Opinie WSJ: De ce își pierd tinerii americani încrederea în capitalism și cum a transformat social media mișcarea socialistă

Într-o analiză publicată în The Wall Street Journal, editorialista scrie că ascensiunea acestei ideologii trebuie luată în serios. Mai ales într-un moment în care încrederea americanilor în instituțiile tradiționale este în declin.

Punctul de plecare al analizei este un sondaj CNN/SSRS potrivit căruia 34% dintre alegătorii democrați sau independenții care înclină spre Partidul Democrat se identifică drept „socialiști democrați”. Noonan amintește și victoria lui Abdul El-Sayed în alegerile interne ale democraților din Michigan pentru Senat. El a fost susținut în special în zonele progresiste și în orașele universitare.

Pentru autoare, aceste evoluții arată că socialismul american nu poate fi respins pur și simplu prin argumentul că modelele socialiste au eșuat în trecut. Mulți dintre cei care susțin astăzi socialismul, spune ea, fie nu cunosc istorie, fie consideră că pot construi o versiune diferită.

Ce înseamnă, de fapt, socialismul pentru noua stângă americană

Noonan arată cât de radicale pot fi unele dintre aceste propuneri. Ea citează un interviu acordat de Megan Romer, copreședintă națională a organizației Democratic Socialists of America. Ea a răspuns afirmativ la o serie de întrebări despre desființarea sau transformarea profundă a unor instituții americane.

Printre propuneri se numără desființarea Senatului, schimbarea modului în care funcționează președinția și Curtea Supremă. A vorbit și despre desființarea agenției pentru imigrație și control vamal ICE și renunțarea la granițele naționale ca obiectiv pe termen lung. De asemenea, Megan Romer este de acord cu reducerea finanțării Pentagonului, cu diminuarea radicală a sistemului penitenciar și cu trecerea în proprietatea statului sau a comunității a unei mari părți dintre marile companii.

Aceste propuneri nu reprezintă poziția tuturor democraților americani și nici nu descriu politica oficială a întregului Partid Democrat. Ele aparțin aripii socialiste și progresiste a stângii americane, care a devenit mai vizibilă în ultimii ani.

Noonan consideră că succesul acestei aripi este legat și de capacitatea susținătorilor săi de a comunica foarte bine în mediul online. Sunt oameni tineri, educați și obișnuiți cu internetul, spune ea. Ei înțeleg cum se formează reacțiile publicului și cum poate fi transformată o idee politică într-un mesaj care produce emoție.

Autoarea este de părere că socialismul are un avantaj într-o epocă dominată de rețele sociale. Deoarece este prezentat nu doar ca un sistem economic, ci ca o promisiune morală și socială. Curentul vorbește despre echitate, protecție socială și împărțirea resurselor, teme care pot fi transformate ușor în mesaje puternice și mobilizatoare.

De ce sunt tinerii americani mai atrași de socialism

Noonan respinge explicația simplă potrivit căreia americanii vor doar „schimbare”. Dorința de schimbare a existat întotdeauna în politica americană, spune ea. În spatele popularității actuale a socialismului vede mai multe cauze.

Una dintre ele este criza financiară din 2008. Un american care are astăzi 25 de ani era copil atunci. A văzut părinți speriați, oameni care și-au pierdut locurile de muncă și familii afectate de prăbușirea pieței imobiliare. În același timp, după criză, guvernul american a intervenit pentru salvarea unor instituții financiare. Iar mulți dintre cei responsabili pentru criză nu au suportat, în percepția publicului, consecințele pe care acesta le considera necesare. Pentru această generație, spune Noonan, experiența a slăbit încrederea în capitalismul de piață liberă.

Apoi există problema locuințelor. Tinerii se întreabă dacă vor putea vreodată să își cumpere o casă. Pentru generațiile precedente, proprietatea asupra unei locuințe oferea stabilitate financiară și sentimentul că ai un loc al tău și că participi la prosperitatea societății. Creșterea prețurilor și dificultatea de a cumpăra o locuință au schimbat această perspectivă.

De ce socialismul nu mai este asociat automat cu Uniunea Sovietică

Un alt motiv este distanța față de Războiul Rece. Pentru generațiile care au trăit în perioada în care Statele Unite și Uniunea Sovietică se confruntau direct, cuvântul „socialism” era asociat cu lipsurile economice, cenzura, poliția secretă și lipsa libertăților din regimurile comuniste din Europa de Est.

Pentru un tânăr american de astăzi, toate acestea sunt istorie. Uniunea Sovietică a dispărut în 1991. Iar experiența comunismului nu mai este una personală. În schimb, atunci când aude „socialism”, spune Noonan, poate să se gândească mai degrabă la țările nordice și la servicii medicale publice, beneficii sociale generoase și o distribuție mai egală a resurselor. Autoarea observă astfel că același cuvânt a ajuns să însemne lucruri foarte diferite pentru generații diferite.

Când scade încrederea în instituții, politica devine mai radicală

Noonan spune că ascensiunea socialismului nu poate fi separată de criza de încredere în instituțiile americane. Încrederea în Congres, presă, universități, biserici și instanțe a scăzut. Atunci când oamenii nu mai cred că instituțiile existente pot fi reparate, devin mai dispuși să le înlocuiască. „Când încrederea în Congres, presă, universități, biserici și instanțe scade, mișcările de reformă devin mai radicale”, scrie Noonan.

În această ecuație intră și rețelele sociale. Platformele online recompensează opiniile puternice și conflictuale, nu neapărat pozițiile moderate. Un politician sau activist care adoptă o poziție radicală poate primi mai multă atenție, mai mulți urmăritori și mai multă vizibilitate.

Capitalismul are o problemă. Nu este o poveste care inspiră

Noonan își asumă în mod clar poziția în favoarea capitalismului. Ea susține că economia de piață pornește de la comportamente umane elementare. Amintește de dorința de a construi, de a inventa, de a face comerț, de a munci și de a progresa.

În schimb, socialismul este, în viziunea ei, un proiect construit de sus în jos. Presupune, spune ea, intervenția statului pentru a impune o anumită viziune asupra dreptății economice.

Autoarea recunoaște însă că nici capitalismul nu este un sistem perfect. Poate produce inegalitate, nedreptate și suferință. Tocmai de aceea, spune ea, societățile occidentale au construit în ultimul secol sisteme de protecție socială. A punctat aici ajutoarele pentru cei săraci, serviciile publice și mecanismele prin care oamenii care cad economic să poată fi sprijiniți.

Rezultatul este ceea ce Noonan numește o economie mixtă. Ea descrie un sistem imperfect și costisitor, care combină piața liberă cu intervenția statului. Autoarea consideră însă că acesta poate fi îmbunătățit continuu. Și că, în perspectivă istorică, ar putea fi unul dintre cele mai funcționale compromisuri găsite până acum.