John Roberts și Curtea Supremă a SUA: între independență, putere prezidențială și virajul spre dreapta

Analiza, semnată de Margaret Talbot și publicat de The New Yorker la urmărește evoluția Curții Supreme în ultimii ani și rolul lui John Roberts în această perioadă.

Potrivit analizei, Roberts se află într-o poziție dificilă. Pe de o parte, susține constant că judecătorii Curții nu trebuie priviți ca reprezentanți ai unor partide politice. Pe de altă parte, o serie de decizii importante au dus instituția într-o direcție conservatoare, inclusiv în probleme precum dreptul la avort, imigrația, drepturile de vot, armele și puterea președintelui.

Donald Trump, în primul rând al Curții Supreme

Unul dintre momentele descrise în articol a avut loc pe 1 aprilie, când Donald Trump a participat la audierile orale ale Curții Supreme. Prezența unui președinte în timpul audierilor era neobișnuită. Protocolul Curții nu prevedea un loc special pentru un președinte care să asiste la dezbateri, deoarece niciun președinte nu mai făcuse acest lucru. În cele din urmă, Trump a fost așezat în primul rând al zonei rezervate publicului.

Momentul a fost cu atât mai neobișnuit cu cât Trump criticase în mod repetat judecătorii atunci când aceștia nu îi susțineau pozițiile.

În februarie, după ce Curtea s-a pronunțat împotriva folosirii unei situații de urgență națională pentru impunerea unor tarife extinse, Trump i-a criticat inclusiv pe Neil Gorsuch și Amy Coney Barrett, doi dintre cei trei judecători numiți de el.

La un prânz organizat la Casa Albă, Trump a ironizat judecătorii care votează împotriva sa, spunând: „Eu nu contez că Trump m-a numit, nu contează pentru mine – votez împotriva lui!” Apoi a adăugat despre independența judecătorilor: „Vor să-și arate independența, știți? Oameni proști.”

Roberts susține independența Curții

John Roberts a încercat în repetate rânduri să apere ideea că judecătorii nu sunt „judecători republicani” sau „judecători democrați”.

În 2018, după ce Donald Trump a atacat un judecător federal numindu-l „judecătorul lui Obama”, Roberts a răspuns: „Nu avem judecători Obama sau judecători Trump, judecători Bush sau judecători Clinton. Avem un grup extraordinar de judecători dedicați, care fac tot posibilul pentru a asigura un tratament egal celor care apar în fața lor.”

Trump nu a fost mulțumit de această declarație și a susținut ulterior că Roberts și-ar fi pierdut credibilitatea prin astfel de afirmații.

În același timp, imaginea Curții Supreme în rândul americanilor s-a deteriorat. Potrivit datelor citate de The New Yorker, mai mult de jumătate dintre americani aveau o opinie nefavorabilă despre instituție.

O Curte tot mai conservatoare

Una dintre principalele probleme analizate de Margaret Talbot este diferența dintre imaginea de instituție independentă promovată de Roberts și direcția în care au evoluat deciziile Curții.

În ultimii ani, instanța s-a pronunțat în dosare importante privind avortul, imigrația și azilul, drepturile electorale, armele, acțiunile afirmative și separarea dintre stat și religie.

Într-o serie de cazuri, Curtea a permis administrației Trump să continue aplicarea unor politici contestate în instanțele inferioare. O parte dintre aceste decizii au fost luate prin așa-numitul „shadow docket”, procedură prin care Curtea poate lua decizii urgente fără procesul complet de briefing și audieri publice care însoțește cazurile obișnuite.

Potrivit analizei citate în articol, din 35 de solicitări de intervenție de urgență formulate de administrația Trump, Curtea s-a pronunțat integral sau parțial în favoarea administrației în 25 de cazuri.

Curtea nu mai funcționează ca în perioada în care Roberts avea rolul decisiv

Roberts a fost mult timp considerat judecătorul aflat în centrul Curții. Poziția sa îi permitea să construiască compromisuri între judecătorii conservatori și liberali. Această influență pare însă să fi scăzut.

Profesorul de drept Steve Vladeck, citat de The New Yorker, consideră că perioada 2018-2020 a reprezentat apogeul influenței lui Roberts, când acesta era judecătorul care se afla cel mai des în poziția de a decide echilibrul dintre cele două tabere. „El nu va mai avea niciodată un control mai mare decât a avut între 2018 și 2020, când era în centru în toate problemele”, a spus Vladeck.

Majoritatea conservatoare a devenit între timp suficient de puternică pentru ca Roberts să nu mai poată controla direcția Curții la fel de ușor.

Cazul privind cetățenia prin naștere

Unul dintre cele mai importante dosare recente a vizat dreptul la cetățenie pentru copiii născuți pe teritoriul Statelor Unite.

Administrația Trump a încercat să limiteze principiul cetățeniei prin naștere, însă Curtea Supremă a respins această abordare în decizia analizată în articol.

Roberts a scris opinia majorității și a subliniat că formularea celui de-al Paisprezecelea Amendament este clară: „Toate persoanele născute sau naturalizate în Statele Unite și supuse jurisdicției acestora sunt cetățeni ai Statelor Unite și ai statului în care locuiesc.”

În timpul audierilor, reprezentantul administrației Trump, D. John Sauer, a argumentat că lumea s-a schimbat și că miliarde de oameni pot ajunge în Statele Unite cu un singur zbor pentru a avea un copil care să primească cetățenia americană.

Roberts i-a răspuns scurt: „Este o lume nouă. Este aceeași Constituție.” Decizia a fost adoptată cu 6 voturi la 3, dar nu toți judecătorii conservatori au susținut aceeași interpretare constituțională.

Pentru unii specialiști, acest caz a arătat tocmai limitele influenței lui Roberts asupra propriilor colegi.

Puterea președintelui, una dintre principalele preocupări ale lui Roberts

O parte importantă a carierei lui Roberts a fost legată de ideea unei puteri executive puternice.

În anii 1980, când lucra în administrația Ronald Reagan, Roberts a contribuit la formularea unor argumente în favoarea extinderii autorității președintelui.

Într-un memorandum din 1983, el considera că era momentul să fie reconsiderat statutul agențiilor federale independente și să fie readuse mai aproape de autoritatea executivă. Această concepție avea să apară ulterior în unele dintre deciziile sale ca judecător al Curții Supreme.

Decizia privind imunitatea prezidențială

Una dintre cele mai importante hotărâri semnate de Roberts a fost cea din 2024, în cazul Trump v. United States.

Curtea a stabilit că foștii președinți beneficiază de imunitate absolută pentru anumite acțiuni desfășurate în cadrul autorității lor constituționale și de cel puțin o imunitate prezumtivă pentru alte acte oficiale. Roberts a argumentat că diminuarea puterii președinției ar putea produce un ciclu de conflicte politice și urmăriri penale ale foștilor președinți.

Judecătoarea Sonia Sotomayor a criticat dur decizia, susținând că interpretarea majorității ar putea proteja un președinte chiar și în situații extreme. În opinia sa separată, ea a dat mai multe exemple ipotetice și a avertizat că, potrivit raționamentului majorității, anumite acte grave ar putea beneficia de protecție.

Curtea și dreptul de vot

O altă zonă în care activitatea lui Roberts a produs schimbări importante este legislația privind drepturile electorale.

În 2013, în cazul Shelby County v. Holder, Roberts a scris opinia majorității care a eliminat un mecanism important al Voting Rights Act. Curtea a considerat că anumite state și jurisdicții cu un istoric de discriminare electorală nu mai trebuiau să obțină aprobarea federală înainte de a modifica legislația electorală.

Judecătoarea Ruth Bader Ginsburg a criticat decizia printr-o formulare devenită celebră: „Să arunci preclearance-ul atunci când a funcționat și continuă să funcționeze pentru a opri schimbările discriminatorii este ca și cum ai arunca umbrela într-o furtună pentru că nu te mai uzi.”

În anii următori, mai multe state au modificat regulile electorale, inclusiv prin schimbări privind identificarea alegătorilor, listele electorale, votul anticipat și organizarea secțiilor de votare.

Judecătorii Curții Supreme sunt tot mai divizați

Una dintre schimbările observate în ultimii ani este și deteriorarea relațiilor dintre judecători.

Roberts a fost mult timp un susținător al ideii de colegialitate. Judecătorii iau masa împreună, discută subiecte care nu au legătură cu activitatea profesională și păstrează anumite ritualuri înaintea audierilor.

În 2018, Roberts explica faptul că judecătorii își strâng mâinile înainte de audieri, un obicei care datează din secolul al XIX-lea. „Nu servim un partid sau un singur interes”, spunea Roberts despre această tradiție.

În interiorul Curții, însă, diferențele ideologice au devenit tot mai vizibile. Judecătoarea Elena Kagan a criticat dur unele dintre deciziile majorității, în timp ce Sonia Sotomayor și Ketanji Brown Jackson au devenit mai directe în exprimarea dezacordurilor lor. Jackson a criticat inclusiv utilizarea tot mai frecventă a „shadow docket”, spunând că unele dintre deciziile scurte și nesemnate ale Curții seamănă cu „simple reflecții pe hârtie” și avertizând că decizii importante nu ar trebui luate într-o manieră atât de sumară.

Un profesor de drept citat de The New Yorker a descris această situație drept neobișnuită pentru Curtea Supremă: „Curtea nu are tradiția de a-și spăla rufele murdare în public.”

Un bilanț care schimbă imaginea Curții

În 2023, jurnalista Linda Greenhouse observa că o parte importantă din agenda conservatoare asociată cu numirea lui Roberts fusese deja realizată: anularea dreptului constituțional la avort, extinderea dreptului de a deține arme, eliminarea acțiunilor afirmative bazate pe criteriul rasial în universități, consolidarea rolului religiei în drept și limitarea puterii de reglementare a agențiilor federale.

În anii care au urmat, Curtea a continuat să adopte decizii favorabile mișcării juridice conservatoare, inclusiv în domeniul imigrației, drepturilor electorale și puterii prezidențiale.

În același timp, judecătoarea Elena Kagan a respins ideea că instanța ar fi devenit pur și simplu o „marionetă” a administrației Trump. Ea a recunoscut însă caracterul conservator al Curții și a spus: „Este această Curte foarte conservatoare? Face o mulțime de lucruri care ies din manualul mișcării juridice conservatoare și pe care eu le consider profund greșite? Da.”

O Curte aflată într-o perioadă de transformare

John Roberts a condus Curtea Supremă timp de peste două decenii, iar instituția pe care o conduce este astăzi diferită de cea pe care a preluat-o în 2005.

Majoritatea conservatoare este mai puternică, diferențele dintre judecători sunt mai vizibile, iar administrația Trump folosește intens instanțele pentru a-și apăra politicile.

În acest context, Roberts continuă să insiste asupra independenței Curții, chiar dacă deciziile acesteia au produs schimbări majore în dreptul american.

Pentru unii observatori, problema nu este doar felul în care votează judecătorii, ci și ce cazuri aleg să accepte și ce principii sunt dispuse să extindă.

Iar aici se află una dintre principalele întrebări ridicate de analiza The New Yorker: cât de mult mai poate John Roberts să influențeze direcția Curții și cât de mult mai poate păstra imaginea unei instituții aflate deasupra politicii, într-o perioadă în care deciziile sale au consecințe politice tot mai mari.