Creierul uman nu este un organ complet fixat după încheierea dezvoltării, ci păstrează o capacitate surprinzătoare de reînnoire. Cercetările recente arată că anumite celule din hipocamp pot continua să genereze neuroni și la vârsta adultă, contrazicând ideea că pierderea celulelor nervoase este un proces ireversibil. Printre oamenii de știință care au contribuit la această descoperire se află Ionuț Dumitru, cercetător român din echipa profesorului Jonas Frisén de la Karolinska Institutet, din Stockholm. Rezultatele oferă o nouă perspectivă asupra îmbătrânirii cerebrale și ridică o întrebare cu implicații medicale majore: ar putea fi stimulată această capacitate naturală pentru a ajuta creierul să se recupereze după boli sau leziuni?
Șapte ani de căutări pentru a demonstra că adulții pot produce neuroni noi
Mult timp, neuroștiința a considerat că majoritatea neuronilor se formează în perioada dezvoltării timpurii, iar creierul adult dispune de posibilități foarte limitate de a-i înlocui. Descoperirile din ultimele decenii au început să schimbe această perspectivă, însă dovezile privind neurogeneza la oameni au rămas controversate.
Neurogeneză înseamnă procesul prin care se formează neuroni noi din celule stem sau progenitoare neuronale. La unele specii, acest fenomen a fost demonstrat fără echivoc. În cazul oamenilor, identificarea și măsurarea lui s-au dovedit mult mai dificile.
Potrivit prezentării publicate de New Scientist la 26 octombrie 2026, biologul molecular Ionuț Dumitru și colegii săi au petrecut aproximativ șapte ani căutând dovezi concrete ale acestui proces în țesutul cerebral uman. Cercetătorii au urmărit să identifice nu doar neuroni tineri, ci și celulele din care aceștia se formează. Tocmai această etapă a reprezentat una dintre marile dificultăți ale domeniului.
Descoperirea publicată în revista Science
La 3 iulie 2025, revista Science a publicat studiul Identification of proliferating neural progenitors in the adult human hippocampus, semnat de Ionuț Dumitru, Marta Paterlini, Margherita Zamboni și alți cercetători, coordonați de Jonas Frisén. Echipa a analizat țesut cerebral provenit de la persoane cu vârste cuprinse între zero și 78 de ani. Cercetătorii au combinat mai multe tehnici de laborator pentru a identifica celulele implicate în formarea neuronilor.
Printre metodele folosite s-au numărat secvențierea ARN-ului la nivelul nucleelor celulare, citometria în flux și analiza computerizată cu ajutorul algoritmilor de învățare automată. Aceste instrumente au permis identificarea unor celule progenitoare aflate în diviziune și localizarea lor în hipocamp.
Rezultatele au indicat prezența acestor celule în girusul dentat, o structură a hipocampului implicată în formarea amintirilor, învățare și flexibilitate cognitivă. Cercetătorii au identificat diferite etape ale dezvoltării neuronale, de la celule progenitoare până la neuroni imaturi. Astfel, au adus dovezi importante că procesul de formare a neuronilor continuă și în creierul adult.
Studiul a evidențiat însă și diferențe considerabile între indivizi. Unele persoane prezentau numeroase celule progenitoare neuronale, în timp ce la altele acestea erau foarte puține sau aproape nedetectabile.
Cine este Ionuț Dumitru, cercetătorul român de la Karolinska Institutet
Ionuț Gabriel Dumitru este cercetător în cadrul Departamentului de Biologie Celulară și Moleculară de la Karolinska Institutet, una dintre instituțiile importante de cercetare medicală din Suedia. El face parte din grupul de cercetare condus de profesorul Jonas Frisén, specializat în celule stem, regenerarea țesuturilor și mecanismele prin care organismul își reînnoiește celulele
Articolul din Science îl menționează pe Ionuț Dumitru printre autorii principali ai cercetării. Contribuția sa se înscrie într-un efort colectiv de identificare și caracterizare a celulelor care pot da naștere unor neuroni noi în creierul uman adult.
Activitatea sa științifică include și alte cercetări publicate în reviste internaționale. Printre acestea se află un studiu din 2021, apărut în Molecular Psychiatry, despre continuarea neurogenezei unor neuroni din nucleul accumbens la vârsta adultă și modificarea acestui proces în condiții de durere patologică.
Hipocampul, una dintre cheile memoriei și ale învățării
Hipocampul este o structură cerebrală esențială pentru învățare și memorie. El participă la formarea amintirilor, la organizarea informațiilor și la orientarea în spațiu. Importanța sa depășește însă simpla stocare a experiențelor. Hipocampul contribuie și la reglarea emoțiilor și la adaptarea creierului la informații noi. În această regiune, formarea neuronilor noi ar putea susține capacitatea de adaptare a circuitelor cerebrale. Procesul este legat de neuroplasticitate, adică abilitatea creierului de a-și modifica structura și conexiunile în funcție de experiență, învățare și schimbările mediului.
Neurogeneza și neuroplasticitatea nu sunt același lucru. Prima presupune apariția unor neuroni noi, în timp ce a doua include și reorganizarea conexiunilor dintre celulele nervoase deja existente. Această diferență este importantă pentru înțelegerea regenerării cerebrale. Creierul se poate adapta prin modificarea conexiunilor sale chiar și atunci când nu produce neuroni noi în anumite regiuni.
Cum ar putea fi stimulată capacitatea naturală de regenerare
Una dintre întrebările ridicate de descoperire este dacă neurogeneza poate fi stimulată și dacă acest proces ar putea deveni o componentă a tratamentelor pentru afecțiuni neurologice. Cercetările asupra animalelor au arătat că activitatea fizică poate influența pozitiv formarea neuronilor în hipocamp. Mișcarea este asociată cu modificări ale mediului celular, ale circulației sanguine și ale unor factori biologici implicați în supraviețuirea și dezvoltarea celulelor nervoase.
O analiză științifică publicată în 2025 în revista Ageing Research Reviews a examinat relația dintre exercițiul fizic, neurogeneza hipocampică și îmbătrânirea cognitivă. Autorii au descris mecanisme prin care activitatea fizică ar putea susține sănătatea hipocampului. O face inclusiv prin intermediul factorilor neurotrofici și al adaptărilor vasculare.
Totuși, există o diferență importantă între rezultatele obținute în experimentele pe animale și ceea ce poate fi demonstrat la oameni. Nu s-a stabilit încă în ce măsură exercițiul fizic stimulează direct producerea de neuroni noi în creierul uman adult. Prin urmare, activitatea fizică poate fi asociată cu beneficii cognitive și cu menținerea sănătății cerebrale. Cu toate acestea, nu poate fi prezentată drept o metodă demonstrată de regenerare a neuronilor la oameni.
De la Alzheimer și accident vascular cerebral la noi tratamente
Printre bolile care ar putea beneficia, în viitor, de cercetările asupra regenerării neuronale se numără Alzheimer, alte forme de demență și unele afecțiuni neurodegenerative. Accidentul vascular cerebral reprezintă, de asemenea, un domeniu de interes, deoarece poate provoca distrugerea țesutului cerebral și pierderea unor funcții importante. În cazul acestor boli, simpla apariție a unor neuroni noi nu ar fi suficientă. Celulele rezultate ar trebui să supraviețuiască, să se maturizeze și să stabilească legături funcționale cu rețelele neuronale existente.
Acesta este unul dintre marile obstacole ale medicinei regenerative. Un neuron nou trebuie să ajungă în locul potrivit și să se integreze corect într-un circuit cerebral complex. Cercetătorii speră că o mai bună înțelegere a celulelor progenitoare și a mecanismelor care le controlează ar putea permite dezvoltarea unor terapii capabile să stimuleze procesele naturale de reparare ale creierului. Deocamdată, aceste perspective aparțin cercetării și nu reprezintă tratamente disponibile pentru pacienți.
Creierul adult, un teritoriu încă insuficient înțeles
Descoperirea echipei de la Karolinska Institutet nu înseamnă că întregul creier se poate regenera. Nici că neuronii pierduți în urma unei boli pot fi înlocuiți automat. Ea confirmă existența unor celule progenitoare aflate în proliferare într-o regiune cerebrală bine delimitată. Rămân întrebări importante despre numărul neuronilor formați, diferențele dintre indivizi, influența vârstei și rolul exact al acestor celule în funcționarea creierului.
Un alt obiectiv este identificarea mecanismelor care permit unor celule progenitoare să rămână active. De asemenea, e important să se afle condițiile în care acestea pot genera neuroni funcționali.
Cercetările coordonate de Jonas Frisén și contribuția lui Ionuț Dumitru aduc dovezi importante într-un domeniu care ar putea schimba înțelegerea îmbătrânirii cerebrale. Creierul adult nu este un organ lipsit de capacitatea de reînnoire. Descoperirea acestei resurse biologice deschide noi direcții de cercetare pentru medicina viitorului.
