Misterul semnelor preistorice descoperite în peșterile Germaniei

Artefactul, sculptat în fildeș de mamut în urmă cu aproximativ 40.000 de ani, aparține culturii aurignaciene, una dintre primele culturi asociate oamenilor moderni (Homo sapiens) stabiliți în Europa. Deși semnele nu pot fi considerate o formă de scriere propriu-zisă, un nou studiu sugerează că ele ar putea reprezenta un pas timpuriu spre organizarea simbolică a informației.

Analiza statistică a „tipurilor de semne”

Cercetarea, publicată în revista științifică Proceedings of the National Academy of Sciences, a examinat peste 200 de artefacte datate între 43.000 și 34.000 de ani, provenind din patru peșteri din sud-vestul Germaniei. Printre acestea se numără și Peștera Geissenklösterle, locul unde a fost găsită figurina „Adorant”.

Lingvistul Christian Bentz, de la Universitatea Saarland, autorul principal al studiului, explică faptul că cercetătorii au analizat computațional modul în care au fost utilizate aceste „tipuri de semne” – crestături, linii, puncte, cruci sau forme stelare. Ei au urmărit așa-numita „densitate a informației”, adică volumul de informație conținut într-o unitate minimală, comparabilă, în limbajul modern, cu o silabă sau un caracter.

Rezultatele indică faptul că semnele nu erau aplicate la întâmplare. De pildă, simbolurile în formă de cruce apar exclusiv pe unelte și figurine animale, dar lipsesc de pe reprezentările umane. Această distribuție selectivă sugerează existența unor convenții culturale transmise de-a lungul generațiilor.

Între decor și sistem simbolic

Cultura aurignaciană este cunoscută pentru unele dintre cele mai vechi exemple de artă figurativă din Europa. Printre creațiile sale se numără statuete de animale: mamuți, lei de peșteră, cai, dar și ființe hibride, care combină trăsături umane și animale. Celebrul „Om-Leu” din peștera Hohlenstein-Stadel este unul dintre cele mai reprezentative exemple ale acestei imaginații simbolice.

Majoritatea artefactelor analizate au fost realizate din fildeș de mamut, dar și din os sau corn de animal. În aceeași zonă au fost descoperite și unele dintre cele mai vechi instrumente muzicale cunoscute, precum flaute din os și fildeș, ceea ce indică un nivel ridicat de complexitate culturală.

Potrivit autorilor studiului, secvențele de semne identificate pe aceste obiecte diferă statistic de sistemele de scriere moderne. Cu toate acestea, densitatea informațională a acestor secvențe este comparabilă cu cea a proto-scrierii din Mesopotamia.

Paralele cu proto-cuneiforma din Uruk

Cercetătorii au comparat rezultatele cu sistemul proto-cuneiform din orașul antic Uruk, apărut în jurul anului 3300 î.Hr. în Mesopotamia. Proto-cuneiforma este considerată un precursor al scrierii cuneiforme, unul dintre cele mai vechi sisteme de scriere cunoscute, utilizat timp de milenii în Orientul Apropiat.

Deși semnele aurignaciene nu pot fi clasificate drept scriere, lipsindu-le legătura clară cu structura limbajului vorbit, ele prezintă anumite trăsături organizatorice similare: utilizare convențională, repetitivitate și structurare secvențială.

Arheologul Ewa Dutkiewicz, coautoare a studiului și cercetătoare la Muzeul de Preistorie și Istorie Timpurie din Berlin, subliniază că nu se poate afirma ce limbă vorbeau oamenii din acea epocă. Totuși, majoritatea specialiștilor consideră că Homo sapiens de acum 40.000 de ani aveau deja un limbaj articulat, comparabil structural cu limbile actuale.

O capacitate cognitivă remarcabilă

Descoperirile sugerează că primii oameni moderni stabiliți în Europa nu doar că produceau artă sofisticată, ci și operau cu sisteme simbolice coerente. Convențiile identificate în distribuția semnelor indică transmiterea cunoașterii pe termen lung, un element esențial pentru apariția oricărei forme de proto-scriere.

Chiar dacă aceste semne nu reprezintă un limbaj scris în sensul clasic, ele demonstrează existența unei gândiri abstracte și a unei organizări simbolice avansate. Într-o perioadă în care Homo sapiens își extindea prezența pe continentul european și intra în contact cu populațiile de Neanderthal, capacitatea de a crea și transmite simboluri ar fi putut constitui un avantaj evolutiv major.

Astfel, micile crestături din fildeșul de mamut nu sunt doar simple decorațiuni. Ele pot fi privite drept fragmente ale unui drum lung, care avea să conducă, zeci de milenii mai târziu, la apariția scrierii și la nașterea civilizațiilor istorice, scrie stiripesurse.ro.