4 luni fără guvern, 3 variante de prim-miniștrii, 2 ore de gândire și o nominalizare. O fi sunat Ursula?

Cine este Sigfried Mureșan? Un personaj prea puțin cunoscut, din galeria filfizonilor de Bruxelles care vin la București „din obligație”. Europeni prin vocație, privind cu superioritate România, dar având nevoie de ea din 5 în 5 ani ca să-și reînnoiască mandatul de europarlamentar. Nu prea se poate lăuda cu nimic memorabil.

Când a fost nominalizat acum câteva luni, a părut pentru toată lumea o mână de poker: să aruncăm pe masă o propunere pe care n-o va accepta nimeni și în primul rând președintele.

Cum a ajuns direct la vârf în politica românească și europarlamentar

Clasa politică românească l-a descoperit cu surprindere promovat, la ordinul lui Băsescu, în locul ficei Elena. Când în Partidul Democrat, la acea vreme, a fost adus peste capul tuturor și pus pe a doua poziție a listei de europarlamentari, pentru că așa cerea Partidul Popular de la Bruxelles. Pe linia germană, unde și-a făcut studii și practică politică.

Face parte din „filiera germană” a clasei politice românești, instalată în fruntea României odată cu venirea lui Iohannis. Colegii de partid spuneau atunci că a fost adus de servicii. Din câte îmi amintesc, „bârfele politice” vorbeau că a fost „recomandat” de conducerea PPE. Motiv pentru care, probabil, a și rezistat în viața politică și în zona europarlamentară până acum, fără a fi un lider politic marcant, până în ziua de astăzi.

Nimeni nu a crezut în nominalizarea europarlamentarului

Cred că în gașca politică a Bucureștiului, niciodată soluția Sigfried Mureșan în aceste patru luni de incertitudine nu a fost luată foarte în serios și toată lumea se aștepta la o nominalizare între Sorin Grindeanu, liderul partidului care câștigase alegerile din 2024 și un tip de nominalizare tehnocrată, gen Alexandru Nazare, pe care Bolojan n-ar fi putut s-o refuze. Sau ar fi putut s-o refuze, dar cu consecințe de imagine.

Bolojan deja îl acceptase pe Nazare premier, cu condiția unui drept de veto asupra miniștrilor. Exact jocul pe care îl făcuse și cu Tomac. „Tu ești ok, dar aștia nu sunt tehnocrați, sunt pesediști, noi nu vrem, schimbă-i etc.”

Președintele a mers pe varianta unei nominalizări din partea alianței politice a celor trei partide, care au venit toate cu o singură propunere. A aled formal pentru că acestea aveau cel mai mare număr de voturi. Și de aici încolo, mult succes în obținerea majorității.

Vrea Siegfried Mureșan să fie premier? Dar Bolojan îl vrea cu adevărat în fruntea guvernului?

Probabil răspunsul e nu la ambele întrebări. Siegfried Mureșan ar lăsa un post călduț și bine plătit, fără multă bătaie de cap la Bruxelles, pentru un program de 12 ore zilnic cu funcționari țâfnoși că Bolojan le-a tăiat sporurile, sindicaliști care vor măriri de salarii și agenții de rating care vin cu lista de reclamații. PNL s-ar trezi luat la țintă pentru un personaj care n-are nici în clin nici în mâneacă dacă vorbim de activul de partid. Deci, clar, nimeni nu e fericit.

Cum a picat la PSD nominalizarea liberalului

În momentul acesta PSD-ul are, cum spuneam și acum câteva luni, doar opțiuni proaste. Singura bună ar fi să treacă guvernul Mureșan (fără voturile social-democraților, ceea ce e dificil) și să se ducă în opoziție. Doar că nu asta a promis Grindeanu PSD-ului acum 4 luni.

Ar putea fi Grindeanu forțat să accepte un guvern minoritar cu promisiunea incertă (mai degrabă inexistentă în mod real) a unei rotative guvernamentale, guvern minoritar de dreapta urmat de guvern minoritar de stânga? Puțin probabil.

Este însă posibil să asistăm și la o „rașchetare” a parlamentarilor la bucată de la independenți, PSD și AUR și ce se va mai găsi pe acolo pentru ca guvernul Mureșan să-și facă o majoritate fragilă și atunci PSD va rămâne în opoziție.

Este la fel de posibil ca pentru a nu se ajunge la alegere anticipate, o parte din PSD, pentru care este destul de limpede că nu se va mai afla pe liste, să bată palma cu noul prim-ministru desemnat, în numele căruia vin negociatorii PNL, și să asistăm la un guvern cu o majoritate subțire, dar care poate continua lejer încă 2 ani de zile.

E vreo șansă să treacă guvernul Mureșan?

Puțin probabil, dar nu exclus. Ruperea PSD și a AUR e o opțiune. Pe care oameni cu grade, bani și influență o pot realiza. Această negociere cu o parte a PSD se va face însă fără Sorin Grindeanu la conducerea PSD. Pentru că PSD va trece probabil în opoziție fără actualul președinte. Va veni un președinte mult mai maleabil și mai pe gustul establishment-ului bruxellez și fără tinichele NORDIS și altele de coadă.

Joacă Nicușor Dan la cacialma?

Nu e cu siguranță guvernul pe care și-l dorește președintele. Dar e posibil să fi fost convins de partenerii germani (de pildă în urma vizitei dnei Merkel la Cotroceni) sau pur și simplu să fi ieșit din corzi aruncând cartoful fierbinte la PNL-USR. Majoritatea comentatorilor așa cred. E la fel de adevărat că riscă mult.

Partea bună este spălarea imaginii: a pus propunerea cu cele mai multe voturi în Parlament, din partea partidelor care l-au dus la Cotroceni și care sunt supărate de jumătate de an că nu sunt susținute de președinte.

Partea proastă e că Bolojan and Co au mai ieșit și din alte capcane: Veștea, dosarele de la DNA. De fiecare dată arătând acuzator spre Cotroceni.

Poate Sigfried Mureșan și Bolojan nu-l vor pe tânărul liberal premier. Dar oamenii care l-au „crescut” politic pe Mureșan, da. Vor munci în următoarele 10 zile să îl ducă la Palatul Victoriei. Poate le iese, dacă nu, mai rămâne Bolojan. Deocamdată ai lor sunt la butoane.

Mai contează ce votează românii?

De mult nu mai contează. Dar lucrurile au devenit evidente după anularea referendumului de destituire a lui Băsescu, fenomen repetat la indigo în decembrie 2024, când s-au anulat alegerile prezidențiale. Presa și rețelele sociale au început să comenteze și să vadă cam multe coincidențe. Cam mulți politicieni apropiați de Germania. Cam multe contracte și firme care merg sau ar vrea să meargă într-acolo.

Europarlamentarul PNL Falcă spunea azi că PSD nu poate face guvern cu AUR pentru că nu le dau voie social-democrații europeni. Iar Popularii Europeni cer protejarea unui cetățean condamnat de instanțele din România, amenințând cu tăierea fondurilor statului român dacă nu li se face pe plac. Unii zic și că ar fi sunat la Budapesta pentru a ține UDMR în actuala alianță de guvernare. Kelemen spune că nu-i adevărat.

Când politicienii care ar trebui să arate (măcar formal) respect pentru votul celor care îi trimit în funcții explică degajați că sună șeful de la Bruxelles și se rezolvă, înseamnă că nu dau doi bani pe electoratul din România. Că pe ei îi țin în funcții călduțe cei de la „Înalta Poartă”. La care apoi merg cu peșcheșul: contracte, privatizări, renunțări la dreptul de veto, bani rupți din sărăcia rpmânească și dați pentru Ucraina etc.

După 4 luni fără guvern, 3 variante de prim-miniștrii, 2 ore de gândire și o nominalizare Sigfried Mureșan este prim-ministru desemnat. O fi sunat Ursula la Cotroceni? O fi pus Merkel o vorbă bună? O fi sunat-o Sigfried pe Ursula să o întrebe dacă să accepte? Sau Nicușor Dan o fi zis „dacă tot nu iese nimic, măcar să ne distrăm”? O fi convins că așa îi îngroapă pe Bolojan și Fritz? S-ar putea să ne îngroape pe toți. Cu siguranță însă, dacă guvernul Mureșan trece de Parlament cu voturi luate pe persoană fizică, acest lucru nu va fi rezultatul unei negocieri poltice pure. Restul e cancan.