Ce măsuri iau marile orașe europene când lovește canicula. Bucureștiul e la nivelul cișmelelor și corturilor

Vara anului 2024 a fost deja cea mai caldă din istoria Capitalei, cu o temperatură medie de 27,43 grade Celsius. Adică aproape 6 grade peste media perioadei 1980-2023. 

Un studiu intitulat „Bucureștiul sub caniculă”, realizat de sociologi și climatologi, arată că orașul are una dintre cele mai ridicate rate ale mortalității asociate căldurii din Europa. 

Timp de zeci de ani, răspunsul autorităților s-a rezumat, în mare parte, la câteva corturi în care trecătorilor li se lua tensiunea și li se ofereau sticle cu apă. Abia recent lucrurile au început să se miște. 

Atena. Un „ministru al căldurii” și categorii precise

Atena a fost primul oraș din Europa care a tratat valurile de căldură ca pe niște evenimente meteo majore, nu ca pe disconfort sezonier. În 2021, orașul a numit-o pe Eleni Myrivili în funcția de Chief Heat Officer, un fel de coordonator pentru gestionarea căldurii extreme. Funcția a fost prima de acest fel din Europa. Rolul său era de a coordona soluții de răcire pentru orașul grecesc, unde temperaturile ajung și la 43 de grade.

Una dintre primele inițiative a fost categorizarea valurilor de căldură. Folosind date din ultimele trei decenii, Atena a creat un algoritm care leagă datele meteorologice de datele privind sănătatea publică și mortalitatea. 

Orașul are trei categorii de risc: periculos, foarte periculos, extrem de periculos. Astfel, autoritățile pot anticipa impactul asupra sănătății înainte ca valul de căldură să lovească. Prin categorizare și denumire, Atena poate alerta din timp actori-cheie precum personalul serviciilor sociale, angajații căminelor de bătrâni, organizațiile pentru refugiați și migranți și echipele de intervenție rapidă.  

Sistemul de clasificare a fost adoptat de șase orașe grecești: Atena, Salonic, Ioannina, Larisa, Patra și Heraklion. 

Pe partea de protecție a muncitorilor, în timpul valurilor de căldură se aplică pauze mai lungi în orele de vârf termic. Sunt obligatorii și zonele de odihnă climatizate, cu apă asigurată. 

Succesorea Eleniei Myrivili la conducerea programului, Elissavet Bargianni, a continuat și proiectul de reactivare a vechiului apeduct roman Hadrian, pentru a aduce verdeață și răcoare suplimentară în oraș. Myrivili a devenit între timp Chief Heat Officer global pentru ONU-Habitat, exportând modelul atenian către orașe din întreaga lume.

Barcelona. Aproape 400 de refugii climatice, la 10 minute de orice cetățean

Barcelona are probabil cea mai dezvoltată rețea de adăposturi anti-caniculă din Europa. Rețeaua a pornit în 2020 cu 70 de locații. În vara lui 2026 a ajuns la 500 de spații amenajate, conform CatalanNews. Asta înseamnă aproape 100 de refugii noi față de vara trecută, plus 60 de noi micro-refugii.

Aceste refugii se găsesc în biblioteci, centre civice, complexuri sportive, muzee, parcuri, grădini istorice și curți de școală transformate.  

Scopul declarat este proximitatea reală. Peste 90% din populație trăiește la cel mult 10 minute de mers pe jos de un refugiu, iar 68% la cel mult 5 minute, conform The Guardian. Obiectivul pentru 2030 este ca nimeni să nu fie la mai mult de 5 minute de un punct de răcorire. 

Rețeaua nu se oprește la granițele orașului. În 2026, pentru prima dată, sistemul s-a extins la toate cele 36 de municipalități din aria metropolitană a Barcelonei. Este, astfel, acoperită 86,7% din populația acestora. La nivelul întregii regiuni Cataloniei, aproape 2.000 de refugii climatice sunt disponibile în aproape 400 de localități.

Întreaga strategie face parte dintr-un Plan de Căldură cu peste 50 de măsuri și un orizont de 10 ani. Investiție de peste 111 milioane de euro este axată pe protejarea grupurilor vulnerabile: vârstnici, copii, bolnavi cronici, muncitori care lucrează în aer liber. 

Bilanțul rămâne dur. Valul de căldură care lovește Spania a provocat 327 de decese de duminica trecută, 21 iunie, încoace, conform Institutului de Sănătate Carlos III

Paris. Un oraș care se pregătește pentru scenariul de 50 de grade

Franța are, la nivel național, un plan pentru caniculă, activ în fiecare an din 1 iunie până la 15 septembrie. A fost introdus după valul de căldură din 2003, care a ucis peste 14.000 de oameni în Franța. Planul are patru niveluri de alertă: verde, galben, portocaliu și roșu. Măsurile se concentrează pe protecția vârstnicilor, copiilor, persoanelor cu dizabilități, pacienților spitalizați.

Capitala Franței a simulat și scenariul „Paris sub 50 de grade”. Analiza a generat 50 de recomandări. Unele sunt deja în desfășurare, inclusiv izolarea termică a mii de locuințe și înlocuirea locurilor de parcare asfaltate cu copaci. Doar în iarna trecută au fost plantați 15.000 de copaci.

Pilonul central al strategiei pariziene sunt „insulele de răcoare”. Acestea sunt parcuri, grădini urbane, clădiri publice climatizate, muzee, biblioteci sau orice loc unde temperatura este sesizabil mai mică decât pe asfalt. Orașul are peste 1.400 de astfel de puncte. Obiectivul declarat al primăriei este ca orice locuitor să poată ajunge la o insulă de răcoare în cel mult 7 minute de mers pe jos. 

Pentru a fi localizate, există o aplicație mobilă care arată în timp real cele mai apropiate puncte de răcorire. Pentru persoanele fără adăpost, dușurile și băile sunt deschise în fiecare zi a săptămânii.

Accesul la apă este al doilea pilon. Parisul are între 1.200 și 1.500 de puncte de apă potabilă, de la celebrele fântâni Wallace, instalate încă din secolul al XIX-lea, până la cișmelele moderne, unele oferind chiar apă carbogazoasă gratuită.

Cel mai inovator element rămâne însă rețeaua de răcire urbană gestionată de compania Fraîcheur de Paris. Aceasta pompează apă direct din Sena pentru a răci clădiri majore ale orașului, printre care Muzeul Luvru, Adunarea Națională și mai multe hoteluri mari. Sistemul este semnificativ mai eficient energetic și mai ecologic decât aparatele clasice de aer condiționat.

Viena. Oaze verzi și străzi transformate 

Viena a creat oaze verzi pentru a oferi protecție în fața căldurii și a reduce efectul de insulă de căldură urbană. A prioritizat în special transformarea cartierelor vulnerabile.

Strategia se bazează pe principiul că efectele căldurii nu lovesc egal toate zonele unui oraș. Cartierele dense, fără spații verzi, cu venituri mai mici, înregistrează temperaturi semnificativ mai ridicate și mortalitate mai mare.

Capitala austriacă are un avantaj geografic pe care îl exploatează inteligent. Apa de izvor care vine direct din munții Alpi alimentează orașul prin peste 1.300 de fântâni publice de băut, răspândite în toate cartierele. Acolo unde rețeaua fixă nu ajunge, orașul instalează în fiecare vară fântâni mobile uriașe, din oțel inoxidabil, racordate direct la hidranți, în special în zonele cele mai aglomerate și cele mai betonate.

Proiectul cel mai cunoscut al Vienei rămâne însă cel al ,,Străzilor Răcoroase”. Pe durata verii, anumite străzi sunt închise temporar pentru trafic auto și transformate în oaze pietonale pentru locuitorii cartierului. Se montează sisteme de pulverizare fină a apei care creează o ceață artificială răcoritoare, se aduc scaune și ghivece mari cu plante, iar pânzele și structurile temporare creează umbră acolo unde altfel nu ar exista deloc. Rezultatul este un spațiu public gratuit, accesibil tuturor locuitorilor zonei, indiferent de venit.

Aceste strategii ajută gospodăriile de toate nivelurile de venit să rămână răcoroase, dar previn și „maladaptarea”, adică reducerea dependenței de aparatele de aer condiționat, care eliberează gaze cu efect de seră și intensifică, paradoxal, efectul de insulă de căldură.

Este o diferență de filosofie esențială față de soluțiile rapide: în loc să răspundă căldurii cu mai multă energie electrică pentru climatizare, Viena încearcă să reducă structural temperatura orașului prin verdeață, umbră și suprafețe care nu rețin căldura.

Bucureștiul. Primii pași, foarte întârziați

România a stat, vreme de decenii, la nivelul corturilor de prim ajutor și cișmelelor stradale. Abia în aprilie 2026 lucrurile au început să se schimbe instituțional. Consiliul General al Municipiului București a aprobat înființarea unei rețele de „adăposturi climatice”, care va funcționa în biblioteci, muzee și alte spații publice sau private, unde oamenii se vor putea adăposti gratuit pe timp de caniculă sau ger.

Hotărârea prevede două categorii: adăposturi interioare: biblioteci, muzee, teatre, piețe, farmacii, librării, bănci, lăcașuri de cult, dotate cu temperatură controlată, apă potabilă, locuri de odihnă, acces la toaletă și trusă de prim ajutor, cu prioritate pentru persoanele vulnerabile. Adăposturile exterioare vor fi amenajate în parcuri, grădini și piațete, cu suprafață minimă de 50 de metri pătrați, umbră și sisteme de pulverizare a apei.  

Calendarul este însă mult în urma celorlalte capitale europene. Autoritățile estimează că până la finalul anului 2027 rețeaua ar putea ajunge la aproximativ 80 de adăposturi climatice. Pe termen mai lung, obiectivul este ca, până în 2028, fiecare bucureștean să aibă un astfel de spațiu la aproximativ 300 de metri de locuință.

Între timp, măsurile pe teren rămân fragmentate la nivel de sector. Sectorul 1 are 4 insule climatice de răcoare, dotate cu pergole, sisteme de pulverizare fină a apei și zone de ședere. Sectorul 6 are, încă din anii trecuți, 11 dispozitive numite „perdele de apă”, care pulverizează vapori pentru a răcori trecătorii. 

Primăria Capitalei a montat recent dușuri stradale și tuneluri de răcorire în zone aglomerate precum Piața Unirii, Piața Universității, cu extindere planificată spre stația de metrou Titan, Calea Giulești și Piața Rahova.  

Ce arată comparația

Diferența dintre București și orașele europene pe măsurile împotriva caniculei analizate ține mai mult de abordare structurală, dar și de perioada în care au început acestea. 

Atena a creat o funcție publică dedicată exclusiv căldurii, cu protocoale științifice de alertare. Barcelona a construit, în șase ani, o rețea de 500 de refugii, cu țintă clară de proximitate pentru fiecare cetățean. Parisul a simulat un scenariu apocaliptic pentru a-și testa infrastructura, iar rezultatul e o rețea de peste 1.400 de insule de răcoare, accesibile în 7 minute de mers, plus o stație care răcește clădiri publice cu apă din Sena. Viena a ales să reducă structural temperatura orașului, transformând străzi întregi în oaze pietonale răcoroase, nu doar să ofere refugii temporare.

România a început să copieze modelul abia în 2026, cu ani de întârziere instituțională față de Paris sau Barcelona. 

Pentru un oraș cu una dintre cele mai ridicate rate de mortalitate asociată căldurii din Europa, concluzia este că Bucureștiul trebuia să facă mai mult încă de acum câțiva ani.

O propunere pentru tine, cititorule

Îți mulțumim că ai citit materialul până la capăt! Avem o propunere win‑win: tu câștigi informații, noi câștigăm prieteni. 

📩 Înscrie‑te pe canalul nostru de WhatsApp. Aici găsești reportaje și analize care explică ce se întâmplă cu lumea din jurul nostru. 

📌 Și dacă vrei să fii la curent cu știrile și în social media, urmărește-ne pe Facebook. Enjoy!