Viața, luptele și controversele Gloriei Steinem: „Adevărul te va elibera, dar mai întâi te va enerva”

Timp de mai bine de jumătate de secol, Gloria Steinem a fost una dintre vocile cele mai puternice ale luptei pentru drepturile femeilor. A scris despre discriminarea femeilor, a organizat proteste, a contribuit la înființarea unor organizații politice și sociale și a cofondat revista „Ms.”. Este vorba despre una dintre publicațiile care au schimbat felul în care presa vorbea despre femei.

Influența ei a depășit însă domeniul presei. Gloria Steinem a devenit un simbol al unei generații de femei care au început să conteste ideea că rolul lor este să fie, înainte de toate, soții și mame. A militat pentru drepturi egale la locul de muncă, independență financiară, acces la educație și dreptul femeilor de a lua singure decizii în privința propriului corp.

În același timp, viața ei a fost mult mai complicată decât imaginea publică a activistei sigure pe sine. Gloria Steinem s-a luptat cu lipsa de încredere în propria persoană. Ea a avut o copilărie dificilă și a fost, pentru mult timp, speriată de ideea de a vorbi în public, conform New York Times.

O copilărie care a făcut-o să fugă de ideea de „viață normală”

Gloria Steinem s-a născut în 1934, în Toledo, Ohio. Tatăl ei era comerciant de antichități și ducea familia dintr-un loc în altul. În timp ce mama ei fusese jurnalistă. Părinții au divorțat când Gloria avea aproximativ 10 ani. Sora ei mai mare a plecat la facultate, iar Gloria a rămas să aibă grijă de mama ei, care suferea de probleme psihice grave.

Timp de aproximativ șapte ani, copila a făcut ceea ce, în mod normal, ar fi trebuit să facă un adult. Ea cumpăra alimente, gătea și avea grijă de mama ei, care își petrecea cea mai mare parte a timpului în pat. Experiența a avut un efect puternic asupra ei. Gloria Steinem avea să spună mai târziu că această perioadă a influențat felul în care a privit toată viața ideea de familie, căsătorie și copii.

Iar pentru că familia se muta permanent, nu a avut parte de un parcurs școlar normal decât din clasa a șasea. Spunea că a învățat să citească inclusiv uitându-se la indicatoarele de pe marginea drumurilor. În schimb, a citit enorm. A ajuns la Smith College, una dintre universitățile americane importante pentru femei, unde a studiat științe politice. A absolvit în 1956, cu rezultate excelente.

Nu se aștepta să devină o activistă a feminismului

La începutul vieții adulte, Gloria Steinem nu își imagina că va deveni o activistă feministă. A vrut chiar să se căsătorească și să aibă copii, așa cum se aștepta de la o femeie din acea perioadă. Apoi s-a răzgândit.

Mai târziu avea să spună că a înțeles că se pregătea să adopte o viață nu neapărat pentru că și-o dorea, ci pentru că societatea îi spunea că aceasta este viața pe care trebuie să o ducă. În 1957, a plecat în India. Acolo a petrecut o perioadă lungă în care a studiat și a călătorit. Experiența a apropiat-o de ideea de activism pornit de la nivelul comunităților și de schimbarea socială făcută direct de oameni, nu doar prin instituții.

De la jurnalistă la activistă

Steinem s-a mutat la New York în 1960 și a început să lucreze ca jurnalistă freelancer. Problema era că presa vremii nu vedea cu ochi buni femeile care voiau să scrie despre politică și subiecte serioase. Gloria Steinem povestea că, atunci când își căuta de lucru, un editor de la revista Life i-a spus: „Avem nevoie de un reporter, nu de o fată frumoasă”.

A ajuns să scrie despre celebrități, modă și alte subiecte considerate potrivite pentru femeile jurnaliste. Totuși, a continuat să insiste și a ajuns să publice în reviste importante. Unul dintre momentele care i-au schimbat cariera a fost o investigație realizată în 1963 pentru revista Show. Gloria Steinem s-a infiltrat ca angajată la Playboy Club din New York, îmbrăcată în costumul de iepuraș al localului.

Reportajul, intitulat „A Bunny’s Tale”, descria condițiile în care lucrau femeile de acolo și felul în care erau tratate. Textul a atras atenția. Dar Gloria Steinem avea să regrete pentru o perioadă că reportajul a făcut ca o parte a publicului să o perceapă mai degrabă ca pe o femeie atrăgătoare și excentrică decât ca pe o jurnalistă serioasă.

Atracția față de politică și problemele femeilor

În anii următori, Steinem a început să scrie tot mai mult despre politică și despre problemele femeilor. Momentul decisiv a venit în 1969. A participat la o întâlnire în care mai multe femei au vorbit public despre faptul că avuseseră avorturi ilegale. În Statele Unite, la acea vreme, avortul era încă ilegal în multe situații. Femeile care apelau la astfel de proceduri puteau fi stigmatizate și tratate ca niște infractoare.

Gloria Steinem avusese ea însăși un avort în Marea Britanie, în 1957, când avea 22 de ani. Experiența din 1969 a făcut-o să înțeleagă că problema nu era doar despre câteva femei, ci despre o societate întreagă în care femeile aveau foarte puțin control asupra propriilor vieți. Gloria Steinem avea să descrie ulterior momentul drept „marele declic” care a transformat-o.

Ce era „al doilea val” al feminismului

În Statele Unite, prima mare etapă a luptei pentru drepturile femeilor fusese legată în special de dreptul de vot. După ce femeile au obținut acest drept, mișcarea feministă nu a dispărut. În anii ’60 și ’70 a apărut ceea ce este cunoscut drept al doilea val al feminismului.

Acesta avea obiective mult mai largi. Femeile cereau să poată avea acces la aceleași locuri de muncă precum bărbații, să fie plătite corect, să poată obține credite și să ia singure decizii cu privire la propria viață. Se vorbea despre discriminarea de la locul de muncă, violența domestică, hărțuirea sexuală, accesul la contracepție și dreptul la avort.

La începutul anilor ’60, multe dintre aceste lucruri erau pur și simplu considerate „normale”. O femeie putea avea dificultăți în a obține un card de credit sau un împrumut fără implicarea unui bărbat. În unele state americane exista și așa-numita „excepție maritală”, prin care un soț nu putea fi urmărit penal pentru violarea propriei soții.

În acest context, au apărut cărți și organizații care au început să schimbe discuția publică. Una dintre cele mai importante a fost The Feminine Mystique, publicată în 1963 de Betty Friedan. Cartea vorbea despre frustrarea femeilor care, deși aveau o casă și o familie, simțeau că societatea le împiedică să-și construiască propriile vieți.

În 1966, Betty Friedan a contribuit la fondarea National Organization for Women, organizație care cerea egalitate reală pentru femei. Gloria Steinem a intrat în această mișcare câțiva ani mai târziu și a devenit rapid una dintre cele mai vizibile figuri ale ei.

Revista care a schimbat felul în care se vorbea despre femei

În 1971, Gloria Steinem și mai multe activiste au început să lucreze la o idee neobișnuită pentru acea vreme. Voiau o revistă făcută de femei și pentru femei, care să nu vorbească doar despre frumusețe, relații și gospodărie. Așa a apărut „Ms.”.

Numele revistei era important. „Ms.” era un apelativ pentru femei care nu spunea dacă acestea erau căsătorite sau nu. Spre deosebire de „Miss” sau „Mrs.”, el nu definea o femeie prin relația ei cu un bărbat.

Prima ediție a Ms. a apărut în decembrie 1971, ca supliment într-un număr al revistei New York. Primul număr independent a apărut în 1972.

Succesul a fost imediat. Aproximativ 300.000 de exemplare ale primului număr s-au vândut în doar opt zile. Revista vorbea despre subiecte care erau rareori discutate în publicațiile destinate femeilor. Apăreau materiale despre avort, violență domestică, concediul de maternitate, discriminare, educație și egalitate salarială.

Unul dintre cele mai puternice momente a fost publicarea unei liste semnate de 53 de femei cunoscute care au recunoscut că avuseseră avorturi ilegale. Printre ele se aflau jucătoarea de tenis Billie Jean King, cântăreața Judy Collins și scriitoarea Lillian Hellman. Mesajul era că avortul nu era o problemă abstractă și nu privea doar „alte femei”. Se întâmpla în viețile unor femei reale, inclusiv unele foarte cunoscute.

„Ms.” a devenit astfel mai mult decât o revistă. A fost una dintre principalele platforme prin care mișcarea feministă își făcea cunoscute ideile.

„Când am început, nici măcar nu exista un termen pentru hărțuirea sexuală”

Gloria Steinem a contribuit la aducerea în spațiul public a unor probleme care, până atunci, erau tratate ca lucruri inevitabile din viața femeilor. Una dintre ele a fost hărțuirea sexuală. „Când am început, nici măcar nu exista un termen pentru hărțuirea sexuală. Era pur și simplu numită viață”, spunea ea. În prezent, termenul este cunoscut și există legi și reguli care protejează angajații împotriva unor astfel de comportamente. În anii ’70 însă, situația era foarte diferită.

Gloria Steinem și alte feministe au contribuit la crearea unor centre pentru victimele violurilor și a unor adăposturi pentru femeile care fugeau de parteneri violenți. Au făcut presiuni pentru schimbarea legislației și au încercat să aducă femeile în politică. În 1971, Gloria Steinem a contribuit la înființarea National Women’s Political Caucus, o organizație care urmărea să ajute mai multe femei să intre în politică și să ocupe funcții publice.

Nu toate feministele erau de acord cu ea

Deși Gloria Steinem a devenit simbolul mișcării, feminismul american nu a fost niciodată un bloc unit. Au existat conflicte între diferite grupări, inclusiv în interiorul revistei „Ms.”. Unele feministe mai radicale considerau că Gloria Steinem era prea moderată. Unele femei de culoare și alte grupuri marginalizate considerau că mișcarea era încă prea concentrată asupra femeilor albe din clasa de mijloc.

Una dintre cele mai cunoscute dispute a fost cea cu Betty Friedan. Ea, mai în vârstă decât Gloria Steinem și autoarea cărții „The Feminine Mystique”, era considerată una dintre fondatoarele feminismului modern american. Cele două aveau obiective comune, precum egalitatea salarială și dreptul la avort, dar aveau viziuni diferite asupra direcției în care trebuia să meargă mișcarea.

Gloria Steinem voia ca feminismul să includă nu doar femeile albe din clasa de mijloc, ci și femeile sărace, femeile care munceau, femeile de culoare și lesbienele. Betty Friedan se temea că accentul pus pe sexualitate și pe drepturile lesbienelor va face mișcarea mai greu de acceptat de societatea americană.

Între cele două a existat și o rivalitate personală. Pe măsură ce Gloria Steinem devenea tot mai cunoscută, ea ajunsese să fie chipul public al mișcării feministe, lucru care o deranja pe Betty Friedan.

O feministă care nu se potrivea stereotipului

Gloria Steinem a devenit una dintre cele mai recognoscibile femei din lume datorită părului blond, purtat cu cărare pe mijloc, și ochelarilor mari de aviator. Imaginea ei era importantă și pentru că contrazicea unul dintre stereotipurile vremii despre feministe. În cultura populară, femeile care cereau drepturi egale erau adesea prezentate drept femei „împotriva bărbaților”, lipsite de feminitate, umor sau viață personală.

Gloria Steinem era exact opusul acestui portret. Avea o viață socială intensă și a avut relații cu mai mulți bărbați cunoscuți, printre care regizorul Mike Nichols și omul de afaceri Mort Zuckerman. Ea l-a descris pe Franklin A. Thomas, fost președinte al Ford Foundation, drept marea iubire a vieții sale.

Nu și-a dorit însă, în cea mai mare parte a vieții, să se căsătorească și nu a avut copii. La 82 de ani, întrebată dacă regretă că nu a avut copii, răspundea că nu regretă „nici măcar o milisecundă”. Ideea ei era că maternitatea trebuie să fie o alegere, nu o obligație. Faptul că o femeie poate avea copii nu înseamnă că trebuie să o facă.

În 2000, la 66 de ani, Gloria Steinem s-a căsătorit totuși cu David Bale, activist pentru justiție socială și tatăl actorului Christian Bale. Căsnicia a durat trei ani, până la moartea lui Bale, în 2003.

De ce a fost criticată chiar și de oameni care îi împărtășeau ideile

Gloria Steinem a fost admirată de liberali și de activiștii pentru drepturile femeilor, dar a devenit și una dintre țintele preferate ale conservatorilor americani. A fost acuzată că vrea să distrugă familia tradițională și că urăște bărbații. A primit insulte și amenințări și a fost atacată inclusiv în emisiuni de televiziune.

Dar a avut parte și de critici din interiorul propriei tabere. În 1998, de exemplu, Gloria Steinem l-a apărat pe președintele Bill Clinton în contextul acuzațiilor de comportament sexual nepotrivit care îl vizau. În 2016, în timpul alegerilor primare democrate, a făcut o declarație controversată despre femeile tinere care îl susțineau pe Bernie Sanders în locul lui Hillary Clinton. Gloria Steinem a spus atunci că tinerele îl aleg pe Sanders pentru că „băieții sunt cu Bernie”.

Declarația a provocat reacții puternice, iar Gloria Steinem și-a cerut ulterior scuze. Aceste episoade arată că imaginea ei de lider feminist nu a fost lipsită de controverse. Ea a fost, în același timp, una dintre cele mai importante figuri ale mișcării și o persoană care a stârnit permanent dezbateri despre direcția acesteia.

Viața personală și lupta cu lipsa de încredere

Gloria Steinem vorbea în fața unor mii de oameni despre drepturile femeilor fusese, la început, îngrozită de ideea de a vorbi în public. Îi era teamă că i se va usca gura și că nu va putea spune nimic. Dar a găsit o soluție. Mergea la evenimente alături de alte activiste și împărțea cu ele discursurile.

Una dintre colaboratoarele sale importante a fost Dorothy Pitman Hughes, activistă pentru drepturile femeilor și pentru drepturile persoanelor de culoare. O fotografie din 1971 în care cele două apar cu pumnii ridicați în aer a devenit una dintre imaginile reprezentative ale feminismului american.

Gloria Steinem avea și o problemă profundă cu propria imagine. În ciuda succesului, nu s-a simțit niciodată atât de sigură pe ea pe cât părea din exterior. Într-o carte despre încrederea în sine, a scris că în interior se simțea „o brunetă durdulie din Toledo, prea înaltă și cu o față prea pufoasă”. Experiențele din copilărie au avut, probabil, un rol important. „Am fost un copil neglijat, așa că probabil nu am crezut că exist”, explica ea într-un interviu.

În 1986, Gloria Steinem a fost diagnosticată cu cancer la sân. După tratament, a trecut printr-o perioadă de epuizare și depresie și a început să lucreze la una dintre cele mai personale cărți ale sale, „Revolution From Within”, despre încrederea în propria persoană.

Cartea i-a surprins pe unii dintre susținătorii ei, care considerau că Gloria Steinem ar trebui să se concentreze pe schimbarea societății, nu pe problemele personale. Pentru ea însă, cele două lucruri erau legate. O persoană care nu are încredere în propria valoare are dificultăți în a-și apăra drepturile.

Lupta nu s-a terminat

Multe dintre lucrurile pentru care Steinem și generația sa au luptat par astăzi normale. Femeile au mai multă independență financiară, au acces la profesii care le erau închise în trecut și beneficiază de mai multe protecții legale. Bărbații sunt, cel puțin în multe familii, mai implicați în creșterea copiilor și în treburile casnice.

Dar Gloria Steinem considera că progresul nu trebuie confundat cu victoria finală. În Statele Unite, femeile continuă să câștige, în medie, mai puțin decât bărbații. Amendamentul legat de egalitatea de drepturi între femei și bărbați, deși a primit suficiente ratificări din partea statelor pentru a deveni parte din Constituție, nu a fost încă recunoscut oficial ca parte a Constituției.

Iar în 2022, Curtea Supremă a Statelor Unite a anulat hotărârea Roe v. Wade din 1973, care protejase timp de aproape 50 de ani dreptul constituțional la avort. Pentru Gloria Steinem, acesta a fost un exemplu că drepturile câștigate nu sunt întotdeauna definitive. „Mă simt mândră și mă simt furioasă”, spunea ea în 2022. „Încă avem de-a face cu aceleași probleme”, a adăugat ea.

Ultimii ani. Încă pe drum

Gloria Steinem nu s-a retras cu adevărat niciodată. A continuat să scrie, să țină discursuri și să fie consultată de presă chiar și după ce a trecut de 80 și apoi de 90 de ani. A publicat multe cărți importante, inclusiv volume despre feminism, Marilyn Monroe, îmbătrânire și propria experiență de viață. Unul dintre cele mai cunoscute citate ale sale spune: „Adevărul te va elibera, dar mai întâi te va enerva”. Altul rezumă foarte bine felul în care privea încrederea în sine: „Stima de sine nu este totul – doar că fără ea nu există nimic”.

În ultimii ani, a călătorit mai puțin. Apartamentul său din Manhattan, în care locuise timp de decenii, s-a transformat într-un spațiu în care activistele se întâlneau, discutau și organizau proiecte.

Fundația Gloriei Steinem a pus casa într-un trust, astfel încât ea să poată continua să fie folosită de femei pentru întâlniri și proiecte. Ideea este ca locuința să rămână, după moartea ei, un spațiu viu al mișcării feministe.

Gloria Steinem a murit la 92 de ani, dar una dintre ideile pe care le-a repetat întreaga viață a rămas aceea că schimbarea nu vine de la o singură persoană. Ea nu s-a considerat niciodată proprietara mișcării feministe. Mai degrabă, a încercat să creeze organizații, publicații și spații în care alte femei să poată vorbi și să-și ducă mai departe propriile lupte.