Meme-ul este noul barometru al crizelor globale. Psihologia din spatele glumelor despre războaie și scandaluri

Fenomenul nu este însă nou. Internetul a transformat umorul într-o reacție colectivă la evenimentele majore. În câteva ore de la apariția unei știri, apar deja primele meme-uri care circulă pe platforme precum X, Facebook, Instagram sau TikTok. 

În spatele acestui comportament se află însă mecanisme psihologice complexe. Cum ar fi anxietatea colectivă, nevoia de distanțare emoțională sau chiar oboseala morală produsă de fluxul constant de crize. 

Umorul combate anxietatea

Cercetările din domeniul psihologiei media arată că expunerea constantă la știri negative poate duce la ceea ce specialiștii numesc „information overload” sau suprasarcină informațională. Este vorba despre un fenomen care crește nivelul de stres și anxietate și determină oamenii să caute modalități rapide de reglare emoțională, inclusiv prin umor.

Specialiștii în psihologie spun că umorul în fața tragediei este adesea un mod prin care oamenii încearcă să gestioneze realități greu de suportat.

Oamenii își „construiesc” un sistem de apărare

Psihologii consideră de mult timp că umorul poate funcționa ca un mecanism de apărare în fața situațiilor stresante. Atunci când oamenii sunt expuși la evenimente negative pe care nu le pot controla, transformarea lor în glume poate reduce presiunea emoțională. 

Conceptul este discutat încă din lucrările clasice de psihanaliză. De-a lungul anilor, mulți cercetători în domeniu au scris despre faptul că umorul este descris ca un mecanism de apărare matur, capabil să transforme emoțiile negative în experiențe psihologice mai ușor de tolerat.

Un exemplu clasic este lucrarea „Jokes and Their Relation to the Unconscious”, din 1905, scrisă de Sigmund Freud. Pe scurt, autorul menționează că glumele și umorul permit exprimarea unor gânduri sau emoții reprimate într-o formă acceptabilă social. Prin mecanismul glumei, tensiunea psihică acumulată este eliberată. Iar individul poate face față mai ușor anxietății sau conflictelor interioare.

Emoțiile puternice se pot controla prin umor

„În situațiile în care ne confruntăm cu evenimente pe care nu le putem controla, cu ajutorul umorului putem crea o distanță emoțională față de sentimentul de anxietate pe care îl resimțim. Meme-urile sunt, în esență, o formă colectivă de a procesa în mediul online aceste emoții”, explică Ema Panainte, psihoterapeut și psiholog clinician, în cadrul unui interviu pentru News Edge.

Din perspectivă psihologică, reacția are justificări solide. Studiile de specialitate arată că umorul poate reduce nivelul de stres perceput și poate ajuta oamenii să gestioneze emoțiile negative. Cercetări din domeniul psihologiei comportamentale arată că umorul poate funcționa ca o strategie adaptativă. Ceea ce ar reduce impactul psihologic al evenimentelor stresante. 

În același sens, Mihaela Constantin, psiholog clinician și psihoterapeut sistemic, spune că reacția apare adesea atunci când societatea este expusă simultan la prea multe evenimente dramatice. „Mintea umană nu poate procesa simultan prea multe evenimente încărcate moral și emoțional precum sunt cele care se petrec în prezent și care ne privesc pe noi, pe toți, ca locuitori ai acestei planete”, a specificat ea în cadrul unui interviu pentru News Edge.

„Când apar scandaluri majore, nedreptăți sau conflicte armate, oamenii trăiesc furie, frică, indignare și confuzie. Pentru a reduce anxietatea, psihicul uman, tocmai pentru a se proteja, tinde să se concentreze pe lucruri mai puțin dureroase, până la ignorarea evenimentelor reale”, a adăugat specialista.

Internetul este acceleratorul reacțiilor emoționale

În epoca digitală, reacțiile emoționale colective apar și se propagă mult mai rapid decât în trecut. Dacă înainte, glumele despre evenimentele politice sau sociale circulau în cercuri restrânse, astăzi ele pot deveni virale în câteva minute. 

Sociologii vorbesc despre „viralitatea emoțională” a conținutului online. Este vorba despre un fenomen prin care mesajele care conțin emoții puternice, inclusiv umor sau indignare, sunt distribuite mult mai rapid în rețelele sociale.

„Rețelele sociale au accelerat foarte mult felul în care oamenii procesează evenimentele. Iar meme-urile sunt una dintre formele cele mai rapide prin care emoțiile colective se exprimă”, spune Ema Panainte.

Meme-urile au devenit, în acest sens, un fel de limbaj cultural al internetului. Ele nu transmit doar glume, ci și reacții sociale, ironii sau forme de critică. „Meme-urile funcționează ca o formă de limbaj cultural al internetului. De asemenea, ele reflectă și interesul societății pentru anumite subiecte”, a mai explicat ea.

„Acestea apar și circulă intens în jurul temelor care captează atenția publicului la un moment dat. În acest sens, ele pot funcționa ca un fel de barometru cultural. Arată nu doar ce îi îngrijorează pe oameni, dar și despre ce vorbesc cel mai mult”, menționează apoi specialista.

Tragediile riscă să devină banale

Deși umorul poate ajuta la gestionarea anxietății, specialiștii avertizează că există și un revers al medaliei. Atunci când tragediile ajung să devină subiect pentru imagini ironice sau glume virale, există riscul ca gravitatea lor să fie percepută superficial. Unele studii din domeniul comunicării digitale arată că simplificarea excesivă a evenimentelor complexe prin imagini sau glume poate reduce nivelul de empatie al publicului față de victimele unor tragedii.

„Aceste meme-uri simplifică realitatea și pot reduce evenimente complexe, care au consecințe grave, la o imagine sau o glumă, iar în unele cazuri o tragedie riscă să devină ceva banal. În același timp, pentru mulți oameni, meme-urile nu înlocuiesc înțelegerea serioasă a situației, ci pot coexista cu ea”, spune Ema Panainte.

Mihaela Constantin atrage atenția că uneori psihicul uman preferă chiar și o versiune distorsionată a realității, dacă aceasta reduce tensiunea emoțională. „Mintea umană preferă minciuna dacă îi oferă un anumit confort, decât un adevăr care poate fi dureros. Nu pentru că oamenilor nu le mai pasă. Ci pentru că psihicul are nevoie de mecanisme de apărare pentru a nu rămâne permanent într-o stare de tensiune”, a declarat ea.

Dispare sensibilitatea

Un alt efect posibil al umorului despre tragedii este desensibilizarea. Atunci când publicul este expus frecvent la glume despre conflicte, războaie sau dezastre, emoția inițială poate deveni treptat mai slabă. Fenomenul este apropiat de ceea ce psihologii numesc „desensibilizare emoțională”. Este un proces documentat în cercetările despre expunerea repetată la violență sau evenimente traumatice în mass-media.

„Expunerea la glume referitoare la evenimente dramatice poate contribui la o anumită desensibilizare. Dar depinde mult de contextul informațional. Dacă oamenii sunt expuși doar la glume sau la conținut ironic, există riscul ca gravitatea situației să fie percepută mai superficial”, detaliază Ema Panainte.

În același timp, fenomenul este amplificat de mediul digital. „Această eră a tehnologiei ne desensibilizează emoțional, pentru că fiecare trăiește în propria lume virtuală. Plăcerea provocată de dispozitivele electronice și rețelele de socializare nu are concurență cu nimic din ceea ce am trăit până acum”, adaugă Mihaela Constantin.

De ce glumim mai ușor despre tragedii îndepărtate

Un aspect observat frecvent este diferența dintre modul în care oamenii reacționează la tragedii locale și la cele din alte părți ale lumii. De exemplu, românii pot face glume despre un conflict aflat la mii de kilometri distanță, dar niciodată despre tragedii locale precum incendiul din Colectiv, de exemplu.

Explicația ține, spun psihologii, de distanța emoțională. Conceptul este apropiat de ceea ce psihologia socială numește „distanță psihologică”. Este o teorie care arată că oamenii percep evenimentele îndepărtate în spațiu sau timp ca pe unele mai puțin amenințătoare și mai ușor de abordat într-un mod abstract sau ironic.

„În general, cu cât subiectul este mai îndepărtat de noi geografic, cultural sau emoțional, cu atât ne este mai ușor să glumim despre el. Distanța creează o formă de protecție psihologică. Căci nu simțim evenimentul ca fiind direct legat de viața noastră sau de comunitatea noastră”, spune Ema Panainte.

În schimb, atunci când tragedia este aproape, empatia devine dominantă. „Atunci când tragedia este apropiată și există persoane direct afectate în jurul nostru, empatia și respectul pentru suferința celorlalți fac ca umorul să fie perceput ca nepotrivit”, adaugă specialista.

„Oboseala morală” a unei societăți bombardate cu crize

Psihologii vorbesc și despre un fenomen tot mai vizibil în ultimii ani, anume oboseala morală. Într-o lume în care publicul este expus constant la scandaluri, conflicte și tragedii, capacitatea de indignare scade treptat. 

Conceptul este apropiat de ceea ce literatura de specialitate numește „compassion fatigue”. Adică epuizarea emoțională care apare atunci când oamenii sunt expuși repetat la suferința altora prin intermediul știrilor sau al imaginilor din mass-media.

„Un alt fenomen este ceea ce psihologia numește oboseală morală. Atunci când societatea este expusă constant la scandaluri, nedreptăți și conflicte, capacitatea de indignare scade treptat”, spune Mihaela Constantin. 

Se ajunge greu la un echilibru

Fenomenul meme-urilor despre tragedii reflectă tensiunea dintre două nevoi contradictorii ale societății moderne. Este vorba de nevoia de a rămâne informați și de nevoia de a nu fi copleșiți emoțional de fluxul constant de crize.

„Umorul a fost adesea o resursă de reziliență pentru multe societăți, inclusiv pentru cea românească. În perioade dificile, oamenii au folosit gluma ca mod de a face față fricii, neputinței sau incertitudinii. Meme-urile pot funcționa, într-un fel, ca o continuare digitală a acestui tip de umor”, afirmă Ema Panainte.

Totuși, specialiștii avertizează că umorul nu ar trebui să devină singura formă de raportare la tragedii. „Este important ca oamenii să își păstreze discernământul. A fi informat este important. Dar la fel de important este să nu ne lăsăm absorbiți complet de valul emoțional colectiv. Echilibrul interior, gândirea critică și compasiunea sunt resurse esențiale într-o lume marcată de crize succesive”, concluzionează Mihaela Constantin.