The Washington Post: Pe câmpul de luptă modern nu mai ai unde să te ascunzi

Proliferarea sateliților comerciali de observare a Pământului schimbă astfel fundamental modul în care armatele trebuie să își proiecteze bazele și să își protejeze echipamentele.

Din spațiu, câmpul de luptă devine tot mai vizibil

Orbita joasă a Pământului, cunoscută drept LEO, era în urmă cu un deceniu mult mai puțin aglomerată. Astăzi, însă, numărul sateliților aflați pe orbită a crescut spectaculos. Potrivit datelor Space Data Navigator ale American Enterprise Institute, în jurul Pământului se află aproximativ 16.800 de sateliți, de peste zece ori mai mulți decât în urmă cu un deceniu.

Nu toți sunt utilizați pentru fotografierea suprafeței Pământului. Mulți sunt destinați comunicațiilor sau altor servicii. Există însă și numeroși sateliți care pot furniza imagini ale terenului. Unele dintre acestea au o rezoluție redusă și sunt folosite pentru activități precum monitorizarea vremii sau a agriculturii. În condiții favorabile, însă, imaginile pot dezvălui poziția unor aeronave și a altor echipamente militare aflate la sol.

Iar problema nu se limitează la zilele senine. Sateliții care utilizează tehnologii radar pot obține informații chiar și atunci când norii acoperă suprafața.

Când satelitul devine instrument pentru identificarea țintelor

Potrivit articolului publicat în The Washington Post, atacurile iraniene din martie asupra unor baze și obiective americane din Orientul Mijlociu au demonstrat concret această vulnerabilitate. Autorii susțin că Iranul a beneficiat de informații provenite de la un satelit despre care s-a relatat că ar fi fost cumpărat în secret din China în 2024. Atacurile au provocat victime în rândul militarilor americani și au distrus sau avariat infrastructură și echipamente importante, inclusiv spații de cazare, hangare, radare și aeronave.

Un exemplu menționat este baza aeriană Prince Sultan din Arabia Saudită, un important punct de operare al Forțelor Aeriene ale SUA. Potrivit analizei, atacurile au avariat cinci aeronave americane de realimentare și au distrus un avion destinat operațiunilor de comandă și control. Costurile pentru repararea sau înlocuirea acestor aeronave pot ajunge la sute de milioane de dolari.

În același timp, au fost vizate sisteme radar costisitoare din Iordania, Emiratele Arabe Unite și Kuweit, ceea ce a determinat Statele Unite să accelereze înlocuirea unor echipamente.

În Bahrain, pagubele produse infrastructurii navale americane au fost atât de importante încât, potrivit surselor citate de The Washington Post, efectele asupra deciziilor strategice, operaționale și tactice din regiune s-ar putea resimți pentru mai mulți ani.

Sateliții comerciali creează o problemă dificil de rezolvat

Statele Unite cunosc de mult timp potențialul și riscurile imaginilor satelitare comerciale. În 2001, Pentagonul a încercat să limiteze accesul adversarilor la astfel de informații prin cumpărarea exclusivă a drepturilor asupra anumitor imagini comerciale.

O asemenea strategie este însă mult mai greu de aplicat astăzi. Numărul furnizorilor și amploarea industriei comerciale de imagistică prin satelit fac practic imposibilă eliminarea tuturor surselor disponibile.

Există însă și reversul medaliei. Aceeași industrie de care adversarii Statelor Unite se pot folosi oferă Washingtonului informații valoroase. Imaginile comerciale pot fi utilizate pentru monitorizarea activităților militare chineze, inclusiv a flotei navale, dar și pentru identificarea unor piste de aterizare asociate traficului de droguri.

Problema nu este, așadar, existența sateliților comerciali în sine. Ci faptul că accesul la informații provenite din spațiu nu mai este rezervat unui număr foarte mic de puteri militare.

Bazele militare trebuie regândite

Această schimbare ar trebui să influențeze inclusiv modul în care sunt construite bazele militare. Potrivit autorilor articolului, fiecare etapă a planificării defensive trebuie să țină cont de posibilitatea ca un adversar să poată observa și identifica echipamentele de la sol.

Asta înseamnă nu doar sisteme antiaeriene mai performante. Ci și o schimbare a infrastructurii. Rusia și China construiesc în număr mare adăposturi fortificate pentru aeronave, tocmai pentru a reduce vulnerabilitatea acestora în fața atacurilor cu rachete și drone.

În cazul Statelor Unite, însă, aeronave militare extrem de scumpe sunt încă parcate frecvent în aer liber. Bazele americane dispun de sisteme complexe de apărare aeriană și de avertizare timpurie. Totuși, stocurile de muniție destinate acestor sisteme nu sunt nelimitate. Prin urmare, apărarea nu poate depinde exclusiv de interceptarea fiecărei rachete sau drone care se apropie.Soluția nu înseamnă doar mai multe rachete

Una dintre ideile centrale ale articolului este că protejarea bazelor trebuie să combine apărarea activă cu măsuri pasive. Adăposturile fortificate pot reduce pagubele produse aeronavelor și pot împiedica observarea directă a acestora din spațiu.

În același timp, dezvoltarea unor sisteme de interceptare a dronelor care să fie mai accesibile și mai ușor de produs în cantități mari ar putea completa apărarea tradițională. Scopul este ca adversarul să nu poată identifica cu certitudine unde se află o anumită țintă și dacă aceasta poate fi lovită cu succes.

Autorii descriu această strategie drept un fel de „joc al înșelării”, prin care un plan de atac aparent sigur poate deveni o operațiune costisitoare și incertă. Cu alte cuvinte, dacă adversarul vede mai puțin și este obligat să investească mai mult pentru a identifica ținta, avantajul obținut prin sateliți poate fi diminuat.

Infrastructura subterană poate deveni din nou esențială

Nu toate elementele unei baze militare pot fi ascunse. Unele facilități însă pot fi construite sau mutate în structuri protejate. Centrele de comandă și control, de exemplu, pot fi amplasate subteran. Alte instalații pot fi protejate prin bariere de beton, clădiri fortificate și structuri proiectate să reziste mai bine atacurilor.

Aceste măsuri nu înlocuiesc apărarea antiaeriană. Ele creează însă mai multe straturi de protecție între o țintă și adversarul care încearcă să o localizeze și să o lovească.

Într-un conflict în care dronele și rachetele pot amenința din ce în ce mai multe obiective, protejarea infrastructurii de la sol devine la fel de importantă ca apărarea spațiului aerian.

Războiul modern este și un război al informației

Poate cea mai importantă schimbare este faptul că avantajul nu mai aparține doar celui care are cele mai multe avioane, rachete sau soldați.Informația despre poziția adversarului poate fi la fel de importantă.

Un satelit poate identifica o bază. Inteligența artificială poate analiza imaginile. O dronă poate confirma o țintă. O rachetă poate lovi obiectivul. Aceste tehnologii funcționează împreună și creează un lanț de informații care reduce timpul dintre observare și atac.

De aceea, armatele trebuie să găsească metode pentru a ascunde ceea ce poate fi ascuns și pentru a proteja ceea ce nu poate fi ascuns.Iar această protecție trebuie asigurată, atunci când este posibil, la distanțe mai mari de linia frontului.