Jurnal de călătorie. 15 lucruri care m-au surprins la Japonia: de la regulile despre fumat, la liniștea din metrou și până la bacșiș

Mă așteptam să mă impresioneze templele, zgârie-norii sau trenurile de mare viteză. Dar, surprinzător, cele mai memorabile lucruri au fost cele aparent banale. Modul în care oamenii stau la coadă. Liniștea din metrou. Curățenia. Sau faptul că nimeni nu se gândește să lase bacșiș. Sunt detalii care, puse cap la cap, îți dau senzația că ai ajuns într-o lume care funcționează după alte reguli.

Sigur, nu spun că totul este perfect și nici că România ar trebui să copieze Japonia. Sunt societăți foarte diferite, cu avantaje și dezavantaje. Dar sunt câteva lucruri pe care cred că orice român le-ar observa încă din primele zile.

1. Liniștea din transportul public 

Primul șoc a venit în metroul din Tokyo. Era plin. Vorbim de unul dintre cele mai aglomerate orașe din lume. Și totuși, era liniște deplină. La fel și în trenurile cu care am mers în Kyoto sau Osaka. 

Oamenii nu vorbeau tare între ei sau nu vorbeau chiar deloc. Aproape nimeni nu vorbea la telefon. De altfel, în multe trenuri există chiar afișe care îi roagă pe călători să își pună telefonul pe modul silențios și să evite apelurile, tocmai pentru a nu-i deranja pe ceilalți. Și chiar se respectă regula.

2. Fumatul pe stradă e interzis

Nu în sensul în care în România scrie pe un panou că nu e voie și lumea face ce vrea. În marile orașe japoneze, fumatul pe stradă e interzis prin lege locală, cu amenzi aplicate pe loc de patrule special constituite. 

Prima interdicție cu amendă a apărut în 2002, în districtul Chiyoda din Tokyo și de atunci s-a răspândit în toată țara. Amenzile sunt între 1.000 și 2.000 de yeni, cam 7-14 euro, nu sume care să ruineze pe cineva, dar suficiente ca lumea să le ia în serios. 

Există zone special amenajate unde fumătorii se adună liniștiți, de obicei pe stradă ca niște cabine telefonice cu geamuri mari sau colțuri marcate clar pe care le găsești și la hoteluri. 

Trebuie spus aici că, în mod paradoxal, am găsit restaurante și baruri care aveau saloane de fumători și în interior. Pentru un european pare exact invers decât s-ar aștepta.

Ce e interesant e că Japonia nu e o țară de nefumători, rata fumătorilor adulți era de 14,8% în 2022. Mai mult de atât, în 2024, țigările erau semnificativ mai ieftine decât la noi. 

3. Curățenia din metrou și de pe străzi

Stațiile de metrou se curăță de mai multe ori pe zi, la fel și trenurile. Am văzut angajați aspirând scările în miezul zilei, într-o stație aglomerată, discret, fără să blocheze nimănui drumul. Nivelul de curățenie din metroul din Tokyo depășește cu mult ce am văzut în multe dintre spațiile publice din România.

În trenuri, după ce călătoria a ajuns la punctul final, câteva minute nu ești lăsat să te urci în tren, pentru că vin echipele de curățenie. Așa că după fiecare călătorie, trenurile cu care mergi distanțe mai lungi sunt curățate pentru următorii pasageri. 

La fel și pe străzi. Aproape că nu vezi gunoaie, deși paradoxal sunt foarte puține coșuri de gunoi pe stradă.

4. Vagoane dedicate exclusiv femeilor

Un lucru pe care nu îl știam înainte să ajung acolo este că unele trenuri și metrouri au vagoane rezervate femeilor, în special în orele de vârf.

Măsura a fost introdusă pentru a combate hărțuirea în transportul public și este semnalizată foarte clar atât pe peron, cât și pe tren. Cele mai multe dintre aceste vagoane sunt roz sau marcate cu roz, pentru a indica clar că au voie acolo doar femeile.

Hărțuirea sexuală în metroul japonez, numită chikan, e o problemă recunoscută oficial. În 2004 s-a înregistrat un record de 2.201 cazuri raportate numai în Tokyo, aproape triplu față de 1996, iar studiile arătau că două treimi dintre femeile între 20 și 30 de ani fuseseră victime ale unor forme de hărțuire în transportul în comun. Vagoanele separate au apărut din 2005. Sigur că nu rezolvă cu totul această problemă, însă în mod cert e un pas important pentru ca femeile să se simtă mai în siguranță.

5. Cozile chiar sunt… cozi

Alt lucru care mi-a atras imediat atenția a fost modul în care oamenii așteaptă trenurile și metrourile. Sigur am văzut cu toții în România și nu numai ,,cozi” care păreau mai degrabă grămezi, în care nu înțelegeai cine e primul sau ultimul.

În Japonia, pe peroane, există marcaje exacte care îți spun unde trebuie să stai, iar oamenii formează șiruri perfecte. Nimeni nu se împinge. Nimeni nu încearcă să intre înainte ca ceilalți să coboare. Nimeni nu se bagă în față „pentru că se grăbește”.

La fel și pe scările rulante. Se stă într-o linie perfect dreaptă. Și cumva chiar dacă nu ești obișnuit cu asta, când vezi toți oamenii făcând asta, e greu să faci notă discordantă. Așa că te conformezi rapid.

6. Nu se lasă bacșiș

Nicăieri, niciodată. Mi-a luat puțin timp să mă obișnuiesc. La restaurante, în taxiuri sau în cafenele nu se lasă bacșiș. Serviciul bun este considerat normal, nu ceva care trebuie răsplătit suplimentar.

Conceptul din spatele acestui lucru se numește omotenashi și nu are traducere directă, nici în română, nici în engleză. Înseamnă o formă de ospitalitate în care gazda anticipează nevoile oaspetelui înainte ca acestea să fie exprimate, fără să aștepte nimic în schimb. Bacșișul contrazice această logică, pentru că transformă ospitalitatea într-o tranzacție. 

Așa că ți se dă restul până la ultima monedă. Dacă lași bani pe masă, există șanse reale ca chelnerul să alerge după tine convins că ai uitat restul. Mi s-a întâmplat.

7. Trenurile merg cu peste 300 km/h

Știam de trenurile Shinkansen înainte să plec. Dar una este să citești despre ele și alta este să le folosești. Trenurile ating viteze de peste 300 km/h, sunt incredibil de confortabile și au întârzieri foarte mici sau chiar deloc. Cele cu care am mers au plecat și au ajuns fix la ora indicată pe bilet.

Linia Tokaido, care leagă Tokyo de Osaka în 2 ore și 21 de minute, transportă în jur de 130.000 de trenuri pe an. Întârzierea medie în 2023 a fost de 1,6 minute per tren, incluzând și întârzierile cauzate de dezastre naturale, cutremure, taifunuri.

Vagoanele sunt curate și silențioase. După ce am mers cu ele, am înțeles de ce japonezii au atât de mare încredere în transportul feroviar.

8. Toaletele sunt din altă ligă

Nu doar la hoteluri sau restaurante cu pretenții. La toaletele publice, în gări, în baruri obișnuite, peste tot. Scaun încălzit, jet de apă reglabil, buton de sunet ambiental pentru cei mai pudici dintre noi. 

E posibil să am în telefon mai multe poze la toalete decât la unele obiective turistice. După câteva zile în Japonia, începi să te întrebi de ce restul lumii nu a adoptat același standard.

9. Oamenii dorm în metrou

La început am crezut că sunt doar câteva persoane foarte obosite. Apoi am observat că se întâmpla în aproape fiecare tren.

În cultura japoneză, faptul că adormi în metrou nu este privit ca lipsă de respect. Din contră, oboseala este adesea asociată cu faptul că muncești mult și e tratată aproape ca o virtute. Așa că vezi oameni în costume impecabile care dorm cu capul pe geam, cu servieta în poală, fără să pară că-i deranjează ceva. Și nimeni nu se uita ciudat. Și, cum e atât de liniște, nimeni nu îi deranjează.

10. Mâncare gătită și bună în orice supermarket

Nu sandvișuri triste sau chipsuri. Caserole cu ramen, curry, orez cu tot felul de topping-uri, proaspete, gustoase, ieftine. Din câte îmi amintesc, erau în jur de 20 de lei. 

Și da, există cuptoare cu microunde la dispoziție chiar în magazin, dacă vrei să mănânci pe loc. Te poți hrăni excelent și ieftin din convenience store-uri cât timp stai acolo. Totuși, ar fi păcat să ratezi restaurantele japoneze, pentru că mâncarea e chiar foarte bună.

Atenție unde mănânci, în schimb. În metrou mănânci doar dacă ești în Shinkansen, adică în trenul de lungă distanță, unde există și serviciu de masă. În metroul urban din Tokyo sau Osaka, mâncatul e considerat nepoliticos, la fel ca vorbitul la telefon. Nu e interzis prin lege, dar e un comportament care atrage priviri și dezaprobare tăcută.

Pe stradă e mai nuanțat. Mâncatul în timp ce mergi e considerat o lipsă de maniere în cultura tradițională japoneză. Ideea e că mâncarea merită atenție și respect, nu consumată în fugă pe trotuar. În practică, tinerii japonezi o mai fac, turiștii o fac constant și nimeni nu te amendează. Dar dacă stai lângă un stand de mâncare din piață și mănânci pe loc, aia e perfect acceptat. Problema e mersul și mâncatul simultan, nu mâncatul în aer liber în sine.

11. Cabine de lucru în gări și malluri

Dacă ai un call și ești în trecere printr-o gară, nu ești pierdut. Există cabine izolate fonic, de diferite mărimi, unde te poți așeza, deschide laptopul și lucra în liniște. Unele sunt gratuite, altele se plătesc pe oră. 

12. Vită Wagyu pe tarabele din piață

Pe piețele acoperite din Tokyo sau Osaka găsești carne Wagyu, printre cele mai scumpe tipuri de carne din lume, alături de fructe de mare proaspete, pe care vânzătorii ți le gătesc pe loc. 

E fast food, dar de un alt calibru. Am mâncat acolo mai bine decât în multe restaurante cu stele pe care le-am încercat de-a lungul anilor.

13. Nu există mașini parcate pe trotuar

Nici mașini parcate pe trotuare nu am văzut aproape deloc. În multe orașe regulile sunt atât de stricte încât oamenii preferă să plătească parcări dedicate decât să riște o amendă.

Niciun Duster pe jumătate urcat pe bordură, niciun Logan parcat pe trecerea de pietoni. O lume paralelă.

14. Prosop cald la restaurant

Înainte de masă, chelnerul aduce un prosop mic, cald iarna și rece vara, cu care îți cureți mâinile. Se numește oshibori și tradiția vine din perioada Muromachi, undeva în secolul al XIV-lea, când hanurile de pe drumurile comerciale ofereau călătorilor obosiți un lighean cu apă și un prosop la sosire. E unul dintre cele mai vechi ritualuri de bun venit din cultura japoneză. 

Temperatura prosopului nu e aleatorie. Un studiu japonez a testat șase temperaturi diferite și a stabilit că în vară prosopul ideal e la 5 grade Celsius, iarna între 45 și 60 de grade. Da, japonezii au publicat un studiu academic despre temperatura ideală a prosopului de restaurant. Când te întorci acasă și nu mai primești oshibori, simți că lipsește ceva.

15. Protecție pentru față la probat haine

Ca să nu murdărești hainele de machiaj când le probezi, magazinele oferă o mică husă de unică folosință pe care o pui peste față înainte să tragi un tricou sau o rochie. Simplă, eficientă, genul de soluție la care te gândești și zici: de ce nu există asta peste tot? 

Orice femeie care a mai distrus un guler alb cu fondul de ten știe despre ce vorbesc.

Așa că atunci când mă întreabă cineva ce mi-a plăcut cel mai mult în Japonia, îmi vin mai întâi în minte lucrurile simple. Liniștea din metrou. Cozile perfecte. Curățenia. Respectul pentru spațiul celuilalt. Grija pentru detalii pe care, în alte locuri, nici nu le observăm.

Uneori, diferența dintre două țări o vezi mai ales în felul în care oamenii trăiesc și interacționează.

O propunere pentru tine, cititorule

Îți mulțumim că ai citit materialul până la capăt! Avem o propunere win‑win: tu câștigi informații, noi câștigăm prieteni. 

📩 Înscrie‑te pe canalul nostru de WhatsApp. Aici găsești reportaje și analize care explică ce se întâmplă cu lumea din jurul nostru. 

📌 Și dacă vrei să fii la curent cu știrile și în social media, urmărește-ne pe Facebook. Enjoy!