Prea mulți turiști, prea puțină protecție. Adevărul din spatele degradării traseelor montane ale României

Nu doar numărul contează, ci și felul în care se face turism: sejururi scurte, plecări frecvente și aglomerație concentrată în weekenduri sau în câteva puncte deja cunoscute. În locul vacanțelor lungi, apar vizite repetate, care aduc un flux constant de oameni pe aceleași trasee.

În acest context, muntele nu mai are timp să se refacă între două perioade aglomerate. Potecile devin mai late, solul se degradează, iar zonele considerate odinioară izolate ajung să fie circulate aproape continuu. Dincolo de peisajele spectaculoase și de cifrele care arată un interes tot mai mare pentru turismul montan, apare o întrebare esențială: cât poate duce, în realitate, natura?

Creșterea turismului montan și efectele sale directe

Datele din 2025 arată că turismul din România a rămas la un nivel ridicat, chiar dacă a înregistrat unele fluctuații. Potrivit Institutului Național de Statistică, în 2025 s-au înregistrat aproximativ 13,9 milioane de sosiri în structuri de cazare, iar numărul total al înnoptărilor a ajuns la 29,685 milioane . Chiar dacă vorbim despre o scădere de 2,4% față de 2024, presiunea asupra zonelor montane nu a scăzut proporțional, deoarece o mare parte din fluxul turistic se concentrează în câteva județe-cheie, în special Brașov, Prahova și Sibiu.

Un indicator relevant pentru turismul montan este distribuția teritorială a turiștilor. În 2025, județul Brașov a atras aproximativ 1,3 milioane de turiști, ceea ce îl plasează în topul destinațiilor naționale . Această concentrare generează un impact direct asupra traseelor montane, unde fluxul de vizitatori se suprapune pe infrastructură limitată. Practic, aceleași trasee suportă anual sute de mii de treceri, fără o extindere proporțională a capacității de gestionare.

În paralel, structura turismului s-a modificat. În 2025, turiștii români au reprezentat 81,4% din totalul sosirilor, în timp ce turiștii străini au ajuns la 18,6% . Deși numărul total al românilor a scăzut cu aproximativ 4,6%, aceștia rămân principalul motor al turismului montan .

Dezvoltarea haotică: între profit și lipsa controlului

Un raport privind turismul montan arată că România se confruntă cu probleme structurale grave: construcții necontrolate, exploatări forestiere abuzive și lipsa infrastructurii adecvate. În multe zone turistice, deșeurile menajere și poluarea fonică au devenit constante .

În același timp, aproape jumătate dintre unitățile de cazare sunt clasificate la 1 sau 2 stele, iar doar 14% ating standarde ridicate. Această structură indică o dezvoltare rapidă, dar fără o strategie coerentă, ceea ce afectează atât experiența turiștilor, cât și mediul natural .

Pe lângă presiunea umană, mediul montan resimte și efectele schimbărilor climatice. Fenomenele extreme devin tot mai frecvente: valuri de căldură, furtuni violente și variații bruște de temperatură. Acestea afectează direct stabilitatea solului, stratul de zăpadă și siguranța traseelor turistice .

În acest context, turismul necontrolat accelerează procesele deja declanșate de schimbările climatice. Zonele fragile ajung să suporte o dublă presiune, iar capacitatea lor de regenerare scade semnificativ.

Cine ar trebui să protejeze munții?

Responsabilitatea protecției nu aparține unei singure instituții. Statul, autoritățile locale, operatorii din turism și turiștii au roluri distincte. În realitate, lipsa unei strategii unitare rămâne principala problemă.

Turismul contribuie direct cu peste 5% la PIB-ul României și susține locuri de muncă în numeroase regiuni. Acest impact economic determină o presiune constantă pentru dezvoltare rapidă, de multe ori în detrimentul mediului. Fără reguli clare și aplicate, echilibrul dintre profit și conservare devine imposibil.

Ce spun operatorii din teren?

Pentru a înțelege situația dincolo de statistici, am discutat telefonic cu reprezentanți ai unor administrații locale, servicii Salvamont și administratori de trasee din mai multe zone montane. Tema centrală nu a fost schiul, ci starea traseelor turistice, modul în care acestea sunt întreținute și presiunea tot mai mare exercitată de numărul de vizitatori.

În Munții Bucegi, una dintre cele mai frecventate zone montane din țară, reprezentanții Salvamont România au confirmat că unele trasee ajung la un nivel de utilizare mult peste capacitatea lor naturală. În anul 2023 au avut loc peste 6.500 de intervenții Salvamont la nivel național, o parte semnificativă în Bucegi. Operatorii din teren explică faptul că trasee precum cele spre Babele sau Vârful Omu prezintă porțiuni afectate de eroziune accentuată, cauzată de traficul constant. Solul devine instabil, iar vegetația dispare în zonele unde turiștii ies din traseul marcat.

În Parcul Național Piatra Craiului, administrația parcului a subliniat că numărul vizitatorilor a crescut constant în ultimii ani, depășind 150.000 anual. Reprezentanții au explicat că întreținerea traseelor presupune lucrări regulate de refacere a marcajelor, consolidarea potecilor și instalarea de elemente de siguranță. Cu toate acestea, resursele financiare și umane rămân limitate. În unele sectoare, traseele necesită intervenții frecvente din cauza degradării rapide, mai ales în zonele abrupte.

Un alt exemplu vine din Munții Apuseni, unde administratorii locali și ghizii montani au atras atenția asupra problemelor legate de orientare și infrastructură. În lipsa unor sisteme digitale integrate sau a unei semnalizări uniforme, turiștii ajung frecvent în afara traseelor marcate. Acest lucru duce atât la risc crescut de accident, cât și la extinderea zonelor afectate de degradare. Conform datelor furnizate de ghizi locali, în unele zone turistice populare, lățimea potecilor s-a dublat în ultimii ani din cauza circulației necontrolate.

Între atractivitate și risc

Munții României rămân printre cele mai accesibile și spectaculoase destinații din Europa de Est. Tocmai această accesibilitate devine un risc. Fără limitări clare ale fluxului de turiști și fără educație ecologică, zonele montane riscă să își piardă tocmai elementele care le fac atractive.

Echilibrul între turism și protecția naturii nu mai reprezintă o opțiune, ci o necesitate. În lipsa unor măsuri concrete, creșterea numărului de turiști se poate transforma într-un factor de degradare ireversibilă.

Turismul montan din România se află într-un punct critic. Datele arată o creștere constantă a numărului de vizitatori, dar și o acumulare de probleme care afectează mediul natural. Fără intervenții clare, riscul nu constă doar în degradarea peisajelor, ci și în pierderea unui patrimoniu natural esențial pentru generațiile viitoare.