Cartea săptămânii: „Intermitențele morții” de Jose Saramago

Despre carte

S-o luăm cu începutul. Istoria este spusă din perspectiva morții. Această entitate care așteaptă cuminte ca fiecăruia să îi vină rândul. Înainte de momentul fatidic, omul primește o scrisoare de avertizare într-un plic mov.

Doar că, la un moment dat, se satură să tot împrăștie trecere în neființă și tristețe și decide să nu mai trimită pe nimeni pe lumea cealaltă. La început, poporul se bucură și sărbătorește. După o vreme însă începe să realizeze că lucrurile tind să devină complicate atunci când nimeni nu mai moare.

Volumul a fost privit ca o critică metaforizată a politicului și socialului. Din punctul meu de vedere, este mai degrabă un exercițiu filozofic plecând de la celebra întrebare: „Ce-ar fi dacă?”

Oricum ar fi, lectura este cel puțin interesantă. Iar autorul ne pune și în fața unei provocări. Scriitura iese în evidență prin frazele extrem de lungi. Așa de lungi încât par a fi una singură, de la începutul la finalul cărții.

Despre autor

Unul dintre cei mai importanți autori portughezi. Singurul din această țară distins cu premiul Nobel pentru literatură în 1998. Provenit dintr-o familie săracă, a practicat numeroase meserii până când a reușit să publice și să devină cunoscut. Controversele stârnite de romanul „Evanghelia după Isus” îl determină să părăsească Portugalia natală și să se stabilească în Spania, de unde a și părăsit această lume în 2010.

Ca o nostimadă, numele Saramago, care înseamnă „ridiche sălbatică” a fost, de fapt, porecla familiei sale. Aceasta a fost adăugată în actul său de naștere dintr-o greșeală a funcționarului stării civile.