Analiză The New York Times: Islanda și dilema europeană. Cum au schimbat tensiunile globale relația Reykjavikului cu Uniunea Europeană

„Criza Groenlandei a atins un punct sensibil”

Momentul care a accelerat această dezbatere a fost legat de declarațiile președintelui american Donald Trump privind Groenlanda, cel mai apropiat vecin al Islandei.

Puțini islandezi cred că Washingtonul ar reprezenta o amenințare directă pentru țara lor. Cu toate astea, tonul declarațiilor venite dinspre administrația americană a produs neliniște într-o regiune care și-a construit securitatea pe stabilitate și predictibilitate.

Prim-ministra islandeză Kristrun Frostadottir a rezumat foarte clar această stare de spirit atunci când a declarat: „Criza Groenlandei a atins cu siguranță un punct sensibil”.

În Islanda, reacțiile au fost puternice. Mai ales după ce Trump a confundat Islanda cu Groenlanda în timpul unor declarații făcute la Forumul Economic Mondial de la Davos. Au urmat apoi informațiile potrivit cărora candidatul său pentru postul de ambasador ar fi glumit că Islanda ar putea deveni „al 52-lea stat american”. Afirmație pentru care acesta și-a cerut ulterior scuze.

Pentru o țară mică, obișnuită să își apere identitatea și autonomia, asemenea declarații au avut un impact mult mai mare decât ar părea la prima vedere.

O țară europeană care a evitat mereu aderarea

Paradoxul islandez este că statul nordic este deja extrem de apropiat de Uniunea Europeană. Dar fără a fi membru al acesteia.

Cu doar aproximativ 400.000 de locuitori, Islanda este una dintre cele mai prospere și stabile democrații din lume. Are indicatori sociali care depășesc adesea media europeană. Speranță mare de viață, nivel ridicat de siguranță și performanțe remarcabile în ceea ce privește egalitatea de gen.

În plus, poziția sa strategică devine tot mai importantă pe fondul competiției pentru influență în regiunea arctică.

Cu toate acestea, Islanda a rămas în afara Uniunii Europene dintr-un motiv esențial. Controlul asupra resurselor sale. Industria pescuitului reprezintă un pilon economic și identitar major. Mulți islandezi s-au temut mereu că aderarea la UE ar însemna pierderea unei părți din această suveranitate.

Această teamă nu a dispărut nici astăzi.

Frica de izolare într-o lume tot mai instabilă

Noua dezbatere privind aderarea la Uniunea Europeană este alimentată mai ales de sentimentul că ordinea globală devine tot mai nesigură.

Islanda nu are armată proprie și depinde de protecția NATO. De-a lungul deceniilor, relația strategică cu Statele Unite a fost considerată suficientă pentru garantarea securității țării. Soldați americani au fost staționați ani la rând pe teritoriul islandez. Iar cooperarea militară a fost strânsă.

Însă în ultimii ani, încrederea europenilor în predictibilitatea Washingtonului a început să scadă.

Tot mai mulți lideri europeni discută despre necesitatea consolidării autonomiei de securitate a continentului. Uniunea Europeană încearcă să își dezvolte propriile mecanisme de apărare și cooperare strategică.

În acest context, Islanda a făcut deja un pas important. În luna martie a semnat un parteneriat de securitate și apărare cu Uniunea Europeană.

Pentru susținătorii aderării, acesta este doar începutul.

Profesorul de științe politice Eirikur Bergmann consideră că schimbarea de mentalitate este evidentă. „Oamenii simt că ar putea fi forțați să aleagă o tabără”, spune acesta. „Și atunci există, de fapt, o singură tabără de ales.

Nordul Europei își schimbă poziția strategică

Transformările din Islanda nu sunt izolate. Întreaga regiune nordică traversează o recalibrare geopolitică profundă.

După invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina, Suedia și Finlanda au renunțat la tradiția lor de neutralitate și au decis să adere la NATO.

În același timp, Groenlanda s-a apropiat de Danemarca. Iar Insulele Feroe au suspendat discuțiile privind obținerea unei autonomii mai mari față de Copenhaga, notează The New York Times.

Inclusiv în Norvegia, o țară care, asemenea Islandei, a rămas în afara Uniunii Europene, au reapărut discuțiile despre o eventuală aderare.

Toate aceste mișcări arată că statele nordice, deși prospere și stabile, încep să considere alianțele mari drept o necesitate strategică într-o lume tot mai tensionată.

Referendumul care ar putea schimba direcția Islandei

În lunile următoare, islandezii ar putea fi chemați la referendum pentru a decide dacă țara ar trebui să înceapă negocierile de aderare la Uniunea Europeană.

Chiar dacă procesul ar dura ani și ar necesita un nou vot final, simplul fapt că această idee este discutată serios reprezintă deja o schimbare majoră pentru politica islandeză.

Deocamdată, societatea rămâne împărțită. Fermierii și pescarii se tem de birocrația europeană și de eventualele reglementări care ar putea afecta industriile locale. Alții consideră că amenințările externe sunt exagerate.

Dar pentru mulți islandezi, întrebarea nu mai este dacă lumea se schimbă. Ci cât de sigură poate rămâne o țară mică într-o perioadă marcată de conflicte, tensiuni geopolitice și incertitudine globală.