Cum încearcă Forța Spațială a SUA să își păstreze avantajul în noua cursă militară din spațiu

Războiul din Ucraina, conflictul din Orientul Mijlociu și tensiunile dintre marile puteri au readus în prim-plan investițiile în apărare. Totuși, dincolo de conflictele care domină agenda internațională, Statele Unite dezvoltă un domeniu cu un rol tot mai important: spațiul.

Într-un editorial din The Wall Street Journal dedicat Forței Spațiale americane, expertul în securitate Michael O’Hanlon susține că această structură militară, creată în 2019, începe să demonstreze că poate deveni una dintre cele mai importante componente ale apărării Statelor Unite.

Autorul este director de cercetare în cadrul Programului de Politică Externă al Brookings Institution. În opinia sa, dimensiunea redusă a acestei arme reprezintă unul dintre cele mai mari avantaje ale sale.

O structură militară diferită de celelalte

Forța Spațială a fost înființată în timpul primului mandat al președintelui Donald Trump. Scopul acesteia a fost crearea unei structuri dedicate exclusiv operațiunilor din spațiu. Decizia a venit într-o perioadă în care sateliții și infrastructura orbitală deveneau tot mai importante pentru apărarea națională.

Michael O’Hanlon mărturisește că a privit inițial proiectul cu scepticism. Forța Spațială are aproximativ 10.000 de militari. Prin comparație, este mult mai mică decât Corpul Pușcașilor Marini sau Garda de Coastă. Din acest motiv, expertul se întreba dacă va putea concura cu celelalte structuri militare și dacă își va putea administra eficient propriile misiuni.

După o vizită la mai multe baze din statul Colorado, autorul spune însă că și-a schimbat opinia.

De ce dimensiunea redusă este un avantaj

Potrivit lui O’Hanlon, numărul redus de militari le oferă tinerilor ofițeri responsabilități pe care le-ar primi mult mai târziu în alte ramuri ale armatei.

În cadrul Forței Spațiale, militari de 28 sau 30 de ani operează deja sisteme complexe și iau decizii importante. Printre acestea se numără controlul sateliților GPS, al sateliților pentru avertizare timpurie și al sistemelor de comunicații spațiale.

Autorul afirmă că această organizare încurajează inițiativa și spiritul antreprenorial. Totodată, ofițerii cu grade inferioare participă la procese decizionale importante. În celelalte ramuri ale armatei americane, astfel de reuniuni sunt rezervate, de regulă, generalilor și amiralilor.

O rețea extinsă dincolo de Statele Unite

Deși administrează doar câteva baze principale, Forța Spațială este prezentă în numeroase alte locații militare din lume.

Pe lângă bazele din Colorado, Florida și California, personalul acestei structuri operează și în Guam, Japonia, Diego Garcia, Groenlanda și Marea Britanie.

Michael O’Hanlon explică faptul că o parte dintre sateliți sunt controlați din bazele aflate pe teritoriul Statelor Unite. În același timp, Forța Spațială încearcă să își diversifice infrastructura. Obiectivul este reducerea vulnerabilității în cazul unui conflict.

În acest scop sunt dezvoltate facilități mobile pentru colectarea și transmiterea informațiilor. Acestea pot fi relocate rapid oriunde în lume, în funcție de necesitățile operaționale.

Tehnologia schimbă regulile competiției din spațiu

Michael O’Hanlon consideră că cele mai importante transformări au loc chiar pe orbită. În opinia sa, lansatoarele reutilizabile, progresele din microelectronică și dezvoltarea sateliților de dimensiuni reduse schimbă modul în care sunt desfășurate operațiunile spațiale.

Autorul explică faptul că, în trecut, infrastructura spațială era formată dintr-un număr limitat de sateliți mari. Aceștia erau costisitori și vulnerabili în cazul unui atac. Astăzi, Statele Unite dezvoltă constelații alcătuite din numeroși sateliți mai mici. O astfel de rețea este mai greu de neutralizat și poate continua să funcționeze chiar dacă unele componente sunt scoase din uz.

Potrivit expertului, această evoluție are loc într-un moment în care China și Rusia își dezvoltă rapid propriile capabilități militare în spațiu. Din acest motiv, reziliența sistemelor spațiale devine o prioritate pentru Washington.

Rolul companiilor private

O’Hanlon subliniază că multe dintre progresele tehnologice provin din sectorul comercial. Companiile private au accelerat dezvoltarea comunicațiilor prin satelit și a sistemelor moderne de observare a Pământului.

Totuși, autorul atrage atenția că armata are nevoie și de echipamente specializate. Acestea trebuie să reziste unor condiții extreme și să funcționeze chiar și în timpul unor conflicte.

Printre cerințele enumerate de expert se află sateliți capabili să reziste efectelor unei explozii nucleare. În același timp, aceștia trebuie să transmită informații chiar dacă adversarul încearcă să bruieze comunicațiile. De asemenea, unele platforme trebuie să poată desfășura propriile operațiuni de bruiaj și să urmărească ținte aflate în zbor.

Investițiile rămân o prioritate

Michael O’Hanlon afirmă că nu este de acord cu propunerea administrației Trump de a suplimenta bugetul apărării cu încă 350 de miliarde de dolari prin procedura de reconciliere bugetară. În opinia sa, o astfel de alocare reduce controlul asupra modului în care sunt cheltuiți banii publici.

Chiar și așa, expertul consideră că o mare parte dintre proiectele finanțate prin acest program sunt necesare. Printre acestea se numără și investițiile destinate Forței Spațiale.

Spațiul, un nou domeniu strategic

Autorul speră că spațiul nu va deveni niciodată un teatru major de război. Cu toate acestea, el susține că dezvoltarea unor capabilități ofensive și defensive poate avea un efect de descurajare.

În acest context, O’Hanlon amintește și proiectul „Golden Dome”, promovat de președintele Donald Trump. Chiar dacă nu susține în totalitate această inițiativă, expertul apreciază că unele dintre componentele sale ar putea contribui la consolidarea apărării spațiale a Statelor Unite.

În concluzie, Michael O’Hanlon consideră că Forța Spațială a SUA a depășit etapa unui experiment militar. În opinia sa, dimensiunea redusă, adaptarea rapidă la noile tehnologii și responsabilitățile acordate tinerilor militari oferă acestei structuri un avantaj important într-o competiție strategică aflată în continuă schimbare.