Festival de literatură noir pe coasta Mediteranei. De ce la Marea Neagră nu ne iese?

Sincer vorbind, mă așteptam să fie un eveniment mai degrabă discret. Ei bine, nimic mai neadevărat. Festivalul de literaură noir Garraf se desfășoară în Cubelles în fiecare final de august. Anul acesta a ajuns la cea de-a unsprezecea ediție.

Cum și de ce un astfel de festival în Cubelles?

Cu niște ani în urmă am avut ocazia să stau de vorbă cu un agent literar din Barcelona.  Ocazie cu care am aflat că în Spania, în general, procentul de cititori se ridică undeva la 20%. Poate părea puțin, dar raportat la populația țării de aprope 50 de milioane de suflete, capătă o oarece relevanță. Atât socială cât și economică.

Ce citesc spaniolii? Ultimele statistici puneau pe primul loc cărțile de dezvoltare personală (cum altfel?). Acestea sunt urmate îndeaproape de literatura politică. Ceea ce este de înțeles în contextul dezbaterilor care domină spațiul. Recunosc că m-am bucurat maxim să aflu că pe locul trei se regăsesc romanele polițiste  și mystery&thriller.

Acestea fiind zise, am vrut să aflăm cum s-a născut ideea evenimentului catalan. Am avut ocazia să stau de vorbă cu Xavier Borell, autor, realizator de emisiuni de radio, pasionat de noir și unul dintre inițiatorii festivalului.

„Am avut ocazia să particip la festivaluri de gen din Barcelona, Gijon, Lyon, Valencia. Împreună cu un grup de iubitori de gen ne-am zis că ar trebui să organizăm un astfel de eveniment în regiunea nostră pentru a vedea ce se întâmplă.”

„Am fost surpinși că am avut atâta public”

Festivalul nu ar fi fost posibil fără implicarea autorităților orașului. Primăria a pus la dispoziția organizatorilor două spații generoase: biblioteca municipală și sala de festivități a centrului social. Xavier mi-a mărturisit că inițial nu se așteptau să aibă un public foarte numeros. Însă au fost uimiți să aibă săli pline din debut. Lucru care nu s-a schimbat nici în prezent. Am observat, însă, că majoritatea celor prezenți marcaseră deja cel puțin patru decenii de viață. L-am întrebat pe amfitrionul nostru ce se poate face pentru a atrage și un public mai tânăr.

„Am încercat totul. Ne-am folosit de TikTok, de Instagram. Dar, în fond, nu ne deranjează dacă oamenii au nevoie să ajungă la o anumită vărstă pentru a abandona televizorul și a se bucura de romanele noir și de festival. Toată lumea este binevenită, indiferent de vărstă.”

Ce se întâmplă și cine vine la festival?

Ca orice manifestare de gen, Cubelles Noir e compus din dezbateri, mese rotunde, lansări de carte și, evident, premiile festivalului. De asemena editurile participante au un stand de vânzare a cărților de gen.

Cât despre autorii invitați, majoritatea sunt catalani și spanioli. Cum sunt selectați? „Eu particip la multe festivlauri, ca scriitor. De asemena, intervievez mulți autori pentru emisiunea mea de la radio. Așa că am ocazia să cunosc oameni interesanți pe care ulterior îi invităm aici.”

În timp, festivalul a crescut și s-a sofisticat. Premiile festivalului sunt acordate de jurii compuse din literați reputați. Anul acesta au fost premiate cele mai bune romane noir scrise de femei în spaniolă și catalană.

Ce se întâmplă pe la noi?

De fiecare dată când ne uităm pe statisticile despre vânzări de carte, citit și analfabetism funcțional ne dăm seama că nu prea mult. Și categoric ineficient. Există Bookfestul și Gaudeamusul. Gaudeamus are și edițiile din marile orașe din țară care, încet încet, prind cheag. Mai există FILIT-ul ieșean care este, probabil, cel mai internațional dintre manifestările de gen, pentru că include traducerile.

Avem, de asemenea, târgurile și festivalurile organizate de biblioteci în țară. Problema cu acestea este că organizatorii trebuie să fie extrem de activi în atragerea publicului. Sau să fie plasat în locuri în care oamenii ajung oricum: piețe, parcuri, târguri, manifestări populare. Românul nu are, din păcate, obiceiul de a părăsi comoditatea propriului cămin pentru că a aflat că s-a organizat un festival de literatură la el în oraș. În plus finanțarea subțiată acestor instituții face lucrurile din ce în ce mai imposibile.

Dar, ca să nu comparăm roșii cu căpșuni, hai să ne referim la manifestările dedicate genului crime/thriller/noir. Păi, nu prea sunt.

Cu niște ani în urmă editura Tritonic, ințial împreună cu grupul de publicații Flacăra au organizat un International Mystery and Thriller Festival. Manifestarea se defășura la Râșnov și era strâns legată de Festivalul de Film și Istorii (actualul Festival de Film Istoric). Și asta din acelaș motiv. Pe români îi scoți greu din casă dacă este vorba doar de cărți. În plus dintre cititori foarte puțini se revendică ca fiind amatori de literatură de gen. Cei mai mulți spun că citesc și romane polițiste. Marea majoritate așteaptă, însă,  filmul…

Apoi Flacăra și Tritonic și-au despărțit drumurile. A mai venit și pandemia și cam asta a fost.

Păi și ce facem?

O primă întrebare este: avem scriitori de crime/noir/thriller români contemporani? Răspunsul este: da, avem. Și nu mă refer doar la cei deja consacrați, cum ar fi Eugen Ovidiu Chirovici sau George Arion. Mai sunt Bogdan Hrib, Teodora Matei, Caius Dobrescu, Igor Bergler, Lucian Dragoș Bogdan. Și astea sunt doar câteva nume care mi-au venit în minte. Ne plac scrierile lor? Păi hai să citim și să aflăm, zic eu.

În ultima vreme să vorbește mult despre cărți în mediul online. Și asta pentru că, într-un fel, este la modă. „Ce ma citim? Câte cărți ai citit în luna august? Clasicii care trebuie neapărat să-i citești într-o viață! Ce rol are inteligența artificială în literatură? E ok să citim cărți piratate?” Din păcate trendul nu este suficient de puternic pentru a se traduce în achiziție de carte și lectură.

Probabil că soluția este un mix: mai multe manifestări populare dedicate cărții, mai multă publicitate online, o finanțare decentă a bibliotecilor, o actualizare a programei școlare în privința literaturii. N-ar fi rău ca și părinții să petreacă mai mult timp citind cu copii și nu folosind lectura ca pe o obligație, sau, mai rău, o pedeapsă.

Altfel s-ar putea să fim nevoiți să testăm teoria lui Xavier Borell: odată cu înaintarea în vârstă oamenii se vor plictisi de ecrane și se vor întoarce la cărți. ¡Ojala!  (Așa să fie!)