Taiwanul ar putea renunța? Neîncrederea în SUA și apropierea de China

Xi Jinping și mesajul transmis prin Cheng Li-wun

În aprilie, președintele chinez Xi Jinping a primit la Beijing o delegație a Partidului Naționalist taiwanez, condusă de Cheng Li-wun. Întâlnirea a avut și o puternică încărcătură simbolică. Xi a atras atenția delegației asupra unei supe de pui cu scoici, explicând că același fel de mâncare fusese servit la dineul organizat pentru Richard Nixon în timpul vizitei acestuia în China, în 1972.

Xi și oficialii chinezi au purtat, în mod neobișnuit, cravate albastre – culoarea asociată Partidului Naționalist din Taiwan. Cheng Li-wun a fost invitata de onoare. Pentru Beijing, gesturile au venit într-un moment în care China continuă să considere Taiwanul o provincie care trebuie readusă sub controlul său. În același timp, armata chineză își dezvoltă de ani de zile capacitățile necesare unui eventual conflict.

Cheng a declarat pentru The Atlantic că discuțiile cu Xi i-au oferit o perspectivă diferită asupra relației dintre cele două maluri ale strâmtorii Taiwan: „Împărtășim aceeași cultură, același sânge și putem îmbrățișa acest lucru.” Ea a rezumat această perspectivă printr-o altă formulare: „Suntem doar o singură familie.”

Beijingul propune apropierea, Taiwanul discută despre riscul războiului

În viziunea prezentată de Cheng, Taiwanul ar trebui să renunțe la revendicarea independenței. Să reducă pregătirile pentru război. Și să înceapă un proces de reconciliere cu China.

Detaliile unei asemenea înțelegeri rămân însă neclare. Cheng susține că Taiwanul ar putea păstra alegeri libere și sistemul său politic. Cu condiția ca guvernul rezultat să nu urmărească independența. Între timp, Beijingul continuă să își consolideze forțele militare. Un eventual atac ar putea combina atacuri cibernetice asupra infrastructurii, lovituri cu rachete și drone asupra bazelor militare și sistemelor de apărare și, ulterior, o operațiune de debarcare.

Taiwan are peste 200.000 de militari activi. Însă scenariile analizate de experți presupun că insula ar avea nevoie rapid de aprovizionare cu muniție, combustibil și echipamente din partea Statelor Unite și a aliaților. În cazul unui război între SUA și China, consecințele ar depăși cu mult Taiwanul. Strâmtoarea Taiwan este una dintre principalele rute comerciale maritime ale lumii, iar întreruperea transporturilor ar putea afecta puternic economia globală.

În Taiwan, încrederea în Statele Unite a scăzut

Una dintre temele centrale ale articolului lui Simon Shuster este schimbarea percepției populației taiwaneze asupra Statelor Unite.

În timpul vizitei sale în Taiwan, autorul spune că întrebările despre sprijinul american au fost întâmpinate frecvent cu ezitare. Politicieni, militari și cetățeni obișnuiți au folosit același cuvânt pentru a descrie Statele Unite:”Imprevizibile.”

Această percepție schimbă și dezbaterea internă din Taiwan. Întrebarea nu mai este doar cum poate fi descurajată China. Ci și dacă Taiwanul ar trebui să continue să investească într-un război pe care nu l-ar putea purta singur sau să ia în considerare o înțelegere cu Beijingul.

Potrivit articolului, majoritatea taiwanezilor preferă în continuare menținerea status quo-ului: autonomie, relații comerciale cu lumea și absența intervenției Beijingului în afacerile interne.

Trump și Taiwanul: armele ca instrument de negociere

Poziția administrației Trump reprezintă un alt element important al ecuației. După întâlnirea cu Xi Jinping din mai, Donald Trump a descris vânzările americane de arme către Taiwan drept un: „foarte bun instrument de negociere” în discuțiile cu Beijingul.

Într-o altă declarație citată de The Atlantic, Trump a spus: „Ultimul lucru de care avem nevoie acum este un război aflat la 9.500 de mile distanță.”

Pentru Taiwan, problema este importantă deoarece securitatea insulei se bazează, în mare măsură, pe ceea ce strategii americani numesc „ambiguitate strategică”: Washingtonul furnizează arme Taiwanului, dar nu oferă o garanție explicită că va interveni militar în cazul unei invazii.

Această incertitudine este amplificată de faptul că Statele Unite au fost implicate în războiul cu Iranul, ceea ce a presupus mutarea unor nave și aeronave din zona Asiei și consumarea unor importante stocuri de sisteme de apărare antiaeriană.

De ce Taiwanul este atât de important pentru Statele Unite

Argumentele privind apărarea Taiwanului nu țin doar de politică și securitate.

Potrivit articolului, peste 90% dintre cele mai avansate cipuri din lume sunt produse în Taiwan, inclusiv componente esențiale pentru dezvoltarea inteligenței artificiale. Insula are, de asemenea, o poziție strategică în Pacific. Pentru strategii militari americani, controlul Taiwanului ar influența echilibrul de putere din regiune și poziția Statelor Unite în Pacific.

Pentru Beijing, în schimb, Taiwanul reprezintă una dintre principalele chestiuni de suveranitate și de politică națională

„Republica arici” și problema dronelor

Taiwanul încearcă de ani de zile să își adapteze strategia militară la diferența enormă de dimensiune dintre insulă și China.

Una dintre ideile promovate de Statele Unite este transformarea Taiwanului într-o așa-numită „republică arici”: un teritoriu dificil și costisitor de cucerit datorită numărului mare de arme mobile, drone, rachete și sisteme defensive. Războiul din Ucraina a accentuat importanța dronelor ieftine și produse în număr mare.

Taiwanul a început să își dezvolte propria industrie de drone, iar guvernul a investit sume importante în acest domeniu. Ministerul Apărării estimează că ar avea nevoie de aproximativ 200.000 de drone. Problema este capacitatea de producție. Companiile taiwaneze sunt încă departe de ritmul industriei ucrainene. Un producător citat de The Atlantic explică situația simplu:”Cu toții așteptăm banii guvernului.” În același timp, disputa politică privind bugetul apărării a blocat sau întârziat finanțarea unor programe.

Bugetul militar devine o dispută politică

Administrația președintelui Lai Ching-te a solicitat fonduri suplimentare pentru apărare, inclusiv pentru achiziția de arme americane și dezvoltarea industriei militare taiwaneze. Washingtonul a aprobat o vânzare de arme în valoare de aproximativ 11 miliarde de dolari, cea mai mare de acest tip pentru Taiwan până la acel moment.

China a răspuns prin exerciții militare în apropierea insulei, inclusiv simulări de blocadă. Ulterior, parlamentarii taiwanezi au aprobat un buget redus, de aproximativ 25 de miliarde de dolari pentru pachetul special analizat în articol. O parte importantă din finanțarea destinată industriei locale de drone a fost eliminată în urma opoziției Partidului Naționalist.

Disputa privind dezvoltarea dronelor a rămas astfel blocată între diferite proiecte legislative.

O lecție diferită din războiul din Ucraina

Unii strategi taiwanezi văd în Ucraina un exemplu despre modul în care o țară mai mică poate rezista unei puteri militare superioare.

Nu toți sunt însă convinși că modelul poate fi aplicat Taiwanului. Richard Y. K. Chen, amiral în retragere al marinei taiwaneze, consideră că situația geografică este fundamental diferită. Taiwanul este o insulă, iar aprovizionarea nu poate fi realizată printr-o frontieră terestră precum cea dintre Ucraina și Polonia. Când autorul îi vorbește despre eficiența dronelor navale ucrainene, Chen răspunde: „Marea Neagră nu este Strâmtoarea Taiwan.” El pune o altă întrebare esențială:”Cât timp poți apăra coasta? Trei săptămâni? Patru săptămâni?”

În opinia sa, într-un asemenea interval, China ar putea obține deja controlul asupra insulei.

Serviciul militar și pregătirea populației

Articolul evidențiază și problemele interne ale sistemului militar taiwanez. Serviciul militar obligatoriu a fost extins în 2022, de la patru luni la un an, după invazia Rusiei în Ucraina. Totuși, autorul descrie existența unor metode prin care unii tineri evită serviciul sau aleg forme alternative.

Instruirea militară s-a schimbat și ea lent. Abia recent, pregătirea de bază a început să includă utilizarea dronelor în locul unor metode tradiționale.

Puma Shen, parlamentar taiwanez preocupat de creșterea bugetului apărării, rezumă problema printr-o frază: „Așa am făcut întotdeauna.” Pentru el, această mentalitate poate deveni o problemă într-un conflict în care tehnologia și viteza de adaptare ar avea un rol esențial.

China încearcă să convingă, nu doar să amenințe

Una dintre cele mai interesante componente ale strategiei Beijingului este folosirea stimulentelor economice.

După întâlnirea cu Xi, Cheng Li-wun s-a întors în Taiwan cu ceea ce Partidul Comunist Chinez a numit „cele 10 stimulente”. Acestea includ facilități pentru fermieri, pescari și alte categorii de producători taiwanezi care vor să vândă în China. Au fost incluse și măsuri privind difuzarea pe continent a unor producții de televiziune, documentare și animații taiwaneze, cu aprobarea autorităților chineze.

Beijingul a prezentat aceste măsuri drept beneficii oferite Partidului Naționalist. Guvernul taiwanez le-a descris, în schimb, drept o formă de interferență politică. Cheng Li-wun: „Nu trebuie să facem niciun compromis.” Cheng susține că apropierea de China nu ar presupune renunțarea la democrația taiwaneză.

Întrebată dacă Beijingul ar încerca să repete în Taiwan modelul aplicat în Hong Kong, ea a răspuns:”Nu. Nu trebuie să sacrificăm sau să facem niciun compromis în ceea ce privește libertatea, democrația, economia sau statul de drept din Taiwan.”

În același timp, articolul notează că Beijingul a exercitat deja presiuni asupra Taiwanului și a liderilor săi. Doar 11 state mai au relații diplomatice oficiale cu Taiwanul, iar China încearcă să limiteze inclusiv deplasările internaționale ale președintelui Lai.

Cheng privește însă relația cu Beijingul într-o manieră diferită. În timpul unei vizite în China, oficialii chinezi i-au oferit ceai cu perle livrat cu drona și au dus delegația la un spectacol cu Mozart și Ceaikovski. „China a devenit mai încrezătoare. Este mai incluzivă și mai globalizată”, a spus Cheng.

Kinmen, locul în care frontiera pare să fi dispărut

Una dintre cele mai puternice imagini ale articolului vine din Kinmen, insula taiwaneză aflată la doar câțiva kilometri de coasta Chinei. În 1949, aici au avut loc lupte între forțele comuniste chineze și naționaliștii care se retrăgeau spre Taiwan. Coasta a fost fortificată cu buncăre, tancuri și obstacole metalice împotriva debarcărilor.

Astăzi, Kinmen este și o destinație turistică. Feriboturile aduc turiști din China continentală, iar vechile instalații militare au devenit obiective turistice.

Beijingul are și un plan mai amplu pentru insulă. Într-un document publicat în 2023, autoritățile chineze au propus transformarea Kinmen într-o „zonă demonstrativă” care să arate beneficiile unei eventuale „reunificări complete a patriei”. Planul include chiar și perspectiva construirii unui pod către Xiamen.

De la linie de front la destinație turistică

Schimbarea Kinmenului este și o metaforă pentru transformarea relației dintre Taiwan și China. Turnurile de difuzoare care transmiteau propagandă către continent încă există, dar volumul a fost redus. Minele au fost eliminate, iar unele plaje care odinioară reprezentau zone militare sunt acum deschise turiștilor.

Autorul The Atlantic descrie momentul în care a înotat aproximativ 100 de metri în direcția Chinei. De la distanță, peisajul nu mai semăna cu o zonă de confruntare geopolitică. Rămăseseră muzeul dedicat bătăliei, vechile obstacole metalice și turnul de difuzoare. Iar mesajul transmis spre China nu mai putea fi auzit de nimeni de pe continent.

Un viitor aflat între descurajare și negociere

Articolul lui Simon Shuster prezintă Taiwanul într-un moment în care trei realități se suprapun: presiunea militară exercitată de China, dependența strategică de Statele Unite și dezbaterea internă privind costul pregătirii pentru un eventual război.

Pentru Beijing, apropierea economică și politică reprezintă o alternativă la folosirea imediată a forței. Pentru o parte a clasei politice taiwaneze, inclusiv Cheng Li-wun, dialogul cu China poate fi prezentat drept o cale de evitare a unui conflict.

Pentru guvernul taiwanez și susținătorii unei apărări mai puternice, însă, reducerea pregătirilor militare ar putea crește vulnerabilitatea insulei.

În centrul tuturor acestor dezbateri rămâne aceeași întrebare: cât de mult mai poate conta Taiwanul pe promisiunea sprijinului american și ce se va întâmpla dacă această promisiune nu mai este considerată credibilă?