De ce cutremurul din Columbia a provocat distrugeri atât de mari. Un expert explică vulnerabilitatea clădirilor

Într-o analiză publicată de The Conversation, se arată că multe clădiri din Columbia folosesc pereți foarte subțiri din beton armat. Cercetătorul a testat în laborator structuri construite după practicile folosite în Columbia. Rezultatele arată că aceste ziduri pot ceda rapid în timpul unor mișcări puternice ale solului. 

Cutremur de 7,4, produs la aproximativ 110 kilometri adâncime

Epicentrul seismului a fost în apropiere de San José del Palmar, în departamentul Chocó. Cutremurul s-a produs la o adâncime de aproximativ 110 kilometri, potrivit USGS. Mecanismul principal a fost unul de tip „strike-slip”. Asta înseamnă că două blocuri ale scoarței terestre s-au deplasat orizontal unul față de celălalt. 

Seismul vine la aproximativ o lună după cutremurele puternice din Venezuela. Hoult spune că este prea devreme pentru a stabili o legătură între ele. Există însă cercetări care arată că mișcarea unei falii poate transfera tensiune către alta apropiată. 

Pereți de doar 7-10 centimetri

Problema identificată de cercetător apare în structura multor clădiri columbiene. Pereții din beton armat au adesea între 7 și 10 centimetri grosime. Ei conțin, de regulă, un singur strat de armătură din oțel. Este folosită frecvent plasă sudată electric. Materialul poate fi fragil și se poate rupe rapid sub solicitări puternice. Grosimea redusă face dificilă și întărirea marginilor pereților cu armături suplimentare. 

Această consolidare are rolul de a împiedica zdrobirea betonului în timpul unui cutremur. În cazul pereților foarte subțiri, montarea armăturii necesare devine dificilă. Nici standardele de construcție nu impun întotdeauna această soluție. 

Testele de laborator au arătat cum pot ceda clădirile

Hoult și cercetători de la trei universități columbiene au construit pereți la scară reală. Testele au fost făcute într-un laborator din Lausanne, Elveția. Structurile reproduceau practicile obișnuite de construcție din Columbia. 

În mod ideal, un perete armat trebuie să dezvolte mai multe fisuri mici când este supus unui cutremur. Astfel, tensiunea este distribuită în mai multe puncte. Problema apare când se formează o singură fisură mare. Tensiunea se concentrează acolo. Armătura poate ceda, iar peretele își pierde rapid rezistența. 

Testele au indicat și o altă vulnerabilitate. Pereții foarte subțiri pot ceda chiar dacă au o cantitate mai mare de oțel. Potrivit cercetătorului, ei nu au suficientă rezistență pentru mișcări seismice puternice. 

Problema nu este una izolată

O analiză realizată în 2018 asupra a nouă clădiri din Cali a scos la iveală aceeași problemă. Nouă din zece aveau pereți cu un singur strat de armătură. Aproximativ 30% aveau ziduri cu grosimea de cel mult 10 centimetri. Hoult spune că astfel de practici sunt răspândite și în alte părți ale Americii Latine. Riscul nu este limitat însă la această regiune.

După cutremurul din Christchurch, Noua Zeelandă, din 2011, inginerii au analizat mai atent problema pereților subțiri. Seismul de magnitudine 6,3 a ucis 185 de oameni. Mai multe clădiri moderne s-au comportat bine, dar unele structuri mai vechi au cedat. 

Australia permitea până recent soluții similare pentru anumite construcții. Standardele au fost revizuite în 2018, tocmai pentru reducerea riscului de cedare. Clădirile ridicate înainte de modificare pot păstra însă aceste vulnerabilități. 

Pentru Ryan Hoult, dezastrul din Columbia este astfel și un avertisment pentru alte state. Un cutremur puternic devine mult mai periculos atunci când întâlnește clădiri care nu pot prelua mișcările laterale ale solului.