La 40 de ani de la explozia reactorului 4, Cernobîlul este lovit din nou, de această dată de o dronă militară care a spart bolta protectoare

De patruzeci de ani, cernobîlul este simbolul dezastrului nuclear. The Guardian aduce evenimentul de atunci în actualitate.

La ora 1:23 în noaptea de 26 aprilie 1986, o explozie a sfâșiat reactorul 4 al Centralei Nucleare de la Cernobîl. Doi lucrători au murit pe loc. Alți 28 de pompieri și angajați chemați de urgență au murit în săptămânile următoare din cauza iradierii acute. Norul radioactiv a acoperit o mare parte din Europa. Orașul Pripyat, cu 50.000 de locuitori, a fost evacuat în 36 de ore și nu s-a mai întors nimeni.

Patruzeci de ani mai târziu, la 26 aprilie 2026, lumea marchează această aniversare. Dar Cernobîlul nu mai este doar un simbol al trecutului sovietic. Este o amenințare activă a prezentului.

Drona din 14 februarie 2025, lovitura care a spart bolta

Pe 14 februarie 2025, un vehicul aerian nepilotat a lovit structura Noii Confinări Sigure (NSC) de la Centrala Nucleară de la Cernobîl. Atacul a produs daune semnificative structurii de protecție, dar nu a dus la creșterea nivelurilor de radiații în zona înconjurătoare. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a declarat că o dronă de luptă rusă purtând un „focos exploziv de mare putere” lovise structura. Rusia a negat acuzațiile.

Drona de tip Geran-2 a creat o gaură de 15 m² în acoperișul NSC. Schijele au produs daune suplimentare pe o suprafață de 200 m². Incendiile au continuat să mocnească în membrana interioară a acoperișului NSC timp de trei săptămâni după atac. Ele au dus la pierderea controlului asupra umidității și temperaturii.

În decembrie 2025, AIEA a declarat că structura nu mai poate îndeplini funcția sa principală de siguranță din cauza loviturii de dronă. Directorul general al AIEA, Rafael Grossi, a confirmat pericolul. „Misiunea a confirmat că structura de protecție și-a pierdut funcțiile sale primare de siguranță, inclusiv capacitatea de confinare, dar a constatat că nu există daune permanente la structurile portante sau la sistemele de monitorizare”.

Patru tone de praf radioactiv suspendate deasupra Europei

NSC, cupola metalică înaltă de 108 metri, construită în 2016 cu 1,5 miliarde de euron e cea mai mare structură mobilă din lume. A fost proiectată tocmai pentru a proteja sarcofagul interior, structura de beton și oțel construită în grabă în 1986 pentru a împiedica scurgerea radiațiilor din reactorul distrus.

Greenpeace a avertizat că fără reparații urgente ale NSC, sarcofagul riscă să se prăbușească. „Ar fi catastrofal, pentru că în interior există patru tone de praf, praf extrem de radioactiv, pastile de combustibil nuclear, cantități enorme de radioactivitate”. Aceasta e declarația lui Shaun Burnie, specialist nuclear senior al Greenpeace Ucraina.

Ministrul de externe francez Jean-Noël Barrot a estimat că reparațiile necesare se ridică la aproape 500 de milioane de euro. O sumă enormă pentru o Ucraină aflată în al cincilea an de război, cu infrastructura energetică atacată sistematic și cu bugete militare care devansează orice altă prioritate.

Atacurile continue ale Rusiei împotriva Ucrainei au împiedicat eforturile internaționale de a repara daunele aduse NSC, cu centrala sub amenințarea constantă a rachetelor și dronelor rusești, se spune în articolul din The Guardian.

Ocupația din 2022 și moștenirea ei

Centrala a fost scurt ocupată de forțele ruse în primele săptămâni ale invaziei din 2022. Trupele ruse au jefuit și distrus echipamente de monitorizare și au săpat tranșee în zone puternic contaminate, inclusiv în „Pădurea Roșie”. E zona în care copacii au absorbit atât de multă radiație în 1986 încât s-au înroșit și au murit.

„Ne-au folosit ca scut pentru a-și depozita armele și echipamentele. La urma urmei, nimeni nu ar ataca o centrală nucleară”, a declarat Nikolai Pobedin, angajat al centralei de aproape patru decenii. „Pentru toți cei care lucrăm aici, au existat două dezastre”, a spus Nadiia Mudryk-Mochalova, oficială care supraveghează zona de excludere. „Cel din 1986, și ocupația rusă.”

Zona de excludere ca front de război

Zona de Excludere Cernobîl e o arie restricționată de aproximativ 30 km în diametru, comparabilă ca suprafață cu Luxemburgul. Locul a fost transformat de război într-un alt tip de front. Drone și rachete rusești lansate din Belarus, la mică distanță spre nord, trec regulat deasupra zonei în drumul lor spre Kiev, aflat la 80 de kilometri spre sud. Poziții antiaeriene au apărut printre blocurile abandonate ale Pripyatei, iar soldații îi depășesc numeric acum pe oamenii de știință.

Greva de dronă din 14 februarie 2025 a declanșat un incendiu care a durat săptămâni, deteriorând membrana de etanșare a structurii originale din oțel și beton construite în grabă de autoritățile sovietice în 1986. Ucraina marchează a 40-a aniversare a dezastrului tocmai în timp ce trebuie să lucreze la re-protejarea vechiului sarcofag.

Cenobîlul și lecția nucleară a aniversării

La patruzeci de ani după dezastrul de la Cernobîl, războiul cu Rusia a obligat Ucraina să se bazeze masiv pe energia nucleară.Rețeaua sa electrică a fost supusă unor atacuri neîncetate. Paradoxul este că țara care a suferit cel mai grav accident nuclear din istorie depinde acum de energia nucleară pentru supraviețuire. Acum, cel mai faimos simbol al acelui accident este atacat din nou.

Reactorul 4 explodase pe 26 aprilie 1986. Sarcofagul de deasupra lui era spart pe 14 februarie 2025. La 40 de ani de la prima catastrofă, Cernobîlul nu a devenit un muzeu al trecutului. A devenit un termometru al prezentului, și temperatura crește.