Efectul Bridgerton asupra masculinității. Romantismul a trecut de epoca „băiatului rău”, iar vulnerabilitatea este noul sex-appeal

După cum scria publicația Newsweek, „idealul romantic contemporan” din serial este un protagonist masculin „expresiv emoțional și capabil să-și manifeste dorința și vulnerabilitatea”. Această schimbare nu ar fi fost creată de serial, ci doar adusă în lumină. Într-o cultură care a romantizat mult timp bărbatul distant sau dificil, apariția „bărbatului blând”, atent, empatic și implicat în relație marchează o recalibrare a așteptărilor romantice.

Pentru psihologii și psihoterapeuții Oana și Ion Andrei Puican, succesul serialului reflectă o nevoie emoțională reală. „Succesul Bridgerton arată o nevoie tot mai clară de conexiune emoțională autentică în relații. Personajele masculine sunt atente, empatice și implicate emoțional. Ceea ce răspunde unei dorințe reale a multor femei, aceea de a fi văzute, ascultate și înțelese în relație”, explică psihologul Oana Puican în cadrul unui interviu pentru News Edge.

Ion Andrei Puican observă că această preferință reflectă și o transformare a modelelor de masculinitate. „Bărbatul distant sau «dificil» începe să fie înlocuit de un model mai matur emoțional, capabil de vulnerabilitate și dialog”, a explicat psihologul.

Cum s-a ajuns de la „băiatul rău” la „bărbatul blând”

Pentru mai bine de două decenii, cultura pop a construit idealul romantic masculin în jurul unei figuri emoțional inaccesibile. Personaje precum Edward Cullen din Twilight sau Damon Salvatore din The Vampire Diaries erau adesea prezentate ca personaje misterioase și instabile emoțional.

În aceste narațiuni, romantismul era legat de conflict și suferință. Dorința era construită prin rezistență, iar femeile erau adesea portretizate ca cele care trebuiau să „salveze” sau să „repare” bărbatul rănit. Psihologul Ion Andrei Puican explică popularitatea acestui tipar. Spune că este unul atractiv pentru că „activa un scenariu psihologic foarte răspândit: ideea că iubirea poate vindeca sau transforma un bărbat rănit emoțional”.

Această schimbare ajunge mai greu în România

În România, presiunea este încă influențată de tradiții. Producțiile cinematografice ce prezintă astfel de personaje masculine nu au încă un efect așa de mare, la scară mai largă, asupra bărbaților. „În țara noastră există o schimbare treptată. Dar presiunea este încă diferită față de alte culturi. Tradițional, bărbații au fost încurajați să fie mai rezervați emoțional”, punctează Ion Puican.

Mirela Pop, medic primar și psihoterapeut, subliniază la rândul ei că „societatea românească este mai tradiționalistă decât cea din Vest. Dar va exista această schimbare, căci progresul este ceva ce se întâmplă întregii omeniri”.

Psihoterapeutul explică în cadrul unui interviu pentru News Edge că succesul unor astfel de povești are și o componentă psihologică profundă. „Serialul Bridgerton, deși pare o poveste de epocă, prezintă personaje care au o structură emoțională foarte apropiată de cea a oamenilor de astăzi. Această diferență dintre decorul istoric și modul modern de a simți și de a relaționa produce surpriză și fascinație în rândul publicului”, a specificat specialista.

Seriale conturează așteptările romantice

În literatura romantică și în filmele adolescenței anilor 2000, acest model a fost repetat obsesiv. Femeia devine salvatoare, iar bărbatul este, la sfârșit, proiectul emoțional care trebuie recuperat. O analiză din 2019 publicată în Journal of Primary Prevention indică faptul că adolescenții folosesc reprezentările media pentru a-și clarifica propriile așteptări romantice. Ceea ce poate duce la idealizarea relațiilor toxice.

Iar o cercetare din 2021 de la Universitatea din California, San Diego, scoate în evidență cum media romantice distorsionează standardele reale. Ele promovează o masculinitate mai multifațetată.

Psihoterapeutul Mirela Pop spune că misterul și tăcerea pot funcționa ca un „ecran de proiecție” psihologic. „Un bărbat distant poate părea un mister, ne poate atrage prin «adâncimea» sau «complexitatea» pe care noi ne-o imaginăm că există în tăcerea lui. Este ca un test proiectiv, ca o imagine neclară în care putem să vedem tot ce ne dorim”, a declarat ea.

De ce obosește romantismul dramatic

Schimbarea gusturilor culturale nu apare însă întâmplător. În ultimii ani, mai mulți factori sociali au contribuit la redefinirea idealului romantic. Contextul cultural, de la mișcarea MeToo până la oboseala socială provocată de pandemia de COVID-19, a schimbat modul în care publicul percepe relațiile romantice. Comportamente care altădată păreau „seducătoare” sunt astăzi interpretate mai degrabă ca toxice sau imature.

Literatura și serialele romantice arată că publicul feminin reacționează la reprezentările de vulnerabilitate masculină. Personajele care își exprimă emoțiile și dorința creează o relație empatică mai puternică cu spectatorii. Pe scurt, vulnerabilitatea devine noua formă de forță.

Iar succesul serialelor romantice are și o explicație biologică. Tensiunea romantică și apropierea emoțională pot stimula eliberarea de oxitocină, un hormon asociat atașamentului și sentimentului de conexiune. Acesta este motivul pentru care publicul resimte intens evoluția relației dintre personaje. Privitorii nu urmăresc doar o poveste. Ei experimentează, la nivel emoțional și neurochimic, apropierea dintre personaje.

Seriale precum Bridgerton exploatează exact această dinamică. În serial, tensiunea este romantică, lent construită, declarațiile emoționale explicite și momentele de vulnerabilitate creează o implicare emoțională puternică.

Comparațiile pot fi periculoase

Totuși, succesul acestor narațiuni vine și cu efecte secundare. Datele arată o creștere a căutărilor online legate de lipsa romantismului în relații. Este un semn că publicul compară tot mai des viața reală cu scenariile idealizate. Psihologii Oana și Ion Andrei Puican spun că această discrepanță este frecventă în terapie.

„Filmele, serialele și rețelele sociale cresc nivelul de ideal romantic. Iar când viața de cuplu se lovește de realitate, oamenii pot interpreta această normalitate ca pe o lipsă de romantism”, explică Oana Puican.

Ion Andrei Puican adaugă că această comparație socială poate crea frustrare inutilă. „Oamenii tind să compare relațiile lor reale cu cele idealizate din seriale. Dar aceste povești sunt construite tocmai pentru a fi mai intense, mai romantice și mai spectaculoase decât viața de zi cu zi”, spune psihologul Ion Andrei Puican.

Aceeași idee este abordată și de Mirela Pop. În viziunea sa, „indiferent că ne comparăm relația cu cele «machiate» de pe rețelele sociale sau cu cele inventate în filme, relația din viața reală nu beneficiază de filtrele celorlalte”, a declarat ea. Cu alte cuvinte, viața reală nu are scenariști.

Mirela Pop adaugă faptul că această comparație poate distorsiona percepția asupra propriei relații. „Dacă oamenii ar posta pe rețelele sociale și momentele de rutină sau plictiseală, nu doar pe cele excepționale, probabil că nu am mai avea impresia că relațiile altora sunt atât de perfecte”, a afirmat specialista.

Se pune presiune pe bărbați să fie mai romantici?

Un alt efect al acestei transformări culturale este presiunea tot mai mare asupra bărbaților de a deveni mai expresivi emoțional. „Romantismul intens din astfel de seriale poate crea uneori așteptări foarte ridicate față de bărbați”, spune Oana Puican. „Nu toți au fost învățați sau încurajați să își exprime emoțiile atât de deschis”, detaliază ea.

În același timp, schimbarea are și beneficii. Mirela Pop explică faptul că dezvoltarea disponibilității emoționale implică un element esențial, anume inteligența emoțională. „Ea este capacitatea de a înțelege și a gestiona emoțiile noastre și ale celorlalți. Spre deosebire de inteligența abstractă, ea se poate antrena și dezvolta toată viața”, specifică psihoterapeutul.

„Complexului salvatorului” pare că și-a găsit sfârșitul

Un alt model romantic care începe să fie contestat este cel al femeii care trebuie să „repare” un bărbat rănit. „Acest tipar creează o dinamică dezechilibrată în relație. Femeia ajunge să își asume rolul de salvator sau terapeut emoțional”, spune Oana Puican.

Mirela Pop identifică în spatele acestui model ceea ce psihologia modernă numește „complexul salvatorului”. Ea consideră că rezultatul este „crearea unei relații de codependență pe care multe femei o confundau cu dragostea profundă”.

Psihologia contemporană propune însă un model diferit prin relația între doi parteneri autonomi emoțional. „Un bărbat adult este responsabil de propria lui vindecare. Iar femeile caută parteneri «întregi», cu care să poată construi relații de egalitate”, adaugă apoi Mirela Pop.

„Efectul Bridgerton” în viața reală

Efectul Bridgerton poate deveni o oportunitate dacă este folosit ca punct de pornire pentru conversații despre nevoile emoționale. Mirela Pop este de părere că „dacă transformi serialul într-un test pe principiul «De ce nu ești ca el?» vei obține defensivitate. Dacă îl transformi într-o sursă de inspirație, «Cum putem aduce un strop din energia asta în relația noastră?», vei obține cooperare”.

Romantismul real nu se construiește din gesturi spectaculoase, ci din interacțiuni mici și constante. Este o conversație sinceră, un gest de grijă, o atenție discretă.

Psihoterapeuta mai subliniază că, în realitate, apropierea emoțională se construiește din lucruri simple. „O atingere, un zâmbet, un telefon în timpul zilei sau micile gesturi de grijă pentru celălalt sunt mortarul care poate susține o relație mai mult decât marile declarații romantice”, a specificat Mirela Pop.

Iar dacă există o lecție culturală din succesul serialului Bridgerton, aceasta nu este neapărat că bărbații trebuie să devină eroi romantici. Ci că vulnerabilitatea, mult timp privită ca slăbiciune, începe să fie percepută, tot mai des, drept una dintre cele mai convingătoare forme de maturitate emoțională.