia la ultimul mondial.

Mai mult de atât, acum opt ani a jucat în marea finală. Acestea sunt doar câteva din rezultatele remarcabile ale unei echipe care a trecut prin multe. Regimuri politice, războaie, sportul rege a ieșit victorios din toate acestea. Unul din cei mai buni jucători croați din istorie are o poveste de viață demnă de o ecranizare. Despre toate acestea aflăm în episodul de mâine, de la 10:30!