Paz Gago câștigă premiul Eurostars cu un roman inspirat din anii petrecuți în Coasta de Fildeș

Pentru Paz Gago, povestea din spatele romanului începe însă cu mult timp înainte, atunci când, după terminarea studiilor universitare, a plecat în Africa pentru ceea ce trebuia să fie o aventură de numai o lună.

O călătorie de o lună care s-a transformat în șase ani

José María Paz Gago, născut în Celanova, Orense, în 1966, a plecat în Coasta de Fildeș fascinat de aventurile lui Indiana Jones și cu dorința de a trăi propriile experiențe departe de Europa.

„Pasiunea postadolescentină” pentru personajul interpretat în filmele inspirate de universul lui Indiana Jones l-a determinat să pornească la drum. În avion, citea din Karen Blixen.

Planul inițial era simplu: să petreacă o lună în Africa. Realitatea a fost însă cu totul alta. Șederea s-a prelungit, iar Paz Gago a ajuns să trăiască șase ani în Coasta de Fildeș.

Experiența de atunci avea să devină, decenii mai târziu, materia primă pentru Regreso a Kangala, romanul care i-a adus premiul Eurostars.

Un antropolog se întoarce în Africa

Povestea romanului urmărește un antropolog spaniol care ajunge în Coasta Elefanților, denumire folosită de călători pentru această regiune începând din secolul al XV-lea.

Ajuns în Africa zilelor noastre, personajul rememorează experiențele trăite în timpul unei prime șederi îndelungate în țară, la sfârșitul anilor ’90.

Romanul are astfel o puternică componentă autobiografică și pornește de la experiențele personale ale autorului.

În paginile sale apar teme legate de organizarea socială și spirituală a societăților africane, dar și aspecte pe care Paz Gago le descrie ca fiind mai puțin cunoscute publicului occidental.

„Antropofagia crește din ce în ce mai mult”

Una dintre cele mai controversate teme abordate în interviul acordat publicației La Vanguardia este cea a antropofagiei. Paz Gago susține că astfel de practici ar fi în creștere în anumite zone din Africa. El face referire, în special, la relatări despre dispariții și crime din țări precum Gabon.

„Antropofagia crește din ce în ce mai mult. Nu trebuie decât să deschizi ziarul în țări precum Gabon și să vezi că dispar copii și adulți, iar apoi sunt găsite cadavre cărora le lipsește un organ. Sunt crime bazate pe credințe precum aceea că, dacă mănânci o inimă, vei reuși să faci persoana pe care o dorești să se îndrăgostească de tine; dacă mănânci un creier, vei promova examenele pentru funcții publice; dacă mănânci un penis, vei avea o mare potență sexuală… Păstrând toate proporțiile, studenții mei de la universitatea din Abidjan sacrificau animale înainte de examene”.

O societate între tradiție și influența occidentală

Un alt fir important al romanului este întâlnirea dintre tradițiile locale și influența occidentală. Paz Gago descrie personaje care trăiesc „contradicția de a se fi născut într-o societate tradițională, dar de a fi urmat o școală occidentală”.

Autorul vorbește și despre existența unor activități precum „traficul de diamante, de animale sălbatice sau de fildeș”.

În această lume, ritualurile și tradițiile ocupă un loc important. Un exemplu este reprezentat de funeralii, pe care Paz Gago le descrie astfel:

„Înmormântarea este cel mai important sacrament, mai important decât căsătoria”.

Autorul își amintește și un episod extrem de violent la care spune că a asistat: uciderea servitorilor unui șef local, despre care afirmă că ar fi fost omorâți „pentru ca aceștia să-l servească și în Lumea de Apoi”.

„Ceea ce are nevoie Africa este de un plan Marshall”

Cartea nu se limitează la amintiri despre viața africană. Paz Gago abordează și problema migrației și cauzele care îi determină pe unii oameni să-și părăsească țările.

În opinia sa, soluția ar trebui să pornească de la dezvoltarea economică a continentului.

„Ceea ce are nevoie Africa este de un plan Marshall. În mod normal, oamenii vor să trăiască în țara lor, le plac obiceiurile lor, pleacă doar dacă situația devine nesustenabilă, de exemplu din cauza persecuțiilor islamismului radical care execută comunități întregi sau violează femei”.

Declarația reflectă poziția autorului asupra fenomenului migrației și asupra factorilor pe care îi consideră responsabili pentru plecarea oamenilor din țările africane.

De la aventură la literatură

Regreso a Kangala include și episoade cu o notă tragicomică. Printre acestea se află povestea unei tentative de a construi ceea ce ar fi urmat să fie cel mai mare templu al creștinătății.

Proiectul ar fi atras atenția nunțiului, deoarece, după cum relatează Paz Gago, „nu putea exista o catedrală mai mare decât Vaticanul însuși”.

Experiențele acumulate de autor în Africa se împletesc astfel cu ficțiunea și cu amintirile personale, construind o poveste despre întâlnirea dintre culturi și despre transformările unei societăți.

Un autor cu o biografie neobișnuită

José María Paz Gago are un parcurs profesional și personal foarte divers. Este filolog, gastronom, călător, specialist în modă și literatură, cooperant și aventurier și a avut inclusiv o experiență în politică. La Paris, a fost discipol al antropologului Claude Lévi-Strauss.

Tot lui îi este atribuită crearea genului numit „piro-poem”, descris de autor drept un fel de „compliment cu o întorsătură poetică, deși complet feminist”.

Pentru Paz Gago, aventura începută cu intenția de a petrece o singură lună în Coasta de Fildeș a devenit, după aproape patru decenii, sursa unui roman premiat și a unei noi incursiuni literare în Africa pe care a cunoscut-o în tinerețe.