Orez preparat în stil româno-spaniol, nu e nici paella nici pilaf, dar o să vă placă. M-a inspirat semifinala din București a Campionatului Mondial de Paella

Orice familie de aici are o rețetă tradițională „ca la mama acasă” de paella. Chiar și eu am una și o să râdeți dacă vă spun că și a mea e cam „de la mama”. Un că mama făcea paella, dar gătea mult pilaf și orez la cuptor și practic am îmbinat rețeta de aici cu ce făcea mama.

În București am văzut că e, în acest weekend, semifinala Campionatului Mondial de Paella, așa că am zis să vă provoc s-o faceți și voi acasă. Spaniolii o fac într-o tavă rotundă, specială, numită paelleră, dar o puteți găti fără griji și într-o tavă normală.

Paella Valenciană

Aici paella valenciană este considerată singura „adevărată” paella de către puriști și este protejată ca patrimoniu cultural.

• Ingrediente de bază: Se folosește carne de pui și iepure, fără pește, fără fructe de mare. E la origine un preparat al țăranilor care cultivau orez în Albufera, lângă Valencia. Puneau orez, resturi de carne de iepure de câmp, de la un pui, plus ce legume mai aveau prin grădină.
• Legume specifice: Include obligatoriu fasole verde lată și boabe de fasole albă, cu bob mare.
• Orezul: Se folosește un orez cu bob scurt (soiul bomba), care absoarbe bine lichidul fără a deveni lipicios. Dacă un găsiți e bun și cel cu bob rotund.
• Fără fructe de mare: În varianta autentică din Valencia, nu se amestecă niciodată carnea cu fructele de mare.

Alte tipuri de paella

În afara regiunii Valencia, sau în zonele de coastă, preparatul se adaptează ingredientelor locale:

• Paella de marisco (cu fructe de mare): Înlocuiește carnea cu pește proaspăt de coastă, creveți, midii sau scoici. Este varianta cea mai populară în zonele turistice.
• Paella mixta: Este o variantă care combină carnea (pui) cu fructele de mare. Spaniolii o numesc de mar y monte, de mare și de munte.
• Paella de verduras (vegetariană): Se bazează exclusiv pe legume de sezon, precum anghinare, ardei, vinete și mazăre.

Secrete de preparare a paellei

Indiferent de variantă, spaniolii respectă câteva reguli de aur pentru un rezultat perfect:

• Socarrat: Este stratul de orez ușor ars și crocant de pe fundul tigăii, considerat cea mai delicioasă parte.
• Șofranul: Se folosește pentru aroma specifică și culoarea galbenă naturală, evitându-se coloranții artificiali.
• Fără amestecare: Odată ce orezul a fost întins în tigaie și supa a fost adăugată, acesta nu se mai amestecă deloc.
• Ingrediente proaspete: Se pune accent pe folosirea alimentelor integrale, cât mai puțin procesate, pentru a menține un stil de viață sănătos.

Rețeta pas cu pas

1. Încinge câteva linguri de ulei de măsline extra virgin în tigaie. Spaniolii pun din belșug, eu pun 3-4 linguri să nu fie prea gras orezul. Adaugă carnea, 300-400 de g, tăiată bucăți și prăjește-o bine pe toate părțile până devine aurie. Eu am folosit iepure și pui, dar poți folosi orice fel de carne.
2. Adaugă 30- de g de orez și o mână de fasole verde curățată și ruptă în bucăți peste carne, lăsându-le să se prăjească puțin împreună pentru a absorbi aromele.
3. Toarnă 1 litru de apă (sau supă) de la început. Adaugă boiaua, șofranul, sarea și piperul. Focul trebuie să fie mediu. Amestecă foarte puțin și cu mare grijă, pentru a nu sparge bobul de orez.
4. Lasă totul să fiarbă aproximativ 15 de minute pe aragaz. Să fie orezul al dente, aproape făcut.
5. Bagă tigaia la cuptor pentru încă 20 de minute (căldură sus-jos cu ventilație). Să facă și crustă
6. După ce este gata, scoate-o din cuptor și las-o să se odihnească 5-10 minute înainte de servire.

De ce m-am inspirat din pilaful mamei

Eu o mai amestec, nu iese chiar bob cu bob. Pun mai mult orez decât pun spaniolii și startul de orez din tigaie e mai gros. Nu se face crusta chiar cum le place lor. Nici un e așa de uleioasă cum le place lor. Dar e f bun orezul meu. Nouă în familia ne place și chiar și spaniolii care au venit în vizită au mai cerut o porție.

Încercați și voi ca masa de duminică. Poftă bună!