Cum a declanșat războiul din Iran o nouă criză energetică în Europa

La șapte luni după invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina, lansată în februarie 2022, președinta Comisiei Europene a acuzat Moscova că manipulează piața energetică a UE. Declarațiile au venit într-un context tensionat, marcat de creșteri accelerate ale prețurilor și de îngrijorări tot mai mari privind securitatea energetică a statelor europene.

„Preferă să ardă gazul decât să îl livreze”, declara Ursula von der Leyen, în contextul creșterii accelerate a prețurilor la energie. „Această piață nu mai funcționează”, a adăugat aceasta.

„Acesta este un război împotriva energiei noastre, un război împotriva economiei noastre, un război împotriva valorilor noastre și un război împotriva viitorului nostru”, a spus ea și a subliniat că Europa începea deja să renunțe la gazul rusesc și să caute parteneri mai siguri, precum SUA și Norvegia.

Patru ani mai târziu însă, frustrarea legată de energie revine în centrul Europei. „Am jurat că vom învăța. Am promis că lucrurile se vor schimba, dar iată-ne din nou aici”, a declarat un diplomat european, sub protecția anonimatului.

Criza actuală, declanșată de conflictul din Orientul Mijlociu, riscă să domine summitul liderilor europeni de la Bruxelles. „În loc să se concentreze pe planuri pe termen lung, atât de necesare… prim-miniștrii și președinții sunt acum în panică din cauza prețurilor la energie”, a spus acesta, comparând situația cu cea din 2022: „Un conflict diferit. Aceleași diviziuni europene; aceleași dileme legate de energie.”

Țările europene, din nou sub presiune

După 2022, Uniunea Europeană a încercat să reducă dependența de Rusia. Blocul comunitar a acționat rapid: doar 2% din importurile de petrol mai provin acum din Rusia, iar UE intenționează să oprească complet importurile de gaz rusesc până anul viitor.

Înainte de război, Rusia furniza aproximativ 55% din gazul natural importat de Germania. Creșterea bruscă a prețurilor din 2022 a obligat state precum Italia și Marea Britanie să sprijine financiar populația și companiile.

Conceptul de „diversificare” a devenit central. UE a promis că nu va mai depinde niciodată de un singur furnizor. Totuși, patru ani mai târziu, dependența există în continuare — doar că este distribuită între mai mulți furnizori.

Rolul crucial al Statelor Unite

Statele Unite au devenit un pilon central al aprovizionării energetice a Europei, înlocuind Rusia.

Europa a trecut rapid la gaz natural lichefiat (LNG), devenind cel mai mare importator global. SUA furnizează 57% din totalul importurilor de LNG ale UE.

Germania își asigură aproximativ 96% din LNG din SUA. Această dependență ar putea explica de ce cancelarul german Friedrich Merz nu a reacționat atunci când Donald Trump a criticat Spania pentru refuzul de a permite utilizarea bazelor militare în atacuri asupra Iranului.

Administrația Trump a folosit influența economică pentru a determina UE să cumpere mai mult LNG american, mai scump. În iulie, Trump a amenințat UE cu tarife de 30% pentru exporturi. În urma negocierilor, Ursula von der Leyen a acceptat un acord de 750 de miliarde de dolari pentru petrol, LNG și tehnologii nucleare din SUA.

UE a eliminat tarifele pentru importurile americane, iar SUA au redus taxele la 15%. Deși prezentat ca un pas strategic, acordul a plasat UE într-o poziție vulnerabilă față de Washington.

Vulnerabilitatea Europei în fața pieței globale

Dependența de LNG face Europa extrem de vulnerabilă la volatilitatea prețurilor globale. Strâmtoarea Hormuz, prin care trece aproximativ 20% din petrolul mondial, a fost blocată de Iran după atacurile din 28 februarie. Chiar dacă Europa nu importă masiv din Orientul Mijlociu, piața energiei este globală.

Blocajul a dus la creșteri rapide de prețuri: petrolul a crescut cu aproximativ 8%, iar gazul european cu circa 20% pe 2 martie.

„Această alegere între energia rusească și volatilitatea pieței globale este o alegere foarte proastă pentru Europa”, a explicat Dan Marks, expert în securitate energetică. El avertizează că Europa va reuși să își asigure energia, dar la costuri ridicate, afectând competitivitatea.

Dependența de furnizori externi și riscurile asociate

Europa depinde tot mai mult de actori externi, precum SUA și Norvegia. Norvegia furnizează o treime din gazul UE și jumătate din cel al Marii Britanii, dar funcționează deja aproape de capacitatea maximă.

În același timp, dependența de SUA vine cu riscuri:

• decizii politice imprevizibile
• posibile dezastre naturale care pot afecta terminalele LNG
• utilizarea energiei ca instrument de presiune geopolitică

„Este o suprapunere de riscuri. Nu există soluții simple aici”, spune Marks, conform BBC.

Soluții pe termen scurt și presiunea politică

Summitul UE de la Bruxelles se concentrează pe soluții rapide. „Este crucial să reducem impactul costurilor [generate de războiul din Iran]”, a declarat Ursula von der Leyen. „Trebuie să oferim ajutor imediat.”

Liderii europeni analizează:

• plafonarea prețurilor
• reducerea taxelor
• sprijin pentru industrie

Temerea principală este reacția electoratului și creșterea populismului.

UE privește tot mai atent spre China. Peste 30% din consumul final de energie al Chinei provine din electricitate, comparativ cu puțin peste 20% la nivel global și sub 25% în UE. Mai mult de jumătate dintre mașinile vândute în China sunt electrice.

Strategia Beijingului reduce dependența de piețele volatile de petrol și gaze.

Diviziuni politice în Europa

Războiul din Iran a accentuat diferențele din interiorul UE.

Premierul Belgiei, Bart De Wever, a cerut reluarea relațiilor cu Rusia: „Este o chestiune de bun-simț. În privat, liderii europeni îmi spun că am dreptate, dar nimeni nu îndrăznește să spună asta cu voce tare.”

În Germania, partidul AfD cere ridicarea sancțiunilor împotriva Rusiei.

În același timp, sistemul ETS (taxarea emisiilor de carbon) este contestat. Premierul Italiei, Giorgia Meloni, a declarat: „Odată cu izbucnirea crizei din Orientul Mijlociu, problema prețurilor la energie a devenit clar și mai importantă… de aceea, la nivel european, cerem și suspendarea urgentă a aplicării ETS pentru producția de energie electrică.”

UE și-a stabilit obiectivul de reducere a emisiilor cu 90% până în 2040. Totuși, experții avertizează că aceste ținte sunt ambițioase și costisitoare. „Ai nevoie de un plan pe termen lung, dar și de unul realist”, spune Georg Zachmann.

În același timp, cooperarea energetică dintre UE și Marea Britanie este afectată de tensiunile post-Brexit.

Concluzie: o criză recurentă

Europa se confruntă din nou cu aceleași vulnerabilități energetice, într-un context geopolitic diferit, dar la fel de instabil. „De fiecare dată când apare o criză a petrolului și gazelor, toată lumea crede că este un punct de cotitură”, spune Dan Marks. „Acum este 2026 și… suntem la fel de expuși ca întotdeauna”, a adăugat acesta.

Liderii europeni sunt conștienți de miza momentului. Rămâne de văzut dacă vor avea unitatea și curajul de a schimba cu adevărat direcția.